Blogosfera SF&F: Rodica Bretin – Oameni și zei

July 18, 2018 3 comments

Primul volum din seria Protectorii.

Liniştea locuitorilor oraşului Dartmouth, Canada, este spulberată de o serie de crime sadice. Singura care ştie mai multe este Kayla Blackmoon, fiindcă a văzut sfârşitul unora dintre victime… prin ochii asasinului. Psihiatră, dansatoare exotică, originală, rebelă, excentrică, seducătoare, imprevizibilă, Kayla are nişte talente speciale care o aduc în contact cu Cei Vechi, Protectorii din umbră ai umanităţii, dar şi cu karghanii, o rasă reprezentând Răul absolut.

După un armistiţiu de treizeci de milenii, războiul zeilor a început din nou, fără ca umanitatea să aibă habar. Cu alte reguli, dar la fel de dur, de fără cruţare. Iar miza este însăşi soarta, viitorul planetei.

Cum se va sfârşi de data asta?

Cartea poate fi comandată de aici.

Un nou roman din cadrul Blogosferei SF&F scris corect. Câteva virgule lipsă sau în plus și vreo două fraze care sună dubios. Și Rollex de două ori (p98 și p187).
Descrierile, deși relativ scurte, (știați că tehnicile de scriere creativă includ și recomandarea ca un paragraf descriptiv să nu depășească trei fraze care să nu fie neapărat lungi?), sunt consistente – experiența autoarei se vede în folosirea lejeră a unor asocieri inedite de cuvinte.
Nici la partea de infodump nu am sesizat vreo chinuială – e relaxant să te poți concentra exclusiv pe acțiune și personaje.

Prima problemă. Prezența în exces a punctelor de suspensie, repet, rareori creează mister, suspans, subînțelesuri sau adânci frământări. Iar aici ele se întâlnesc în mod relativ egal în ambele POV-uri, puncte de vedere scrie la persoana I: Kayla și Lorena. Alternanța lor are ca efect nu doar o schimbare de perspectivă fluidă, ci și armonioasă. Unele momente chiar au dinamică cinematografică.
Însă abundența punctelor de suspensie accentuează similitudinile dintre cele două voci. Ambele au remarci mai mult sau mai puțin malițioase, discuții ce ascund taine și introspecții ce dezvăluie cam aceleași trăiri. Cele două personaje ar fi trebuit să acționeze și să se gândească (mult) mai diferit, având în vedere atât vârsta, cât și numărul și puterea abilităților.

Cred că am mai spus-o: secvențele memorabile de acțiune din filme oferă privitorului, printre altele, o reprezentare spațială coerentă a evenimentelor, precum și o succesiune temporală logică a acestora din urmă. În Oameni și zei însă, derularea întâmplărilor creează deseori confuzie.
Da, ritmul e alert, întotdeauna se întâmplă ceva, dar există fracturi între scene. Protagoniștii sunt acum într-un loc, apoi o parte din ei se mută în alt loc fie imediat, fie după intervale de timp care nu sunt în general (explicit) definite.

Personajele secundare sunt vag conturate – cumva de înțeles pentru că e prima parte dintr-o serie și e (mai) comod să le ții în viață pentru a-ți ușura munca în romanul următor, însă în marea schemă a lucrurilor, nimic din ce li se întâmplă nu are însemnătate. Pericolul, atunci când există, este înlăturat facil: un sacrificiu venit parcă de nicăieri ori situații conflictuale ce se rezolvă prin acțiuni greu de anticipat de cititor prin prisma precarității informațiilor cu adevărat pertinente. Pur și simplu, simți că nu participi, că nu ești acolo.
Degeaba s-a încercat amplificarea dramei prin introducerea unor detalii sângeroase – când nu mor doar personaje irelevante, urmările suferințelor de orice natură dispar rapid. Că veni vorba, psihiatru (sâc!) + dansatoare exotică + virgină la 30 de ani(!) nu e o combinație imposibilă, dar când apar și puteri supranaturale… să zicem că am ridicat din sprâncene.

O altă problemă. Înțeleg că alegerea de a oferi două POV-uri ce alternează duce la nevoia de a arăta nu doar informația oferită de Kayla, ci și receptarea ei de către Lorena (sau invers). Dar de ce există acele mici recapitulări formulate din aceeași perspectivă? Mai ales că ele descriu întâmplări petrecute imediat anterior.
M-am simțit trădat de final, pentru că se promitea ceva și s-a livrat altceva. Dacă recitești de la capăt, descoperi că suspansul dispare, deoarece știi că soarta lumii ia pauză. De obicei, miza crește în următoarele părți, nu este amânată în primul roman al seriei.

Mă așteptam la o carte mai cu substanță.

Mai multe opinii pe:

Everything and anything
Iulia Albotă
Jurnalul unei cititoare
Nantan Lupan

Recenziile fac parte din proiectul Blogosfera SF&F. În fiecare a doua miercuri a lunii, un grup de bloggeri publică simultan părerile lor despre o carte din sfera SF&F semnată de un autor român.
Aștept propuneri pe această pagină.

Advertisements

Diverse #66

July 17, 2018 Leave a comment

– Universul e mare.

– Duncan Jones (Warcraft) va regiza Rogue Trooper.

– din culisele filmului Street Fighter.

– Google are planuri pentru o nouă platformă de gaming.

– Showtime va produce o serie TV inspirată din seria Halo.

Categories: General

Uncharted Live Action Fan Film

July 17, 2018 Leave a comment

Nathan Fillion is Nathan Drake in this live action Uncharted short film by Director Allan Ungar.

Based on the video game series by Naughty Dog.

Categories: Fantasy, SF, Video Tags:

D-ale mele #135

July 16, 2018 Leave a comment

Suntem în anul în care suntem și majoritatea paginilor editurilor de unde poți comanda cărți (sau afla informații despre ele) nu îți afișează decât un thumbnail amărât când dai un click să vezi și tu o copertă mărită.

Categories: General

Scurte #585

July 16, 2018 Leave a comment

câștigătorii 2018 David Gemmell Legend Awards.

– un fragment din Crucea de foc vol. 2 (seria Outlander, partea a V-a), de Diana Gabaldon.

– încă se mai citesc titluri clasice SF&F.

– mărimea librării neconvenţionale. Şi încă una.

citiţi copiilor.

metode pentru inspiraţie/creativitate.

“I find fantasy easier to write. If I’m going to write science fiction, I spend a lot more time thinking up justifications.” (Roger Zelany)

rafturi.

– cele mai bune 75 de cărţi din ultimii 75 de ani (Ann Patchett).

povestea seriei ASOIAF.

Nemira – noi/viitoare apariții #69

July 16, 2018 Leave a comment

Extinction Trailer

July 16, 2018 Leave a comment

A father has a recurring dream of losing his family. His nightmare turns into reality when the planet is invaded by a force bent on destruction. Now, fighting for their lives, he comes to realize an unknown strength to keep them safe from harm. Starring Michael Peña, Lizzy Caplan and Mike Colter. Extinction premieres July 27, only on Netflix

Categories: SF, Video Tags:

Scurte #584

July 11, 2018 Leave a comment

Gazeta SF se află pe lista ESFS Award Nominations 2018.

câștigătorul 2018 Prometheus Award.

– cărţi citite în versuri rap.

parfum cu miros de “vechi”.

lista celor mai noi apariţii Tor/Forge.

sfaturi pentru a citi mai mult.

– prietenia feminină în literatură.

– 100 de cărţi despre boli mintale.

– un fragment din This Savage Song de V.E. Schwab.

curiozităţi despre Ayn Rand.

Ce povestiri am mai citit #101

July 10, 2018 Leave a comment

Gazeta SF nr. 74, mai 2017:

1. Andrei Gaceff – Stăpâni cu solzi, stăpâni cu ace. Decinu™.

2. Aurel Cărășel – Destinatarul. O idee bună, scrisă bine. De ce simt că e mai mult un prolog sau o parte din ceva mai mare și nu o povestire de sine stătăroare?

3. Radu Hallipa – Memoriile unui războinic Ogame. E o recenzie (a unui joc video) și o cronică de război în același timp, dar nu o povestire.

4. Mihail Toma – Suferințele lui Wang. Carențe privind trecerea de la vorbirea directa la cea indirectă (și invers). Dialogurile puteau fi comprimate, iar conținutul lor nu se potrivește cu personajele (punctele de suspensie reprezintă una din cauze). Imperfectul amestecat impropriu cu prezentul, virgule lipsă și numeroase mici masacre ale limbii române. Era de editat o grămadă.
La plusuri trec unele construcții stilistice și firul narativ. Voință există, trebuie mai multă putință.

5. Remus Paul – Luntrea lui Pluto (1/2). Ambele părți ediția următoare.

D-ale mele #134

July 9, 2018 5 comments

“Ce povestiri am mai citit” revine după un an de pauză.

Categories: General
%d bloggers like this: