Archive

Archive for the ‘Scriitori’ Category

Blogosfera SF&F: Doina Roman – Prea mulți zei pentru un deșert

February 21, 2018 3 comments

Ce ai face dacă ai afla că un lucru pe care îl foloseşti ca atare provine dintr-o fiinţă umană, ba mai mult, are conştiinţă şi simte, că ar putea fi un apropiat sau cineva despre care ai auzit, sau pur şi simplu te-ai îndrăgosti de el?

Cartea poate fi cumpărată de aici.

Am fost avertizat că este ciudată. Când am cerut explicații, mi s-a spus că nu există o cauză identificabilă, căci povestea (principala vinovată în astfel de situații) este aici inteligibilă. Această asigurare mi-a creat așteptări superioare celor avute pentru cartea din ediția trecută. Dar primele 30 de pagini au fost dezastru™, însă după aceea numărul celor cu probleme a scăzut spre un minim, ca apoi să crească ușor spre sfârșit.

Prima neplăcere: enumerațiile. Înțeleg că reprezintă o metodă facilă de a introduce infodump, dar folosirea lor în exces denotă fie lene, fie nepricepere. În plus, creează monștri, cum ar fi schimbul de replici dintre Maximus și tatăl său (p57-58).
De asemenea, am simțit nevoia unei hărți, deoarece nu am putut relaționa spațial locațiile menționate. Felul în care ele sunt introduse, apoi menționate, fac dificilă o cronologie corectă a mișcărilor personajelor.
Nici glosarul de la final nu ajută cât ar trebui. Unele definiții nu conving, de genul “armă biologică autonomă cu interfață neurală osmotică”, iar altele puteau fi mai clare (și mai scurte). Nu am înțeles de ce respectivul glosar nu a fost așezat la început, ar fi ușurat partea de infodump. Nu e obligatoriu (mai ales când experiența este insuficientă) ca definițiile să facă lumină doar asupra acelor concepte a căror explicare ar crea infodumpuri măricele.
E păcat că satisfacția pe care o ai de a pune cap la cap toate informațiile apare atât de târziu. Aș fi preferat să crească spre final în paralel cu ritmul acțiunii.

Pasajele mele favorite au fost cele cu jurnalul lui Kronos. Odată scăpată de povara infodumpului, povestea autoarei devine chiar palpitantă. Începi să te simți mai aproape de (un) personaj, apar legături între conceptele narative și astfel întorci pagină după pagină.
Totodată, am apreciat și paragrafele de la p96 și p106 ce conțin “Știi că și stelele se iubesc?”, respectiv “Afară, o lumină gălbuie scălda lucrurile în culori amăgitoare”. Mi-a plăcut și modul în care au fost gândite, introduse și utilizate paralele religioase, referințe care nu sunt puține.

Pe de altă parte, relația de dragoste dintre Melia și Acron nu convinge. Nu are sens, nu are logică felul în care ea apare și evoluează. La rateuri privind relațiile sentimentale intră și umorul forțat și dialogurile de la p98 – aproape că le-au bătut pe cele din Al treilea solstițiu (Sandra Coroian).

Dar cele mai deranjante sunt deficiențele ce se repetă. Frecvența lor te scoate din acțiune, pentru că fie te străduiești să vezi de ce nu clară acea frază, fie te minunezi.
Am încercat să le grupez cât mai bine. A se observa că, în concordanță cu cele spuse mai sus, numărul lor scade (serios) în a doua jumătate a cărții.

Fără sens temporal:
“Reflex, izbi cu pantoful, care se umplu de terci pe talpă. Lavia o strivise, apoi se cutremură de o silă subțire și încleiată” (p18).  Decinu™.
“Și prima lacrimă îi străluci Meliei pe obraz când adormi; o linse cu vârful limbii. Era sărată și după ea se rostogoliră și restul. Le înghiți și își ascunse geamătul în pernă” (p45). Păi dormea sau nu?
“Privirea îi căzu imediat pe rotulă și ochii i se întunecară… Rotula dreaptă era ca un capac de conservă întredeschis, se mai ținea doar în firele albe ale tendoanelor. Leșină din nou de durere” (p56). Durerea izvorăște din acțiunea de a privi?

Expozițiune stângace (prin dialog/monolog):
“Vor să înnebunesc, să mă dau cu capul de podea, singura care nu se înroșește la atingerea mea” (p9). Știam asta deja de la p8: “putea să stea doar în centrul încăperii, unde, ciudat, temperatura era optimă și se putea întinde în voie”.
“Aha, numai dacă pun mâna te înroșești? Plită nenorocită, ia să vedem, dacă ating întâi cu degetul și apoi pun cârpa repede și fac asta repetat, când cu o mână, când cu cealaltă, te păcălesc?” (p10) Ce adult monologhează așa, ca un copil ce zice cu voce tare tot ce-i trece prin cap? De ce mi se spune (direct) și nu mi se arată?
“Cum se crăpa o bucată din poarta prin care am venit, cum o cârpeau cu miile de ace care ieșeau ca norii din bilele lor” (p15). Cine folosește astfel de metafore într-un discurs, dat fiind respectivul context? Tot pe aceeași pagină aflăm că ba nu se înțelegeau, ba că se înțelegeau urletele celor cocoțați pe stâlpi.
“Tatăl lui, generalul Ethan, l-a ținut după el tot timpul” și imediat mai jos “și asta până când tatăl lui, generalul Ethan din neamul Aslet” (p81).
“Da’ mai repede! zise Max, care era zgârcit la vorbă” (p224). La fel, de ce mi se transmite și nu mi se arată?
“O să îmi scot cuiele astea din genunchi, pe care mi le-ați bătut voi în rotulă după ce m-ați prins pe Fâșie că am plecat cu mielul și m-ați adus la nebuni!” (p233).
– monologul lui Konos (p241-242).

Detalii a căror dezvăluire nu are rost în respectivul context:
“și se întrezăreau umbre strecurate pe lângă pereții casei-tip, de pridvor, de la numărul 212 din Drigat” (p21).
“Primele le făcuse dintr-o suflare, în locul unde se născuse, aici în Drigat, orășel cu douăzeci de mii de suflete, întins pe două coline sterpe care aveau un pic de verdeață pe coamele de sus, cât să nu crezi că te-ai rătăcit aproape de Marea Barieră” (p24).
“Îi luă câteva secunde să o decupeze și apa să năvălească afară peste Dansatorii înalți, bine făcuți, rași pe cap și înarmați cu barde”, deasupra de “Șocul valului le dădu răgaz să-i pună la pământ pe mercenarii înarmați, care probabil îi urmăreau de mult” (p109).
E ca și cum eu aș scrie “Culoarea rochiei era cea a sângelui pe care îl vărsaseră supraviețuitorii luptei de la Mica Strâmtoare, acel loc despre care se spunea că e blestemat de Zâna Scorburilor, cea blondă și bătrână”.

Ieșiri din POV/scenă:
“Ar fi preferat să moară repede ca să nu știe nimic, dar era conștient că nu ne putem alege sfârșitul” (p9).
“Arăta obosit” (p10).
“dădu pe gât un păhărel de alcool “de calitate”, așa cum îi plăcea” (p16).
“Omul deschise ușa pregătit” (p17).
“Unii aduseseră lanțuri pe care le foloseau ca pe lasouri să oprească forțele de ordine, iar strigăte, mâini rupte…” (p20).
“Se vedea de departe că nu se simte prea bine, pentru că mergea clătinându-se și opintindu-se” (p222).

Formulări confuze:
“Uite, pentru asta ar fi ieșit și el să demonstreze, pentru drepturile și combaterea abuzării Femeilor-de-Lut” (p16).
“plescăind ca să simtă gustul de fructe din tărie și plimbând-o pe cerul gurii” (p16).
“Vru să deschidă ușa din tablă[…] și prinse bucata de tablă de containerul ruginit care ținea loc de usă” (222).

Sunt prea multe pentru a păstra limpede povestea, care chiar nu e rea (remarcabile părțile cu Femeile-de-Lut). Dacă vreți o carte cu idei “ca afară”, citiți-o, însă luați în considerare că în nepermis de multe pagini e scrisă cam “ca la noi”.

Mai multe opinii pe:

Everything and anything
Iulia Albotă
Jurnalul unei cititoare

Recenziile fac parte din proiectul Blogosfera SF&F. În fiecare a doua miercuri a lunii, un grup de bloggeri publică simultan părerile lor despre o carte din sfera SF&F semnată de un autor român.
Aștept propuneri pe această pagină.

Advertisements

Scurte #568

February 13, 2018 Leave a comment

campanie Indiegogo pentru Nemuritorii, o nouă BD autohtonă.

finaliștii 2018 Audie Awards.

recomandările Locus pentru 2017 (SF, fantasy, horror etc.).

finaliștii 2017 Bram Stoker Awards.

Amazon pregătește un serial TV inspirat din Conan the Barbarian, povestirile scrise de Robert E. Howard.

– un fragment din A Darker Shade of Magic, prima parte a seriei Shades of Magic scrisă de V.E. Schwab.

– cei care citesc trăiesc mai mult.

curiozități despre Jules Verne.

DRM medieval.

lista celor mai noi apariţii Tor/Forge.

Scurte #567

February 1, 2018 Leave a comment

– cărțile anului 2018 la Litera Mică, ALL, Litera, Humanitas, Nemira, Trei și Storia books.

finaliștii 2018 PEN America Literary Awards.

– trilogia MaddAddam (Oryx and Crake, The Year of the Flood și MaddAddam) a lui Margaret Atwood va fi ecranizată de Paramount Television și Anonymous Content.

despre L.E. Modesitt, Jr.

– un fragment din A Darker Shade of Magic de V.E. Schwab.

unde se pot găsi cărţi audio gratuite.

– ce citeşte Reese Witherspoon.

titluri provizorii ale unor romane celebre.

citate marca Samuel R. Delany.

lista celor mai noi apariţii Tor/Forge.

Scurte #566

January 24, 2018 Leave a comment

– cea de-a 39-a ediție a Convenției Naționale a Cluburilor și Autorilor de Science-Fiction, ROMCON, va avea loc în perioada 7-9 septembrie 2018 la Reşiţa.

Ursula K. LeGuin a încetat din viață la 88 de ani.

– pe Google Play puteți găsi acum audiobooks în nouă limbi.

finaliștii 2017 National Book Critics Circle Awards.

cărțile anului 2017 (Stil de scriitor).

James Patterson deţine recordul pentru cele mai multe clişee: 160 la 100.000 de cuvinte. Este urmat de Kurt Vonnegut, James Joyce şi Zadie Smith.

despre Diana Wynne Jones.

lista celor mai noi apariţii Tor/Forge.

37 medicamente și substanțe fantastice.

citate inspiraţionale.

Scurte #565

January 18, 2018 Leave a comment

nominalizările pentru 2018 Philip K. Dick Award.

Stephen King va primi PEN America Literary Service Award.

lista celor mai noi apariţii Tor/Forge.

zvon despre o adaptare cinematografică a trilogiei The First Law, scrisă de Joe Abercrombie.

– un fragment din Binti: The Night Masquerade, partea finală a trilogiei scrisă de Nnedi Okorafor.

Michael Jackson era un cititor înrăit.

originea seriei Wheel of Time.

quiz

scriitori a căror carieră a început după 30 de ani.

citate despre cărţi.

Blogosfera SF&F: Povestiri SF (Berg)

January 10, 2018 3 comments

Antologie de povestiri SF declarate castigatoare la concursul de proza scurta SF organizat de Editura Berg.

Cartea poate fi cumpărată de aici.

Comparația cu Povești din umbră era inevitabilă. Ambele cărți, obiecte de discuție în cadrul Blogosferei SF&F, sunt antologii în care se regăsesc scriitori români. Așteptările pentru Povestiri SF erau mai mari din două motive: dacă în Povești din umbră au fost publicați debutanți, în cazul de față, o parte din autori au o experiență scriitoricească mai vastă; în plus, Povești din umbră a fost o antologie tematică – consider că e mai greu să scrii pe o temă impusă.

1. Livia Furia – Decantorul de amintiri.
– destul de bine scrisă, mi-a plăcut modul în care au fost introduse personajele, precum și dinamica relației dintre ei.
– păcat că are detalii ce au rămas de exploatate (implanturi, tehnologie, roboți), sunt semne de exclamare în exces (arată-mi concret emoțiile prin care trece un protagonist, nu crea scurtături din lene sau incompetență), iar unele cuvinte sunt în plus, gen “de acum încolo” (p7).
– nu am înțeles care a fost rostul, simbolistica amintirii ce, luată separat, a reușit totuși să îmi țină curiozitatea vie până la sfârșit.
– partea cu moartea bunicului m-a dezamăgit – ar fi trebuit să fie o situație din care să reiasă excepționalitatea ei, chiar dacă a izvorât dintr-o (simplă) stupizenie.
– m-am enervat cumplit când am descoperit că finalul este cu mult sub restul povestirii – e complet sec, nu rotunjeste deloc cele narate anterior.

2. Sandra Coroian – Al treilea solstițiu.
– partea de infodump este introdusă într-unul din cele mai amatoricești moduri cu putință, se încheie cu “Acum, că îmi știți povestea, am să revin în prezent.” (p29). Nici măcar nu există vreun alt element care să îmi semnalizeze că naratorul vorbește cu mine.
– acțiunea are loc pe Pământ sau Lanta (planeta cu cele șapte solstiții)? Chiar, cum sunt posibile mai mult de două solstiții pe an? Ori axa planetei are Parkinson, ori precesiunea e foarte accentuată.
– construcții dubioase: “Trezindu-mă, aș fi preferat să văd razele soarelui, în schimb norii întunecați care acopereau cerul păreau că vor să se răzbune” (p32). Pe cine și de ce?
– are printre cele mai jenante dialoguri citite de mine vreodată (p34, 36 și 41). Se vede din avion că autoarea incearca sa creeze o relație care trebuie sa transforme antipatia în simpatie (ură – iubire e foarte mult spus), dar eșuează la nivelul compunerilor de școală primară. Aș diseca dialogurile respective, însă mi-ar lua mult prea multe rânduri.
– p33 e de-a dreptul glorioasă. Când are loc o tentativă de asasinat asupra ta tu ești acaparat de un “sentiment straniu”? Cum poate un trup să fie amorțit, dar să și doară în același timp? Nu ești curios cine a pus recompensa și de ce? Cum să ți se facă milă de cea care voia să te omoare, nu la genul că nu o ucizi tu, ci să nu o lași singură în pustietate? Iar asasina o dă apoi în tachinări și ironii…
– cum poți face focul în mijlocul viscolului (p41)? Abia apoi încropești un adăpost din “folie termică”?
“De nevoie, ne-am apropiat unul de celălalt pentru a evita eventualele degerături și am făcut un pact că vom păzi adăpostul cu rândul” (p42). Păi fără degerături și și în siguranță? Îl tragi pe celălalt la intrare sau cum?
“M-am ridicat cu grijă, zãmbind, și m-am pregătit de prima tură […] Am tresărit de mai multe ori, chinuindu-mă să rămãn treaz, ba chiar m-am ridicat des în picioare și m-am plimbat în cerc.” Bănuiesc că paza se făcea de fapt stând în genunchi.
– ceva mecanic sau animalic (p42)? Că e diferență mare între ele.
– nu mai zic de dormitul pe scaun, de salvarea care ba avea nevoie de contribuția lui Ayal, ba Ilan i-ar fi găsit oricum.

3. Iulia Volintiru – 5000. Echipa Resistance.
– multe semne de exclamație, nu mai explic de ce sunt deranjante.
– timpuri verbale greșite, gen “mulțumea” (p51) sau “îi părăsi” (p61).
– fraza cu autobuzul (p52) nu are sens.
– deși ordinele de la Cyber erau imperioase, se pare că mergea treaba și fără ele, ba chiar în mai multe dăți.
– cred că e “Celeste” în loc de “Fly” (p54).
– nu-i așa că au trecut mai bine de 20 de ani de când nu ați mai auzit formularea “computere de cea mai înaltă performanță” (p56)? Bine că nu e scris “calculatoare”, sigur s-ar fi potrivit într-o povestire SF.
– mi-a plăcut cum a fost folosită formularea “iepurele cu propulsie” (p64-65).
– punctele de suspensie nu au ce căuta īn p67 și nici elementul anticipativ.
– finalul nu doar că este total deus ex machina, dar nu are niciun sens.

4. Allex Trușcă – Soț și soție.
Acțiune, reacții, dialoguri și deznodământ – toate acestea sunt standard când nu sunt cel mult mediocre.
– sigur e “refulare” și nu defulare (p72)?
– sarcina de numai trei luni e grăbită de ser (p73) sau totuși e standard (p81)?
– de ce e nevoie să se spună de două ori, la distanță de câteva fraze, că armele sunt făcute din metal capturat/furat (p76)?
“Doi Minotaurieni (…) îi analizară pufnind zgomotos ca niște tauri înfuriați” (p76). Eu încă aștept acea povestire în care ființele de tip minotaur pufnesc zgomotos ca niște pisici.
– timpuri verbale greșite, gen “a luat decizia” (p79).
“Călărețul mecanic ajunse călare pe armăsarul său din metal” (p83). Te mai poți numi călăreț dacă nu ești călare?
– avem șeful-suprem-cel-rău care își menține autoritatea căsăpind și din supușii cu potențial de a-i lua locul – îl provoacă pe Ghir pe motiv că acesta a repurtat o victorie (!) Păi nu-i mai bine să cauți doar înfrângeri?
Revenind, Korr e ucis de personajul cel bun, regula fiind “cel care îl învinge pe lider îi ia locul” (p87). Ce fac supușii? Au plecat “să se sfătuiască cine va fi noul lor conducător”. 3&hgjty$:*+&#&3@/✓€®565£©nmlpă¥£!!!
– au plecat toți și suficient de mult timp încât Primsyl și Ladisse să o dea în dans și ceremonie de nuntă timp de două pagini ale căror ultime rânduri compun un final banal.
– curat ghinion să ți se termine bateriile și să renunți la spada energetică pentru o “sabie de metal strălucitor” (ce relevanță are că e metal strălucitor?). Păi cum să nu aibă cel mai mare dușman al tău o șansă?
– Sekhmentinii au două/patru picioare (p74), dar când un specimen rămâne fără trei labe e în stare să o zbughească printre stãnci (p83).

5. Zia Tyvis – Salis.
Comparativ cu celelalte, e aproape de acceptabilă, însă am găsit în primele rãnduri cuvinte în plus: “un tânăr înalt și slab se străduia să alerge īn timp ce căra un copil, și mai slăbănog decât cel care îl căra” (p93). Bonus, tot pe aceeași pagină, o dubioșenie: “Tânărul își întoarse privirea înapoi”. Plus un timp verbal aiurea: “a respectat-o” (p95).
Delimitarea celor trei Căi este neclară și pentru autoare, care simte nevoia să nuanțeze în paragraful ce unește p96 cu p97, mai ales că definițiile lor nu sunt și, de altfel, nici nu au cum să fie exaustive.
Deși previzibil, deznodământul este satisfăcător.

6. Aura-Raluca Bărboi – Nex – Star Daughter.
Repetiții, formulări de școală primară, idee și execuție confuză, lipsa oricărei intrigi și deci și absența unui punct culminant nu pot fi echilibrate cu un text de doar trei pagini. Decinu™.

Pe partea tehnică, întreaga carte e editată mai îngrijit decât Povești din umbră. Din rațiuni probabil economice, fontul e destul de mic, așa că m-am obișnuit mai greu cu el. Mi-a plăcut că pe fiecare pagină poți vedea numele autorului sau al povestirii. Mi-aș fi dorit și o prefață cu detalii despre concursul în cauză, precum și ceva informații despre autori.

Mai multe opinii pe:

Catharsis Writing
Cu mintea… la SF
Iulia Albotă
Jurnalul unei cititoare

Recenziile fac parte din proiectul Blogosfera SF&F. În fiecare a doua miercuri a lunii, un grup de bloggeri publică simultan părerile lor despre o carte din sfera SF&F semnată de un autor român.
Aștept propuneri pe această pagină.

Scurte #564

January 9, 2018 Leave a comment

HBO a confirmat că ultimul sezon din Game of Thrones va fi difuzat în 2019, nu în acest an.

ordinea cronologică (internă) a titlurilor ce compun universul Dune.

– un infografic cu cele mai reprezentative cărți în funcție de țara în care sunt situate (da, e și România acolo).

The Hate U Give de Angie Thomas a fost cea mai populară carte pe Goodreads în 2017.

– continuările cărților de succes – sunt de obicei mai lungi.

de ce serialele TV sunt tot mai bune.

– un fragment din Talon of God de Wesley Snipes, carte ce a apărut la Harper Voyager pe 25 iulie, 2017. The novel’s lead characters are Lauren Jefferson, a young doctor who becomes embroiled in an apocalyptic battle between the forces of heaven and hell, and Talon Hunter, a spirit warrior.

– cele mai populare librării independente din SUA. O știu fizic doar pe cea din Seattle. Deocamdată.

Brandon Sanderson va publica spre finalul acestui an un roman SF YA intitulat Skyward.

curiozităţi despre scriitorii români.

lista celor mai noi apariţii Tor/Forge.

Scurte #563

December 21, 2017 1 comment

cele mai citite cărţi pe Kindle.

Humble Book Bundle A Galaxy of Stars.

– un fragment din Justiţiarul de Sergiu Someşan.

– trilogia The Fionavar Tapestry a lui Guy Gavriel Kay ar putea fi ecranizată de Temple Street.

– ce cărţi vor fi ecranizate în 2018.

Glen Cook a scris Port of Shadows, o nouă carte din seria The Black Company; situată între The Black Company şi Shadows Linger, va apărea pe 25 septembrie 2018.

Penguin Random House va publica diverse cărţi situate în universul Avatar, filmul/seria lui James Cameron.

lista celor mai noi apariţii Tor/Forge.

– un fragment din Spellbreaker, ultima parte a trilogiei lui Blake Charlton începută cu Spellwright şi continuată cu Spellbound.

cuvinte ale căror sensuri s-au schimbat de-a lungul timpului.

Blogosfera SF&F: Povești din umbră

December 20, 2017 2 comments

Mi-am dorit ca la final – nu prea știam unde și când va fi acest final – să rezulte din întâlnirile noastre un mic volum.

Când s-a pornit la luptă parcă au fost 18 autori; când s-a decis că vor fi povești cu umbre – prin vot democratic – mai rămăseseră 11.

Apoi chiar a urmat munca. și astăzi avem 7 povești. și 7 debuturi. A fost un drum lung. Dar există această carte.

Le mulțumesc celor 7 care au avut forța să ducă bătălia până la capăt.

Și sper că sunt abia la un început de drum.

(Bogdan Hrib)

Cartea poate fi cumpărată de aici.

1. Teodora Anghel – Curaj la borcan.
Povestirile ce se folosesc de existența unei alte lumi (fantasy sau horror) sub București continuă să mă fascineze. Însă execuția lasă de dorit.
– utilizarea timpului prezent este o metodă care poate pune probleme și scriitorilor mai versați, darămite unui debutant. Când apar și verbe la alte timpuri poate rezulta un text confuz, fie că e vorba de formă sau de conținut. “<<Poate numai mi-am imaginat-o>> mi-am spus atunci când, ajuns la fața locului, femeia, care cu o zi înainte îmi spusese să intru, acum nu mai e de găsit” (p10); am ignorat repetiția și lipsa unei virgule.
– folosirea neinspirată a unor cuvinte: “Vântul era rece, contrazicându-se cu luna de vară în care ne aflam” (p13).
– îți pierzi curajul când ți se fură umbra, sau o parte din ea. Cum? “M-a prins de mână apoi s-a uitat la mine câteva clipe fix în ochii mei” (p14).
a) dacă nu trebuie să te uiți și tu în același timp, înseamnă că pierderea curajului e un lucru foarte posibil.
b) același lucru și dacă întorci/înfrunți privirea celuilalt. Nu v-ați privit direct și reciproc cu persoane necunoscute?
– prea repede/neverosimil au apărut “sentimentele puternice ale băiatului” (p35) și “când și-a văzut iubita aproape de moarte”. Nu există nimic convingător anterior care să ducă la o așa-zisă poveste de dragoste.
– mi-a plăcut finalul, din punct de vedere artistic doar. E confuz – pare că David e copilul din introducere. Dacă da, cum a fost el de acord (având și sub 9 ani) să îl ajute pe tatăl lui oferindu-și umbra? Nu știa că o să moară? De asemenea, din perspectiva tatălui, nu putea găsi oricare altă umbră? “Băiatul s-a oferit să mă ajute, eu nu l-am obligat să facă nimic” (p40). Mai ales că metoda întrebuințată e banală.
Din text se înțelege că povestea va fi extinsă. Sper că va fi totuși coerentă.

2. Alexandra Apețean – Pădurea sufletelor uitate.
Introducere surpriză (cu efect asupra acțiunii), idee bine dezvoltată și deznodământ ca la carte. Neoriginală totuși.

3. Alexandru Balaci – Santinela.
Poate prea detaliată pentru unii, dar eu nu m-am plictisit deloc, chiar am fost nerăbdător să aflu cum se termină. Foarte frumos – vârful de lance al acestei cărți.

4. Mădălina Căpraru – Umbra vraciului.
M-a pierdut nițel prin acțiunea întortocheată cronologic și multiplele perspective (ba la persoana I, ba la a III-a). Așa că am cerut un alt punct de vedere și astfel povestirea parcă a început să aibă sens. Însă virgulele lipsă (p104 și p109), redactarea deficitară (p105 și p108), precum și repetițiile de la p104 și p105-106 au făcut ca lectura să fie totuși chinuitoare.
– de ce “În casă au intrat mama și sora ei” (p99), dacă bucățica respectivă e scrisă la persoana a III-a?

5. Rebeca G. Cojocaru – Captivi destinului.
– de ce ar folosi o zeitate supranaturală (sau ceva de genul) în vorbirea sa “mașinării” în loc de “corpuri”/”trupuri” (p120)?
– trecând peste faptul că nu are sens o singură Umbră a Morții și că poate fi urmărită așa de ușor, de ce dispariția ei a fost atât de facilă? Dacă a fost unică (imposibil – “Povestea se repetă” (p122), atunci a “murit” foarte lesne, dacă au fost mai multe înaintea ei, cum de nu și-a luat măsuri de precauție (bănuiesc ca Umbra precedentă a fost omorâtă de cea de la începutul povestirii).
– 100 de suflete pe noapte, pe săptămână, pe an? Ce se întâmplă dacă limita nu este atinsă?
– Umbra Fricii își exprimă dorința ca lucrurile să rămână “cum au fost întotdeauna” (p119), iar apoi, rânduri mai jos, spune că ar trebui să se schimbe.

6. Ștefan D. Guță – În umbra lui Anubis.
Ambițiile gen “Indiana Jones + The Mummy (cel nou)” sunt sugrumate de naivitatea scriiturii.
– de ce naratorul omniscient folosește puncte de suspensie (p126, 127, 137, 139 și 144)?
– formulări improprii unui narator omniscient: “iar despre nisipul fin și aruncat de colo-colo de vântul biciuitor și fierbinte, să nu mai vorbim”.
– la p127 un paragraf are sens doar dacă se înlocuiește un punct cu o virgulă.
– foarte mult “Tell, don’t show” (exces de semne de exclamare, adverbe și adjective)
– modul în care au fost introduse personajele a fost elegant. Dar sunt prea multe pentru atât de puține pagini pentru ca mie, cititorul, să îmi pese de soarta lor.
– am înnebunit cu camera cea neagra și toate variantele (păcurie, întunecată, “mai negre decât petrolul”, abisal, “noapte eternă” etc.)
– cum adică “mai imaculată ca prima zăpadă” (p137)?
– un narator omniscient nu folosește elemente anticipative, gen “Era subtilă, mică, ușor de trecut cu vederea, dar extrem de importantă…” (p139).
– înțeleg că Anubis avea nevoie de umbre oarecare, ce au așteptat descendenții trădătorului mii de ani? Puteau momi sute de oameni și gata, se întâmpla groaznicu’™. Mai ales că aveau o armă atât de puternică încât nu numai că ucide pe loc, dar te face și invizibil. Se dă din fiu în fiu? Copilului cel mai mare? De fapt, Ahmet nici avea nevoie să momească, John a fost transformat în grămăjoară de praf fiind în afara mormântului. Să presupunem totuși că toate astea nu puteau avea loc până nu se trezea Anubis. Ce îl oprea pe urmașul trădătorului să folosească bățul în stânga și în dreapta?

7. Diana Tujan – Cântecul umbrelor.
De ce se întâmplă ce se întâmplă cu umbrele și instrumentele nu înțeleg. Nu înțeleg nici cum un copil de 7 ani reușește să fugă de acasă, păcălindu-și doica “de fiecare dată” (p156). Doica nu se alarmează, părinții nu îl ceartă, poliția nu îl întreabă nimic etc.
“O piesă de mobilier cu o formă ciudată, acoperită cu un cearceaf că părea a fi fost cândva alb, îi atrase atenția” + “Umbra mobilierului, mult mai greu perceptibilă decât lumina jalnică[…]” vs “[…]atât el, cât și presupusa piesă, căzură cu o bufnitură puternică” (p161). Păi e piesă de mobilier sau e doar presupusă?

După cum se observă, mi-au plăcut cam o povestire, hai două. Sunt cele mai închegate, cele scrise mai clar. Restul par a fi rescrise repetat – din formulări, perspective ale personajelor, modul în care decurge acțiunea, timpurile verbelor și greșelile tehnice am simțit că s-au suprapus mai multe versiuni. Poate a existat o limită de timp în care trebuiau finalizate; în plus, nu oricine poate scrie urmărind o temă la comandă, cu atât mai mult dacă e debutant.

Îmi plac astfel de inițiative, mai multe persoane scriu despre un subiect comun (cum scriem noi din Blogosfera SF&F despre o singură carte, toți deodată), dar selecția trebuie să fie (mai) aspră.

Mai multe opinii pe:

Cu mintea… la SF
Iulia Albotă
Jurnalul unei cititoare
Nantan Lupan

Recenziile fac parte din proiectul Blogosfera SF&F. În fiecare a doua miercuri a lunii, un grup de bloggeri publică simultan părerile lor despre o carte din sfera SF&F semnată de un autor român.

Aștept propuneri pe această pagină.

Scurte #562

December 11, 2017 2 comments

câştigătorii 2017 Goodreads Choice Awards.

– un fragment din Problema celor trei corpuri, de Liu Cixin.

statistici Amazon (2016).

– Hard vs Soft SF.

Turtles All the Way Down, romanul YA al lui John Green, ar putea fi transpus de FOX pe marile ecrane. Alte două cărţi ale autorului, The Fault in Our Stars şi Paper Towns, au fost ecranizate în 2014, respectiv 2015.

citate marca Samuel R. Delany.

– un fragment din Waking Gods de Sylvain Neuvel.

curiozităţi despre Octavia Butler.

Old Man’s War, roman scris de John Scalzi, va fi ecranizat de Netflix.

%d bloggers like this: