Archive

Archive for the ‘Scriitori’ Category

Scurte #589

September 5, 2018 3 comments

– cele mai citite cărți Nemira din vara lui 2018.

câștigătorii 2018 Hugo Awards.

Henry Cavill va fi Geralt, personajul principal din viitoarea adaptare TV a seriei The Witcher.

Apple TV va produce un serial TV inspirat din seria Fundația (Isaac Asimov).

– un fragment din Apusul (seria Terra XXI, partea a II-a) de Adrian Mihălțianu.

– biblioteca publică din Toronto este prima din lume în a cărei ofertă intră peste 20 de milioane de ebooks.

– lectura din plăcere devine un lux.

despre Wheel of Time.

lista celor mai noi apariţii Tor/Forge.

– un fragment din Dancer’s Lament, prima parte din Path to Ascendancy de Ian Cameron Esslemont.

Advertisements

Blogosfera SF&F: George Cornilă – Arlequine

August 29, 2018 5 comments

Arlequine este rodul unui deceniu de insomnii, vise, întâmplări și călătorii. O urzeală de amintiri crezute pierdute, povești auzite, personaje urmărite sau de care s-a fugit, arhaic și contemporan, mitic și profan. Frânturi de lumi, din metropolele europene cu iezmele și otrăvurile lor, prin cătune uitate de lume, până în junglă, taiga și deșert, unde bântuie fiare așteptând să fie găsite sau să iasă la iveală din străfunduri de om.

Cartea poate fi cumpărată de aici.

Cele 22 de povestiri sunt împărțite în patru categorii ce reflectă (într-o oarecare măsură) temele abordate de George Cornilă între 2008 și 2018: Iezme, Fiare, Otrăvuri și Lumi. Mi-a plăcut că fiecare text are trecută la sfârșit perioada în care a fost scris și/sau revizuit, deoarece îți confirmă saltul calitativ făcut de autor de-a lungul anilor.
Cel mai grăitor exemplu este chiar Arlequine, textul care dă titlul volumului de față.

Nu e mare lucru un timp verbal greșit – “Arunca banii în sac și, după ce pe fundul fântînii nu se mai găsea nimic de valoare, luă în spate prețioasa încărcătură și se depărtă cu pași repezi” (p18). Dar m-au sâcâit la culme interminabilele enumerații și apoziții:

“Veneau mai în urmă mineri murdari de tăciune, ieșiți din străfunduri, orfani în hăinuțe roșii, copii revoluționari cu găuri de gloanțe în piept, soldați în uniforme kaki, cu pușca pe umăr și mers cadențat, buchiniști și poeți care compunea versuri pentru mărunțiș pe malul Senei, bețivi dați afară de prin cârciumi, cu sticlele după ei, osândiți care păreau purtați spre stâlpul infamiei, spre spânzurătoare sau ghilotină, nebuni scăpați parcă de la Hospice de Saint Cornelius, cocoșați coborâți din clopotnițe și garguie pogorâte parcă de pe acoperișuri de catedrale, wodewosi păroși ieșiți din codrii din împrejurimile orașului, loups-garous și bestia din Gevaudan clămpănind după copii, urmați de vulpi istețe, printre care se perindau nimeni alții decât Sfântul Denis, purtându-și în mână capul, Ioana D`Arc, în armură, tunsă băiețește și mirosind a carne arsă, ducând într-o mână o sabie cât ea de mare, iar în cealaltă un stindard din vatir alb tivit cu aur, Sfânta Marthe urmată de fiorosul tarasque, blând ca un miel, Sfânta Belina, veșnic neprihănită, plutind parcă precum îngerii, regele Oberon, însoțit de un roi de zâne, sub chipul unor fluturi albi, vrăjitoarea Morgan le Fay, de o frumusețe răpitoare, dar aruncând priviri cumplite, ducând în brațe un grimoar cu copertă înflorată.
La coadă, mergeau alchimiștii Nicolas Flamel și Dom Perlet, primul ducând în mâini două eprubete al căror conținut efeverscent îl tot amesteca, bâguind pe latinește, iar al doilea ținându-și în brațe pisica neagră care adulmeca mirosul de pește venind dinspre râu, paleograful Jean Mabillon, cu brațele încărcate de manuscrise vechi de când lumea, ceasornicarul Henry Sully, verificându-și mereu ceasurile și mulți alții, atât de mulți încât nicio minte, oricât de erudită, nu i-ar fi putut recunoaște pe toți.” (p20)

“Încălțată cu iminei, cu ciorapi dungați în alb și roșu, acoperindu-i picioarele până la jumătatea pulpelor, cu o fustă plisată scurtă, în aceleași culori, cu un corset pe jumătate stacojiu, pe jumătate negru, mănuși lungi până la cot, cu fața vopsită în alb, machiată cu negru în jurul ochilor, cu două lacrimi negre pe obraji și cu părul bălai prins în două codițe, părea una dintre statuile vii care stăteau nemișcate cu orele pentru un pumn de mărunțis în fața muzeeleor sau care îmbiau risipitorii în cazinouri.” (p21)

În ciuda imaginilor vii și clare, aceste paragrafe nu sunt ușor de parcurs, iar ritmul lor nu lasă loc pauzei necesare cititorului pentru a acumula, reține și ordona cele scrise. La fel se întâmplă și cu alte două povestiri – Grădina Gorgonelor și Hans Limax.

“În după-amiezile caniculare ale vacanțelor de vară, când nu eram plecat cu școala în tabăra de la Telega și când nu eram pedepsit cu statul în casă pentru vreo boacănă, mă plimbam pe străduțele umbrite de platani falnici, cu mărețe case vechi, în stil neo-românesc, cu coloane și balcoane boltite, cu grifoni de piatră pe acoperișuri, cu ziduri roase și crăpate, împodobite cu mascaroane și cu buline roșii, cu curți înguste în care zăceau rugiinite și cu cauciucurile dezumflate Moskvitch-uri și Wartburg-uri, și în care trăiseră și creaseră scriitori, pictori și muzicieni.” (p44)

“Seara, cei mai mari, care mergeau deja la gimnaziu, ne îngrozeau cu tot felul de povești sinistre despre Casa Radio, ridicată în locul vechiului hipodrom, despre ruinele mânăstirii logofătului Văcărescu, din spatele Palatului Crețulescu, despre clădirea ca un mausoleu de pe Sfântul Constantin, colț cu Ionel Perlea, despre incinta părăsită a Institutului de Pneumologie, cu coridoarele sale arse, prin care noaptea s-ar fi auzit tusea și șuierăturile bolnavilor sau despre oameni mascați care patrulau străzile dosnice într-o Volgă neagră și răpeau copii, dar, nu știu de ce, cel mai tare mă speriau cele despre casa năpădită de iederă de pe George Cobălcescu, colț cu Gheorghe Lazăr, în care ar fi trăit singur bătrânul geolog Papadopoulos, în jurul căruia se țesuseră o mie de povești, dacă nu mai multe.” (p45)

“Sau poate că fusese reală, vreo țărăncuță din satul din vale, plină de pofte neostoite pe care bărbatu-său bețiv și cu palmele aspre nu i le mai putea satisface, sau poate vreo călugăriță fugită de la una din cele două mânăstiri din apropiere, vreo turistă dornică de o aventură, vreo nebună fugită de la Sanatoriu, vreo nălucă, vreo fantomă, vreo domnișoară Christina, vreo Clavdia Chauchat pentru un Hans Castorp, vreo sucubă, vreo samcă.” (p57)

Tot în Hans Limax am dat peste un paragraf dubios: “Am ajuns acolo cu o geantă în care aveam câteva schimburi, vreo zece cărți, în mare parte literatură de limbă engleză și manuscrisele mele în lucru. Era o zi de iulie, pe la orele prânzului. Irelevant.” (p50) Credeam că tot ce narazează autorul e relevant.
Am mai întâlnit și porțiuni ce putea fi condensate, cum ar fi: “Mă găseam într-un loc atât de izolat, de liniștit, de cufundat într-o singurătate atât de deplină încât mă simțeam ca un refugiat, ca un ultim supraviețuitor al apocalipsei, rămas singur după ce întreaga omenire dispăruse.” (p51) sau “Deși înțelegeam prea bine cum ființele fantastice prinseseră viață în mentalul popular și astfel nu credeam în ele așa cum de copil nu mai credeam în Moș Crăciun, dacă exista un loc în lumea aceasta în care astfel de entități chiar ar fi putut să existe, acela era în care mă găseam eu.” (p55)

Am mai dat peste infodump-uri scrise atractiv (p69-73) sau redundante (p169), precum și peste paragrafe ce puteau fi mai aerisite, mai bine tăiate (Aqua Alta).

Restul povestirilor sunt cel puțin decente, indiferent că e vorba de creații mai noi sau versiuni revizuite ale celor mai vechi. Nu ai cum să nu remarci munca de documentare depusă de autor (am folosit dicționare online și Wikipedia nu de puține ori), naturalețea firelor narative, precum și modul în care unele idei capătă forme originale.

Coperta e superbă.

Mai multe opinii pe:

Jurnalul unei cititoare
Nantan Lupan

Recenziile fac parte din proiectul Blogosfera SF&F. În fiecare a doua miercuri a lunii, un grup de bloggeri publică simultan părerile lor despre o carte din sfera SF&F semnată de un autor român.
Aștept propuneri pe această pagină.

Scurte #588

August 20, 2018 2 comments

câștigătorii 1943 Retro Hugo Awards.

– Michael Scott Rohan a murit la 67 de ani.

lista celor mai noi apariţii Tor/Forge.

librării.

– cum să citeşti mai repede şi mai mult.

cărţi horror care i-au înfricoşat pe câtiva scriitori (faimoşi) ai genului.

– scriitori la şcoală.

– adolescenţii citesc mai puţin comparativ cu copiii, preferând jocurile video şi social media în defavoarea lecturii.

curiozităţi din literatura SF.

tipuri de personaje din filme şi cărţi.

Scurte #587

August 7, 2018 Leave a comment

– un fragment din Port of Shadows, o nouă parte a seriei The Black Company scrisă de Glen Cook.

A Song of Ice and Fire a depășit Wheel of Time la vânzări.

curiozități despre autori.

primele rânduri din cărți celebre.

lista celor mai noi apariţii Tor/Forge.

harta Middle-Earth.

romane în versuri.

locuri de citit pentru copii.

cele mai bine vândute cărţi pe Amazon (2000-2015).

detectivi în literatură.

Scurte #586

July 27, 2018 Leave a comment

câștigătorul 2017 Shirley Jackson Award.

câștigătorul 2018 Arthur C. Clark Award.

câștigătorul 2018 Mythopoeic Award.

finaliștii 2018 World Fantasy Awards.

câștigătorii 2018 Seiun Awards.

librării.

însemnări lăsate de cititori în interiorul cărților.

cărți recomandate de Barack Obama.

lista celor mai noi apariţii Tor/Forge.

trucuri pentru a găsi cărţi bune.

Blogosfera SF&F: Rodica Bretin – Oameni și zei

July 18, 2018 4 comments

Primul volum din seria Protectorii.

Liniştea locuitorilor oraşului Dartmouth, Canada, este spulberată de o serie de crime sadice. Singura care ştie mai multe este Kayla Blackmoon, fiindcă a văzut sfârşitul unora dintre victime… prin ochii asasinului. Psihiatră, dansatoare exotică, originală, rebelă, excentrică, seducătoare, imprevizibilă, Kayla are nişte talente speciale care o aduc în contact cu Cei Vechi, Protectorii din umbră ai umanităţii, dar şi cu karghanii, o rasă reprezentând Răul absolut.

După un armistiţiu de treizeci de milenii, războiul zeilor a început din nou, fără ca umanitatea să aibă habar. Cu alte reguli, dar la fel de dur, de fără cruţare. Iar miza este însăşi soarta, viitorul planetei.

Cum se va sfârşi de data asta?

Cartea poate fi comandată de aici.

Un nou roman din cadrul Blogosferei SF&F scris corect. Câteva virgule lipsă sau în plus și vreo două fraze care sună dubios. Și Rollex de două ori (p98 și p187).
Descrierile, deși relativ scurte, (știați că tehnicile de scriere creativă includ și recomandarea ca un paragraf descriptiv să nu depășească trei fraze care să nu fie neapărat lungi?), sunt consistente – experiența autoarei se vede în folosirea lejeră a unor asocieri inedite de cuvinte.
Nici la partea de infodump nu am sesizat vreo chinuială – e relaxant să te poți concentra exclusiv pe acțiune și personaje.

Prima problemă. Prezența în exces a punctelor de suspensie, repet, rareori creează mister, suspans, subînțelesuri sau adânci frământări. Iar aici ele se întâlnesc în mod relativ egal în ambele POV-uri, puncte de vedere scrise la persoana I: Kayla și Lorena. Alternanța lor are ca efect nu doar o schimbare de perspectivă fluidă, ci și armonioasă. Unele momente chiar au dinamică cinematografică.
Însă abundența punctelor de suspensie accentuează similitudinile dintre cele două voci. Ambele au remarci mai mult sau mai puțin malițioase, discuții ce ascund taine și introspecții ce dezvăluie cam aceleași trăiri. Cele două personaje ar fi trebuit să acționeze și să se gândească (mult) mai diferit, având în vedere atât vârsta, cât și numărul și puterea abilităților.

Cred că am mai spus-o: secvențele memorabile de acțiune din filme oferă privitorului, printre altele, o reprezentare spațială coerentă a evenimentelor, precum și o succesiune temporală logică a acestora din urmă. În Oameni și zei însă, derularea întâmplărilor creează deseori confuzie.
Da, ritmul e alert, întotdeauna se întâmplă ceva, dar există fracturi între scene. Protagoniștii sunt acum într-un loc, apoi o parte din ei se mută în alt loc fie imediat, fie după intervale de timp care nu sunt în general (explicit) definite.

Personajele secundare sunt vag conturate – cumva de înțeles pentru că e prima parte dintr-o serie și e (mai) comod să le ții în viață pentru a-ți ușura munca în romanul următor, însă în marea schemă a lucrurilor, nimic din ce li se întâmplă nu are însemnătate. Pericolul, atunci când există, este înlăturat facil: un sacrificiu venit parcă de nicăieri ori situații conflictuale ce se rezolvă prin acțiuni greu de anticipat de cititor prin prisma precarității informațiilor cu adevărat pertinente. Pur și simplu, simți că nu participi, că nu ești acolo.
Degeaba s-a încercat amplificarea dramei prin introducerea unor detalii sângeroase – când mor doar personaje irelevante, urmările suferințelor de orice natură dispar rapid. Că veni vorba, psihiatru (sâc!) + dansatoare exotică + virgină la 30 de ani(!) nu e o combinație imposibilă, dar când apar și puteri supranaturale… să zicem că am ridicat din sprâncene.

O altă problemă. Înțeleg că alegerea de a oferi două POV-uri ce alternează duce la nevoia de a arăta nu doar informația oferită de Kayla, ci și receptarea ei de către Lorena (sau invers). Dar de ce există acele mici recapitulări formulate din aceeași perspectivă? Mai ales că ele descriu întâmplări petrecute imediat anterior.
M-am simțit trădat de final, pentru că se promitea ceva și s-a livrat altceva. Dacă recitești de la capăt, descoperi că suspansul dispare, deoarece știi că soarta lumii ia pauză. De obicei, miza crește în următoarele părți, nu este amânată în primul roman al seriei.

Mă așteptam la o carte mai cu substanță.

Mai multe opinii pe:

Everything and anything
Iulia Albotă
Jurnalul unei cititoare
Nantan Lupan

Recenziile fac parte din proiectul Blogosfera SF&F. În fiecare a doua miercuri a lunii, un grup de bloggeri publică simultan părerile lor despre o carte din sfera SF&F semnată de un autor român.
Aștept propuneri pe această pagină.

Scurte #585

July 16, 2018 Leave a comment

câștigătorii 2018 David Gemmell Legend Awards.

– un fragment din Crucea de foc vol. 2 (seria Outlander, partea a V-a), de Diana Gabaldon.

– încă se mai citesc titluri clasice SF&F.

librării neconvenţionale. Şi încă una.

citiţi copiilor.

metode pentru inspiraţie/creativitate.

“I find fantasy easier to write. If I’m going to write science fiction, I spend a lot more time thinking up justifications.” (Roger Zelany)

rafturi.

– cele mai bune 75 de cărţi din ultimii 75 de ani (Ann Patchett).

povestea seriei ASOIAF.

Nemira – noi/viitoare apariții #69

July 16, 2018 Leave a comment

Scurte #584

July 11, 2018 Leave a comment

Gazeta SF se află pe lista ESFS Award Nominations 2018.

câștigătorul 2018 Prometheus Award.

– cărţi citite în versuri rap.

parfum cu miros de “vechi”.

lista celor mai noi apariţii Tor/Forge.

sfaturi pentru a citi mai mult.

– prietenia feminină în literatură.

– 100 de cărţi despre boli mintale.

– un fragment din This Savage Song de V.E. Schwab.

curiozităţi despre Ayn Rand.

Ce povestiri am mai citit #101

July 10, 2018 Leave a comment

Gazeta SF nr. 74, mai 2017:

1. Andrei Gaceff – Stăpâni cu solzi, stăpâni cu ace. Decinu™.

2. Aurel Cărășel – Destinatarul. O idee bună, scrisă bine. De ce simt că e mai mult un prolog sau o parte din ceva mai mare și nu o povestire de sine stătăroare?

3. Radu Hallipa – Memoriile unui războinic Ogame. E o recenzie (a unui joc video) și o cronică de război în același timp, dar nu o povestire.

4. Mihail Toma – Suferințele lui Wang. Carențe privind trecerea de la vorbirea directa la cea indirectă (și invers). Dialogurile puteau fi comprimate, iar conținutul lor nu se potrivește cu personajele (punctele de suspensie reprezintă una din cauze). Imperfectul amestecat impropriu cu prezentul, virgule lipsă și numeroase mici masacre ale limbii române. Era de editat o grămadă.
La plusuri trec unele construcții stilistice și firul narativ. Voință există, trebuie mai multă putință.

5. Remus Paul – Luntrea lui Pluto (1/2). Ambele părți ediția următoare.

%d bloggers like this: