Archive

Archive for the ‘Scriitori’ Category

Scurte #617

May 22, 2019 Leave a comment

câștigătorii 2018 Nebula Awards.

– cele mai populare cărți traduse în engleză (Goodreads).

cărți de gătit… cannabis.

tipuri de abonamente pentru ebooks.

lista celor mai noi apariţii Tor/Forge.

Advertisements

Scurte #616

May 17, 2019 1 comment

– se pare că George R.R. Martin a terminat de scris restul romanelor din ASOIAF și așteaptă acordul HBO pentru publicare. Conspirație…

nominalizările pentru The Best Translated Book Award 2019.

nominalizările 2019 Nommo Awards.

nominalizrile 2019 Neukom Institute Literary Arts Awards.

lista celor mai noi apariţii Tor/Forge.

Scurte #615

finaliștii 2019 Locus Awards.

– scriitorul norvegian Jo Nesbo s-a întâlnit cu publicul din București pe 7 mai, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu. Alături de Jo Nesbo s-au aflat scriitorii George Arion și Michael Haulică. Moderatorul evenimentului a fost Magdalena Mărculescu, director editorial TREI.

nominalizările 2019 Arthur C. Clark Award.

nominalizările 2018 Shirley Jackson Award.

lista celor mai noi apariţii Tor/Forge.

Blogosfera SF&F: Marian Coman – Omulețul din perete

April 24, 2019 1 comment

Si daca esti doar un personaj in cartea altcuiva?

Cala, o femeie superba si misterioasa, in jurul careia se invartesc multe dintre povestile din carte. Sevan, un bataus get-beget dintr-un sat uitat de lume. Fifi, o bibliotecara care face o descoperire inedita. Tanti Teofana, o ghicitoare care ascunde tot soiul de enigme si comori. Mile, un baiat dintr-un internat, care cunoaste un secret ce va schimba totul. Acestea sunt doar cateva dintre personajele care isi dau mana si te ghideaza intr-o aventura nebuna, provocatoare, fara pereche. Esti pregatit sa descoperi lumea cu alti ochi?

„Citind cartea lui Marian Coman, ai impresia ca Stephen King da drumul unui balon rosu printr-o gaura de iepure ce conecteaza suburbia americana de satul si litoralul romanesc. Cu scene parca desprinse dintr-un film de M. Night Shyamalan sau Guillermo del Toro, dar si cu o nostalgie discreta, scrisa intr-un registru realist stapanit excelent, lui Marian Coman ii reusesc gratia pasului pe sarma, dar si forta sapaturii narative de tip svaiter, care perforeaza textul si interconecteaza povestile intre ele spre un final in care zidurile se transparentizeaza.“

Tudor Ganea

Cartea poate fi cumpărată de aici.

Din nou o culegere de povestiri ce alunecă pe alocuri dintr-una în alta. Spre deosebire de Singurătatea singularității a lui Alexandru Lamba, citită în urmă cu câteva săptămâni, toate textele din volumul de față au (o oarecare) legătură între ele. Sub formă de descrieri, referințe în dialoguri sau relatări narative.
Din dorința de a găsi o logică, o ordine temporală a tuturor evenimentelor, am recitit-o imediat ce am terminat ultima pagină, de această dată așternând pe câteva foi un fel de rezumat cu personajele ce apar (in)direct. Multe detalii au ieșit astfel la suprafață și destule întâmplări au căpătat sens. Pe de altă parte, în povestirile în care rolurile principale sunt altele, nu am putut recunoaște (complet) unele locuri și nici unii protagoniști. M-au pus în dificultate cronologia și neprecizarea unor nume/porecle/apelative.

Sunt douăsprezece povestiri, scrise de-a lungul a mai multor ani, așa că mi-e greu să cred că autorul le-a vrut de la început ca părți clasice dintr-un întreg mai mare care să furnizeze cititorului o perspectivă de ansamblu. Probabil de aceea și decizia de a “rupe cel de-al patrulea perete” (Dumneseule™, cum sună în română!).
Nu agreez acest procedeu, cu o singură excepție: să fie folosit spre sfârșitul cărții, când, tu ca cititor, știi că oricum acțiunea se va încheia într-un fel sau altul și că atunci este locul și timpul pentru revelații. Ori aici este utilizat încă după primul calup de povestiri – mi-a fost greu apoi să cobor iarăși în același plan cu personajele.

Cred că Omulețul din perete este mai degrabă un multivers în care totul se întrepătrunde după o coerență voit vagă, dar îndeajuns pentru a ține captiv cititorul în mrejele unei lumi pe care cei mai în vârstă o vor recunoaște imediat, căci prezintă aproape în exclusivitate frânturi de viață de dinainte de ’89. Acea perioadă, cu lipsurile ei, cu modul în care personajele gândesc și acționează (distorsionat în raport cu prezentul), reprezintă un context inedit, însă adecvat pentru a crea convingător întâmplări la granița fantasticului însoțite de rătăcire, nechibzuință, frică, traume psihologice, plăsmuiri demente, vise sângeroase sau pur și simplu nebunie. Și fluturi.

Luate separat, povestirile nu impresionează pe cât ar fi trebuit. În mare parte deoarece, parcurse astfel, simți că ar fi meritat finaluri mai substanțiale, mai satisfăcătoare – așa cum e în cazul celor din volumul lui Alexandru Lamba. Aș fi vrut mai multe explicații, mai puține neclarități, mai ales că scriitura și redactarea sunt aproape impecabile.

Încă aștept Haiganu. Tristețea zeilor.

Mai multe opinii pe:

Iulia Albotă
Cu mintea la SF
Jurnalul unei cititoare
Nantan Lupan

Recenziile fac parte din proiectul Blogosfera SF&F. În fiecare a doua miercuri a lunii, un grup de bloggeri publică simultan părerile lor despre o carte din sfera SF&F semnată de un autor român.
Aștept propuneri pe această pagină.

Categories: Fantasy, Recenzii, Scriitori, SF

Scurte #614

April 23, 2019 3 comments

câștigătorul 2019 Philip K. Dick Award.

– cele mai populare traduceri pe Goodreads.

câștigătorii 2018 BSFA Awards.

lista celor mai noi apariţii Tor/Forge.

câștigătorii 2019 Pulitzer Prizes.

Scurte #613

April 16, 2019 Leave a comment

R.I.P. Gene Wolfe. Unul din cei mai mari scriitori (de SF&F).

au trecut 40 de ani de la prima ediție Prometheus Award.

câștigătorii The 2018 Kitschies.

cărți scumpe cumpărate în 2018.

lista celor mai noi apariţii Tor/Forge.

Scurte #612

April 12, 2019 Leave a comment

programul evenimentelor de la Final Frontier 2019.

Joe Abercrombie a dezvăluit coperta lui A Little Hatred, prima parte din The Age of Madness, trilogia ce continuă seria First Law.

murală cu cărți.

– aproape jumătate din bibliotecile din Danemarca sunt deschise toata ziua și toată noaptea, indiferent dacă personalul este prezent…

lista celor mai noi apariţii Tor/Forge.

Scurte #611

April 3, 2019 Leave a comment

– a opta ediție Final Frontier va avea loc în perioada 13-14 aprilie, la Universitatea Creștină Dimitrie Cantemir (Splaiul Unirii nr. 176), între orele 11:00 și 19:00.

câştigătorul 2018 James Tiptree, Jr. Award.

nominalizările pentru 2019 Hugo și 1944 Retro-Hugo Awards.

Josh Malerman a dezvăluit ca o continuare pentru romanul Bird Box va apărea pe 1 octombrie 2019.

RIP Vonda N. McIntyre (1948-2019).

Blogosfera SF&F: Teodora Matei și Lucian Dragoș Bogdan – Un strain in Regatul Assert

March 20, 2019 2 comments

Teodora Matei și Lucian-Dragoș Bogdan reușesc cu acest roman un tur de forță scriitoricesc. O poveste decupată dintr-o lume fantastică, minunat decorată de aparate acționate cu abur, după cea mai strictă rețetă steampunk, cu magie și legende, scrisă spre încântarea cititorilor de orice vârstă, a iubitorilor de fantastic, dar, totodată de tehnologie și istorie.

Katarina, Greta și Anelis sunt ursitoare, menite prin naștere să influențeze destinul unor personaje de rang înalt și, implicit, al Regatului. Ele însă nu sunt nici eroine și nici adolescente răsfățate din clasele superioare. Cu toate acestea, prin istețime, compasiune și un pic de magie, reușesc să câștige respectul și aprecierea întregului regat. Aventurile prin care trec ne țin cu sufletul la gură, făcându-ne, de multe ori, să ne întrebăm cum am acționa noi în astfel de situații.

Un roman-reflecție asupra naturii omului, asupra societății în general.

Daniel Timariu

Cartea poate fi cumpărată de aici.

Un strain in Regatul Assert, nu doar că este un roman cu o scriitură ce denotă experiență, ci și îndrăznește să prezinte o lume destul de aparte în care magia și tehnologia se întrepătrund pe un fundal steampunk. Destul de mult peste ce se scrie la noi. Descrieri cuprinzătoare, deși uneori sumare, infodump introdus mai mult sau mai puțin subtil, dialoguri care împing acțiunea sau oferă informații ce adaugă atât substanță, cât și culoare firului narativ. Există și un strop de umor, sub formă de referințe, nume sau întâmplări.
Personajele sunt clișee, dar nu poate fi negată diversitatea lor – paralela dintre cele trei fete e făcută cu eleganță (de două ori), iar numărul miturilor folosite este impresionant.

Și totuși… A durat aproape o zi să îmi dau seama ce am simțit că este greșit, ce nu a fost în regulă ceva timp după ce am întors ultima filă. Un strain in Regatul Assert se citește ca un basm, în care personajele pozitive cunosc doar dureri ale căror suferințe nu capătă valențe tragice reale, iar cel negativ e total insipid (în romanul de față mai suportă și povara anonimatului cel mai obscur).
Comportamentele puse în șabloane grosiere nu au cum să surprindă – exemplul concret îl reprezintă apropierea dintre Jeleznaia și Arlington care este total previzibilă.
Pe de altă parte, autorii au încercat și oarecum reușit să creeze trei personaje interesante atât prin deosebirile și asemănările dintre ele, cât și prin dinamica relației pe care o dezvoltă împreună. Trei medii diferite, trei seturi de personaje secundare, trei (nuanțe de) culori, trei firi distincte – s-a muncit.

Din miezul deznodământului ușor-amărui ia naștere morala(?) că dorința de depășire a condiției sociale, justificată sau, poate fi strivită cu o naturalețe aspră de greutatea binelui general. Un mesaj puternic prin contrastul cu seninătatea lumii create de Teodora Matei și Lucian Dragoș Bogdan. O lume în care mor (doar) câteva personaje fără vreo însemnătate majoră, tensiunea nu trece niciodată peste o limită joasă, iar miza supraviețuirii, conturată în pregătirile de război și războiul în sine (mod de desfășurare, nelipsitele orgolii și eroisme prostești), nu capătă o formă credibilă, căci nu poate exista vreun pericol când antagonistul are un rol pasiv și stupid. Servește doar pretext pentru ideea de mai sus.

Nu ajută nici că încă mi-e clar ce am (nu) am înțeles pe alocuri. De ce sfera cu doisprezece brațe se regăsește în două locuri, ce simbolizează? De ce cei doi din peșteră s-au răzgândit? Ce este Făt-Frumos prințul Ion Jon? De ce se simte atât de forțată schimbarea Katarinei? De ce conceptele tehnologice sunt subordonate acțiunii și nu au mereu o logică internă?

La fel ca The Night Circus de Erin Morgenstern, Un străin în Regatul Assert este un roman scris cu meșteșug, dar care transmite emoții sabotate de personaje și întâmplări anoste.

Mai multe opinii pe:

Iulia Albotă
Jurnalul unei cititoare
Nantan Lupan

Recenziile fac parte din proiectul Blogosfera SF&F. În fiecare a doua miercuri a lunii, un grup de bloggeri publică simultan părerile lor despre o carte din sfera SF&F semnată de un autor român.
Aștept propuneri pe această pagină.

Ce mai citesc (II) – Dorothy Dunnett: The Game of Kings

March 16, 2019 Leave a comment

In this first book in the legendary Lymond Chronicles, Francis Crawford of Lymond, traitor, murderer, nobleman, returns to Scotland to redeem his reputation and save his home.

It is 1547 and Scotland has been humiliated by an English invasion and is threatened by machinations elsewhere beyond its borders, but it is still free. Paradoxically, her freedom may depend on a man who stands accused of treason. He is Francis Crawford of Lymond, a scapgrace nobleman of crooked felicities and murderous talents, posessed of a scholar’s erudition and a tongue as wicked as a rapier. In The Game of Kings, this extraordinary antihero returns to the country that has outlawed him to redeem his reputations even at the risk of his life.

Cartea poate fi cumpărată de aici sau de aici.

Dumneseule!™ Sunt total impresionat, deloc dezamăgit și complet răvășit. O carte atât de satisfăcătoare în toate privințele: personaje, acțiune, motivații, scopuri, atenția la detalii, scriitura excepțională spre genială, modul în care ficțiunea se împletește cu istoria, întorsăturile de situație, finalul incredibil…
The Game of Kings nu e perfectă, are neajunsurile ei (știu deja că la a doua lectură ele se vor reduce considerabil), însă cine trece poate avea parte de o experiență nemaîntâlnită.

După cum realizam în urmă cu câteva săptămâni, prima treime este greoaie spre imposibil de citit cu o viteză acceptabilă. Referințele istorice m-au forțat să mă (re)acomodez cu situația politică a acelor ani, cu păienjenișul de căsătorii și relații dintre nobilii Scoției (și ai Angliei).
Și totuși e fascinant cum Dorothy Dunnett a reușit să introducă protagoniști fictivi ale căror acțiuni nu doar că nu contrazic întâmplări istorice, ba chiar le susțin. Îți trebuie ceva măiestrie să o faci de la scară micro către macro (nu doar invers), fără a altera adevăruri sau personaje istorice.

Toată cartea e presărată cu referințe culturale, unele prea obscure pentru mine. M-am luptat cu expresii latinești, cu poezii în franceză, cu versuri în scoțiana veche sau cu formulări împrumutate/adaptate/inspirate din cultura hindusă, italiană, greacă etc. De un mare ajutor mi-a fost Now You Have Dunnett, un blog unde am găsit un sumar al fiecărui capitol, cu impresii și explicații oferite de un fan aflat nu la prima lectură a cărții/seriei.
Nu mi-e rușine că nu am “prins” tot, căci sunt sigur că voi mai citi ambele serii cel puțin încă o dată.

În aceste vremuri în care cam toate cărțile SF&F au o acțiune prezentată prin POV-uri mi-a fost greu să mă (re)obișnuiesc cu naratorul omniscient și, mai ales, cu alunecarea în POV-uri (și invers). Nici Dorothy Dunnett nu a rezistat tentației de a face atent cititorul privind unele evenimente viitoare (omnisciență), ceea ce a stricat suspansul prezentului (POV).
Am trecut peste aceste inconveniente pentru că vedeam peste tot laude și elogii la adresa seriei, singurele nemulțumiri fiind limbajul pe alocuri arhaic și respectivele referințe, (destul de) greu de înțeles pentru un cititor cât de cât educat. În cazul meu, ambiția și îndărjirea mi-au fost răsplătite.

Scriitura este densă, chiar dacă se face abstracție de referințe culturale și vocabular. Multe paragrafe sunt pur și simplu extraordinare, indiferent că e vorba de descrieri, gesturi, trăiri, infodump, umor sau dialoguri. Câteva exemple:

“Deep in the rock of the castle, the room Richard now occupied was not unpleasant. It was barred, and there was not overmuch furniture; but it was possible to sit and read in relative comfort, and his jailers served him respectfully and well. Later, they left him alone. Sounds of the world faded early outside, and the cool night air, flowing through the clenched bars, whispered peacefully”

“She went quickly, gentle-footed, and he saw her go with a pang, and with a sudden, pleased resolve to do with diamonds. Then he turned to the table and forgot her. The venison was rich and savoury and cooked to tender perfection. The wine was warmly fumed and superb. The candies were strange and sweet; the cheeses firm and flavoured. life was glorious.”

“Outside it was cool and very dark. A wisp of straw, rolling over the cobbles in the light wind, caught the beam from the doorway and scuttled, spider-fashion, into the night; nothing else moved.[…]From floor to ceiling rose vessels and retorts and bottles, jars, pots and crucibles, matrasses and pelicans, balloons, serpents and mortars, aludels, funnels and beakers. The walls bobbed and winked and glimmered with vermilion eyes as if wattled with bloated and striking serpents, swaying with the flames. There was a wooden bench, littered with tongs and iron filings and dirty dishes and knives and heaps of flour and sand for the lutes; an old athanors, unused; sundry pots, chipped and blackened, on the floor; and two different sizes of bellows hanging on nails beside an outburst of chalked inscriptions in some sign language firmly based on triangles. “

“The slipping and tapping of the fine blades, the unfurling movements growing smokelike one within the other, showed no trace of the grim and gritty striving of a moment before. It was classic swordplay, precious as a jewel, beyond any sort of price to the men watching, and concealing in its graces an exquisite and esoteric death.[…]To the two men, existence was in the end the flicker of the other man’s steel; his brown arms and wrists; a blur of white shirt and white face and the live, directing brain betraying itself through grey eyes or blue. The men watching, unable to breathe, heard the click and clash and slither of contes, froissees, beating and binding: saw first one man and then the other bring his art to the pitch of freeing his blade for the ultimate perfection, only to bow before the other’s defence.”

Ultimele rânduri sunt extrase din celebra confruntare despre care se spune că e cel mai bine scris duel din literatură. Poate că e așa, poate că nu, însă ritmul, cuvintele, mizele și participanții – toate sunt magistrale. Cea mai epică scenă de acest gen pe care am citit-o vreodată.

Memorabile sunt și multe personaje: Richard/Sybilla/Mariotta Crawford, Sir Walter Scott of Buccleuch, Will Scott of Kincurd, Tom Erskine, Christian Stewart, Margaret Lennox, Gideon/Katy Somerville, George Douglas, Henry Lauder și, desigur, Francis Crawford of Lymond.
De menționat curajul autoarei de a înfățișa doar parțial multe din interacțiunile dintre personaje, lăsând pe seama cititorilor atenți la amănunte să umple golurile.

Și mai am de citit încă 5/13 cărți ca aceasta. Dumneseule!™

%d bloggers like this: