Archive

Archive for the ‘Scriitori’ Category

Scurte #655

May 18, 2020 Leave a comment

câștigătorii 2020 Pulitzer Prizes.

câștigătorii 2019 BSFA Awards.

finaliștii 2020 Aurora Awards.

– un fragment din The Queen of Raiders, a doua parte din The Nine Realms, serie scrisă de Sarah Kozloff.

– un fragment din A Memory Called Empire, romanul space-opera scris de Arkady Martine.

Scurte #654

April 27, 2020 Leave a comment

Humble Book Bundle: Dungeons & Dragons – Read the Realms by Wizards of the Coast.

finaliștii pentru 2020 Women’s Prize for Fiction.

câștigătorii 2019 Bram Stoker Award.

câștigătorii 2019 Otherwise Award (fostul James Tiptree, Jr. Award).

– un fragment din The Queen of Raiders, a doua parte din The Nine Realms, serie scrisă de Sarah Kozloff.

Blogosfera SF&F: Lavinia Călina – Angáraka. Vol. 1: Balanța

April 22, 2020 Leave a comment

Au trecut sute de ani de la războiul dintre planetele Terria și Angáraka, fosta sa colonie. Iar rolurile s-au inversat: Angáraka a triumfat și a redus Terria la o simplă sursă de exploatare economică, locul în care se concentrează toată industria sa, iar forța de muncă este subjugată dictatorial pentru prosperitatea societății superioare angárakarienii. Nimeni de acolo, de jos, de pe Terria, nu mai știe cum a fost cândva, de demult, când planeta locuibilă nu era împărțită doar în Est și Vest, când poluarea și radiațiile extreme nu erau partea din ființa lor, când mâncarea exista din belșug și orice om putea spera să trăiască mai mult de 40 de ani…

Însă un grup de rebeli, uniți sub stindardul VEX, nu renunță la năzuința dezrobirii și luptă cu toate mijloacele posibile pentru a elibera Terria. Angáraka trebuie să ardă! Iar atunci când vechii zei nu par să se mai arate în lume și Balanța care decide soarta oamenilor e cea care face toate jocurile, doar speranța mai poate ține aprinsă, în mijlocul unui întuneric covârșitor, lumina din inimile muribunde ale terrienilor.

Cartea poate fi cumpărată de aici.

A zecea carte a autoarei, prima pe tărâmul SF. Cele douăsprezece POV-uri, la persoana I, oferă suficiente detalii pentru conturarea unui conflict în care Binele și Răul nu se luptă de pe poziții opuse. Mai mult, cu câteva excepții, personajele principale nu au scrupule în a folosi metode abominabile pentru atingerea scopurilor lor, oricât de justificate sunt în ochii lor (sau ai cititorilor).
Mi-a plăcut și întorsătura de situație dinspre final, precum și infodump-ul strecurat cu grijă, chiar subtil, în primele pagini. Ritmul e bun – scenele se succed natural, ajutate mai ales de alegerea potrivită a următorului POV.

Și totuși, parcă prea multe greșeli: “erau prezenți mai mereu peste tot trupele din Angáraka” (p11), “era unul din oamenii de bază a Comandantului Denham” (p12), “înainte de-ai pune pe nas” (p12), “modul lui de-ai trata pe nou-veniți” (p15), “a verificat informația încă odată” (p114), “gestul său eroic de-ai salva pe acei oameni” (p241). Sau: “plin de podoabe auri” (p155), “nu conta câte sacrifici” (p165), “oare terrieni merită să ne comportăm așa cu ei” (p201).
Evident că nu am găsit în interiorul cărții numele unui (tehno)redactor sau editor.

În plus, distanța dintre Terria (Pământ) și Angáraka (Marte). “Tot ceea ce vedeam eu avea o întârziere de patru minute. Atât le lua imaginilor transmise de acele lentile să străbată spațiul dintre cele două planete” (p119) vs “mi se părea atât de ciudat să stau aici și să-mi privesc casa de la sute de mii de mile distanță” (p211). A doua e eronată – sunt aproape 35 de milioane de mile.
Alegerea unor POV-uri la persoana I a dus (inevitabil) la pagini întregi de infodump prezentate direct cititorului. Și multe informații sunt repetate de la un personaj la altul, ceea ce nu e greșit atâta timp cât sunt oferite prin filtrul propriu.

Nu am găsit Angáraka. Vol. 1: Balanța suficient de impresionantă încât să vreau să citesc și următoarele volume. Dar, cum e scrisă “corect”, parcă după rețetă, cartea reprezintă o alegere solidă pentru cei care iau contact pentru prima dată cu o astfel de temă.

 

Mai multe opinii pe:

Jurnalul unei cititoare

Recenziile fac parte din proiectul Blogosfera SF&F. În fiecare a doua miercuri a lunii, un grup de bloggeri publică simultan părerile lor despre o carte din sfera SF&F semnată de un autor român.
Aștept propuneri pe această pagină.

Ce mai citesc (IV) – Dorothy Dunnett: Queen’s Play și The Disorderly Knights

April 20, 2020 Leave a comment

Once an outlaw pursued through all of Scotland, Francis Crawford of Lymond has been abruptly called into the service of Mary Queen of Scots, who, though she is only a little girl, is already the object of malicious intrigues that extend from her native country to the court of France. And it is to France — magnificently civilized, dizzyingly corrupt — that Lymond must travel, exercising his sword hand and his agile wit to their fullest while also undertaking the most unlikely of masquerades, all to make sure that his charge’s royal person remains intact.

Cum acțiunea o ia într-o direcție (extrem de) diferită față de ceea ce implica concluzia evenimentelor din The Game of Kings, Queen’s Play este sărită de mulți fani ai seriei în recitirile ulterioare. Majoritatea cărții îl are ca protagonist principal nu pe Lymond, ci pe un rol jucat de acesta. Ceea ce însă puțini realizează este că până și această interpretare (îndelungată) face parte din personalitatea lui. Ca la școala de șoferi: înveți oricum, indiferent pe unde conduci în calitate de cursant. Toată seria este despre Francis – pe cine/ce iubește/respectă, cum gândește, ce idealuri are, cât de flexibilă îi este moralitatea.
Cred că mai degrabă fanii au fost dezamăgiți de interpretarea completă a lui Lymond. Deseori ori el și Thady Boy Ballagh au fost cu adevărat o singură persoană. Însă ei ar trebui să aprecieze măiestria cu care autoarea a echilibrat antieroul cu opusul său. Lymond învață că orice faptă (bună) are un preț și consecințe. În plus, Robin Stewart, un personaj creat magistral.

Privind de undeva de foarte de sus, încep să observ un tipar (confirmat și de The Disorderly Knights). Toate cărțile încearcă (și cât de mult reușesc!) să vrajească pur și simplu cititorul oferindu-i în același timp indicii despre ceea ce este adevărat sau nu în aproape fiecare pagină. Chiar și în capitolele în care ritmul este încetinit foarte mult. Fanii spun că niciun cuvânt scris de Dorothy Dunnett nu este în plus, ba chiar că este ales cu grijă.
Din nou am (re)umplut niște goluri în materie de istorie și am căutat cuvinte în dicționar și referințe culturale obscure (pentru mine). Noroc că am găsit un loc minunat în care se analizează, se explică și se comentează fiecare capitol. Am devenit mult mai atent la fiecare cuvânt și deci mult mai fascinat de talentul autoarei.

“Considering Lymond, flat now on the bed in wordless communion with the ceiling, Richard spoke. “My dear, you are only a boy. You have all your life still before you.”
On the tortoise-shell bed, his brother did not move. But there was no irony for once in his voice when he answered. “Oh, yes, I know. The popular question is, For what?”

Autoarea scrie doar de vreo două-trei ori per volum din POV-ul lui Francis Crawford of Lymond. Cititorul îl cunoaște prin intermediul celorlalte personaje, fie că sunt oneste, fie că sunt amăgite la rândul lor (!). Adevărul relativ și golurile pe care (trebuie să) le umple cititorul sunt balansate de detaliile care răsplătesc atenția, și de ce nu?, logica.

In 1551 Francis Crawford of Lymond is dispatched to embattled Malta, to assist the Knights of Hospitallers in defending the island against the Turks. But shortly the swordsman and scholar discovers that the greatest threat to the Knights lies within their own ranks, where various factions vie secretly for mastery. In a narrative that sweeps from pitched battle beneath the walls of Tripoli to a duel in the cathedral of Edinburgh, Lymond tries to unravel the plots of an enemy who is as subtle as he is savage, and whose piety conceals an absolute genius for evil.

Dacă primele volume pot fi catalogate ca fiind de sine-stătătoare, TDK se prezintă ca un prim pas al unui fir narativ ce se întinde cel puțin și în Pawn in Frankincense. Personaje noi (ce personaje!), un erou negativ cel puțin pe măsura lui Lymond, un altfel de Robin Stewart și… Philippa Somerville. Și trei scene de final, una mai satisfăcătoare ca cealaltă.
Din nou, este uimitoare ușurința cu care Dorothy Dunnett amestecă credibil personaje/intâmplări istorice cu cele ficționale. Din nou, cuvinte cu mai multe sensuri – unele titluri de capitole descriu în același timp atât personaje aflate în antiteză cât și respectiva situație la scală macro, respectiv micro. Din nou, indicii alternate cu trunchieri (intenționate) ale adevărului.

Trebuie să spun și de Acel Capitol Șocant. Parțial pentru că, pe moment, a părut că vine de nicăieri. Parțial deoarece a fost pe deplin intenția autoarei. Francis Crawford of Lymond, ce ai putut să faci?

“Lymond said quietly, ‘You had good reason to hate me. I always understood that. I don’t know why you should think differently now, but take care. Don’t build up another false image. I may be the picturesque sufferer now, but when I have the whip-hold, I shall behave quite as crudely, or worse. I have no pretty faults. Only, sometimes, a purpose.’”

Scurte #653

April 14, 2020 Leave a comment

finaliștii 2020 Hugo Awards.

câștigătorii 2020 Philip K. Dick Award.

finaliștii 2020 Prometheus Award.

câștigătorii The 2019 Kitschies.

primul capitol din A Conjuring of Assassins, a doua parte a seriei Chimera scrisă de Cate Glass.

Scurte #652

April 3, 2020 Leave a comment

finaliștii 2020 International Booker Prize.

finaliștii 2019 Aurealis Awards.

deosebiri între cărțile și filmele Harry Potter.

citate Terry Pratchett.

– se pare că cei care citesc (în mod regulat) sunt mai mulțumiți de viața lor.

Scurte #651

March 18, 2020 Leave a comment

evenimente SF&F anulate/amânate din cauza COVID-19. Și filme și seriale.

finaliștii The 2019 Kitschies.

Matthew Hughes va scrie o continuare pentru seria Demon Princess scrisă de Jack Vance.

citate Sylvia Plath.

al șaselea capitol din The Unspoken Name, primul roman fantasy scris de A.K. Larkwood și așteptat pe 11 februarie 2020, via Tor Books.

Ce povestiri am mai citit #102

March 9, 2020 8 comments

Galaxia 42, nr. 1:

1. Rodica Bretin – Vânătoarea celorlalți. Într-un joc al simbolurilor, în care prada și vânătorul își schimbă deseori rolurile, în care Omul nu mai pare a fi în vârful lanțului trofic, povestirea ne aduce aminte de precaritatea victoriei, dar și că, uneori, Moartea este preferabilă Vieții.
Câteva puncte de suspensie au stricat textul. Plus: “Yraine a păşit printr-o baltă cafenie, a ocolit un pâlc de sălcii, apoi mâlul a lunecat sub ea şi într-o clipă se afundase până la şolduri.” și o greșeală la final (“Kaidu”). Dar bună.

2. Ciprian-Ionuț Baciu – Gheața. O povestire ca un basm. Tristă și încântătoare, fantastică și totuși… atât de palpabilă. Povestirea face parte din volumul Amor fără alcool, premiat la Romcon 2019, secțiunea „Volum de proză scurtă”.
De ce dialogurile dintre două persoane aflate de multe ori în aceeași situație conțin sub formă de noutate informații (ce ar fi trebuit) știute de ambele? Monologul-dialog a pus capac.

3. Dan Norea – Îngerul lui Petrică.
“Nici nu puteau fi, sufletele pereche erau, fără excepție, două persoane de sex opus (teoreticienii fenomenului, buni matematicieni, folosesc sintagma „opuse la sex”), născute în colțuri diferite ale lumii în aceeași secundă.” Nu zău.
“Sufletele pereche au toată viața orgasm simultan, infinit mai intens decât cu oricare din partenerii anteriori.” Pe bune?
Nu mi-a plăcut. Teologie + SF + umor îndoielnic + nicio finalitate.

4. Ionuț Manea – Simptomele.
Merita un deznodământ mai lucrat, ideea nu e rea.

5. Nathaniel Hawthorne – Tânărul domn Brown (traducere de Alexandru Lamba). Prea multe cuvinte pentru o astfel de povestire.

6. Django Wexler – Blestematul Pocăit (traducere de Miloș Dumbraci). În acest flintlock fantasy, capitala regatului Vordan ascunde în inima sa cea mai impenetrabilă clădire din lume: sediul Concordatului, înfiorătorul serviciu secret al Ducelui de pe Urmă. Poate nu complet impenetrabilă și pentru o hoață foarte tânără, dar cu puteri magice, agila Alex. Însă e posibil oare ca și ea să fi subestimat o putere pe care o credea stinsă de mult?
Mi-a adus aminte de Night Angel, trilogia lui Brent Weeks. Știam de The Shadow Campaigns, e pe lista mea cea lungă.

7. Adam Vine – Răzbunarea Barghestului (traducere de Miloș Dumbraci).
O traducere muncită.

8. Jason Vanhee – Mă cheamă marea (traducere de Miloș Dumbraci). În acest fantasy poetic, Yukio, închisă în Casa de lângă Mare alături de alte fetițe doar pentru că sunt bănuite de puteri magice, aude Marea cum îi cântă, dar de văzut întrezărește lucruri mult mai înspăimântătoare. Care să fie adevărul? Și unde să fie oare locul ei, pe uscat ori sub valuri?
Un final sec ce nu răspunde la întrebarea “De ce?”

9. Brian Ruckley – Acolo unde nu ajung nici zeii (traducere de Miloș Dumbraci). În acest heroic fantasy, Rhuan din Cetatea Sură trece dincolo de marginea lumii cunoscute pentru comori și faimă, dar găsește în schimb orori nebănuite, precum și o răsplată mult mai puțin materială decât credea. Și un zeu furios. Poate.
Exact genul meu. Unde e romanul?

Scurte #650

March 6, 2020 Leave a comment

finaliștii 2019 Bram Stoker Awards.

nominalizările pentru 2020 Women’s Prize for Fiction.

despre Sven Hassel.

citate Charles Dickens.

al cincilea capitol din The Unspoken Name, primul roman fantasy scris de A.K. Larkwood și apărut la Tor Books.

Scurte #649

February 26, 2020 Leave a comment

finaliștii 2019 Nebula Award.

finaliștii 2019 L.A. Times Book Prizes.

nominalizările 2020 Andre Norton Award.

finaliștii 2019 Bram Stoker Awards.

lucruri (surprinzătoare) rămase între paginile unor cărți vechi.

%d bloggers like this: