Archive

Archive for the ‘Scriitori’ Category

Blogosfera SF&F: Marian Coman – Haiganu. Fluviul Șoaptelor și Haiganu. Furia Oarbă

October 18, 2017 1 comment

Când, într-o iarnă năpraznică, Zourazi, copilul prin vinele căruia curge sângele sacru al magilor, fuge din temnița căpcăunului Dekibalos pentru a întâlni un zeu aruncat pe pământ, lumea întreagă prinde a se schimba!
Cu ”Fluviul șoaptelor”, Marian Coman îți deschide poarta către un univers straniu, în care unele personaje îți vor aminti, ca prin vis, de poveștile copilăriei, iar altele îți vor popula coșmarurile. Aflat la granița dintre fantasy și horror, ”Fluviul șoaptelor” îți dezvăluie fascinanta întâlnire dintre un zeu decăzut și un copil cu puteri miraculoase.
Romanul este prima parte dintr-o trilogie ce-l are în centru pe Haiganu, singurul dintre Cei Mari ce colindă prin lume.

”Fluviul șoaptelor” metabolizează elemente din mitologia traco-dacă și din folclorul popular pe care le transformă în ceva cu totul nou. Ilustrat de graficianul Andrei Moldovan, romanul ”Haiganu. Fluviul șoaptelor” te va purta pe tărâmuri populate de magi și de ființe grotești, într-o alergare continuă pentru salvarea copilăriei și a lumii întregi.
Acțiunea cărții are loc în același univers în care se desfășoară și aventurile din benzile desenate ”Harap Alb continuă”, Marian Coman fiind unul dintre scenariștii revistei.

Cartea poate fi cumpărată de aici.

Un copil ucis în încleștarea Celor Mari. Cohorte de monştri înfiorători. Două lumi în pragul dezastrului și un zeu ajuns la capătul răbdării. Oroare, aventură și mister, în cel de-al doilea volum din seria Haiganu.
Când războiul prinde în ghearele sale lumea, creaturile mânate în luptă de Dekibalos, Moroianu și Akarun trec prin foc și sabie cetate după cetate, în vreme ce un mag proscris ajunge dincolo de marea cea mare, în tărâmurile neumblate, iar un copil pășește în lumea Celor Mari unde-l așteaptă grozăvii mai mari decât cele pe care le-a îndurat pe pământ.
Va reuși Haiganu să salveze lumea sau va fi el însuși cel care îi va pune capăt?
Ilustrat de graficianul Andrei Moldovan, romanul lui Marian Coman continuă povestea din ”Fluviul Șoaptelor”, într-un univers fantastic ce-și trage seva din mitologia traco-dacă și din folclorul românesc.

Cartea poate fi cumpărată de aici.

Este prima dată când scriu despre două titluri deodată în cadrul Blogosferei SF&F. Privind retrospectiv, a fost o decizie bună. Fluviul Șoaptelor se termină oarecum atipic, pentru că nu există un final cu adevărat culminant. Nu știu cum au rezistat alții în intervalul scurs dintre cele două volume (2015-2017), dar eu m-aș fi enervat teribil. Din fericire, le-am achiziționat pe amândouă în același timp, așa că lectura a mers unsă.
Deși Furia Oarbă dezvoltă firele narative, iscând mai multe întrebări și stârnind și mai mult curiozitatea cititorului, deznodământul este mai legat, astfel că pot aștepta liniștit a treia parte care, dacă îmi aduc bine aminte, se intitulează Haiganu. Tristețea zeilor. Deși pe site-ul autorului văd că este vorba de o trilogie, în cărți am întâlnit formularea “seria de romane fantasy” – e posibil (într-o foarte mică măsură) să existe mai mult de trei părți?

Exceptând unele aspecte specifice genului, Haiganu este produs aproape în totalitate românesc. Nu doar că derivă din Harap Alb/Ion Creangă (inspirație evidentă și asumată), dar autorul utilizează denumiri mitologice autohtone, cum ar fi solomonarii, plus un vocabular cu regionalisme și arhaisme (năimiți, lifte sau “să văd ce cată-n lumea mea”/“să joace, dară”).
Nenumărate articole/studii/sfaturi arată însemnătatea numelor în romanele fantasy. De la simbolistica lor și până la modul în care se scriu și se pronunță, denumirile geografice, precum și numele personajelor ori individualizarea lingvistică a conceptelor pot particulariza și rafina profund creația literară respectivă. “The Witcher” este un termen polonez care s-a așezat deja în spațiul anglo-saxon undeva în preajma consacratelor “sorcerer” și “warlock”.
Haiganu mustește de nume geto-daco-tracice, puțin sau deloc alterate: Bendis, Dromihet, Gebeleizis/Zibelthiurdos, Dekibalos (<-Decebalos<-Decebal?), Maudava etc. Unele parcă au pe alocuri sonorități grecești/turcești (Baktapor, Kurtas, Vedekas, Iurazos sau Praus). Iar unele denumiri par a avea o structură deloc întâmplătoare – localitățile-port se termină în “por”, iar întinderile mari de apă au întotdeauna particula “Iura”.

Că veni vorba, cele două volume au coperți duble și lucioase ce oferă informații despre autor și serie. Am găsit chiar și mărimea tirajului. Iar harta, prezentă în fiecare carte, într-un format diferit (mi-au plăcut ambele), este binevenită. Știu, există o nesfârșită polemică privind existența hărților în romanele fantasy, cu argumente pro și contra la fel de viabile (Glen Cook afirma că ele reduc din imaginarul cititorului, pe când alții spun că au rolul de a construi repere în același imaginar), dar perspectiva geografică din Haiganu face firul narativ mult mai vizualizabil.
Haiganu mai conține ilustrații ce înfățișează, cu detalii, câte un moment din cele două-trei perspective narative ce compun capitolele prefațate. Create de Andrei Moldovan, responsabil și pentru grafica (frumoasă) de pe coperte, ilustrațiile sunt de-a dreptul horror. Aproape toate. Sunt fioroase și prin elementele ce le alcătuiesc (cranii, sânge, răni sau umbre), însă atmosfera de spaimă/dezgust este dată de diverse amănunte – ochi fără pupile sau priviri deznăjduite/perfide/încruntate/amenințătoare. Și toate sunt alb-negru.
Nu am pretenția ca fiecare roman fantasy să aibă parte de un astfel de tratament, dar nu cred că e nevoide de un efort financiar/creativ deosebit. Unele cărți merită mai mult.

Mi-a plăcut că nu a fost nevoie să citesc înainte HAC!, adaptarea BD a basmului cu Harap-Alb despre care am aflat că include o bună parte din capitolele primului volum. În schimb, Fluviul Șoaptelor e destul de dens pe alocuri, solicită atenție privind reperele geografice și derularea firului narativ. Probabil ar fi trebuit să îl parcurg din nou dacă nu as fi citit imediat Furia Oarbă. Mai ales că al doilea volum este reprezentativ pentru a o doua parte a unei trilogii: personajele principale se despart, fragmentând acțiunea, și crește numărul informațiilor spațiale și temporale despre lumea respectivă.
Am apreciat larghețea cu care Marian Coman se dispensează de personaje, indiferent de importanța lor, deși nu e greu de intuit că unele revin (nu poți îngrămădi zeci de protagoniști în 500 de pagini). Fără scene exagerat de dramatice, fără dialoguri pompoase. A te îndrăgosti de propria scriitură duce inevitabil la tehnică mediocră și conținut diluat.

Nemulțumiri? În prologul la Fluviul Șoaptelor am descoperit un paragraf dubioșelnic™ (“Norul de praf părea un zid portocaliu, de neoprit, ori un lac murdar[…]”, iar dialogurile din p112-113 (Furia Oarbă) sunt jenante prin formulare și plauzibilitate.
Legat de credibilitate, unele personaje iau decizii îndoielnice, ce nu se potrivesc cu imaginea indusă cititorului până în respectivele momente (Pleistoros, p195, Furia Oarbă). De asemenea, nu îmi sunt clare scopurile lui Roșu Împărat. Ambițiile lui Ziraxes sunt prea mari atât pentru mărimea ținutului pe care îl stăpânește, cât și prin prisma puterilor sale insuficient explicate într-o lume în care se războiesc zei și magi atotputernici. Care sunt temeiurile pactului încheiat între el și Ordisia, înțelegere ce dăinuie de sute de ani? Nu se explică nici de ce Roșu Împărat nu s-a mai întâlnit cu Moroianu la Upa Diza. De ce Ziraxes stă pur și simplu în Kaga-Krata?
Destul de originală ideea cu grifonii pe post de container cu amintiri, însă de ce acest rol al lor este subestimat? Este inexplicabil cum o frăție poate rămâne secretă în condițiile în care contactul cu ea este asigurat doar prin cunoașterea unei parole pe care o poți fura din memoriile unui grifon.

Ar putea fi Haiganu o serie cu același impact (cel puțin local) pe care l-a avut The Witcher în Polonia? Dorință, ambiție, putință – ele există. Mai e nevoie de puțin rafinament.

Mai multe opinii pe:

Cu mintea… la SF
Everything and anything
Iulia Albotă
Jurnalul unei cititoare

Recenziile fac parte din proiectul Blogosfera SF&F. În fiecare a doua miercuri a lunii, un grup de bloggeri publică simultan părerile lor despre o carte din sfera SF&F semnată de un autor român.

Aștept propuneri pe această pagină.

Advertisements

Scurte #555

October 9, 2017 Leave a comment

Kazuo Ishiguro (Never Let Me Go, The Sleeping Giant) a câştigat premiul Nobel pentru literatură.

câştigătorii 2017 British Fantasy Award.

– un fragment din Războiul la lumina zilei de Peter V. Brett, al treilea volum al seriei Demon (traducere de Ana-Veronica Mircea).

Amazon va lansa seriale TV inspirate din Ringworld (Larry Niven), Snow Crash (Neal Stephenson) şi Lazarus (Greg Rucka).

curiozităţi despre The Princess Bride.

John Hamm (Mad Men) este arhanghelul Gavril în viitorul serial TV Good Omens (inspirat din romanul omonim scris de Neil Gaiman şi Terry Pratchett).

– un fragment din Lamentation, prima parte a seriei Psalms of Isaak de Ken Scholes.

Nnedi Okorafor va scrie Black Panther: Long Live the King (Marvel Comics).

– un fragment din Oathbringer, a treia parte a seriei The Stormlight Archive de Brandon Sanderson.

lista celor mai noi apariţii Tor/Forge.

Scurte #554

September 30, 2017 Leave a comment

nominalizările Sci+Fi FEST 2017 pentru Literaturã Science Fiction.

Porumbelul Negru este un roman SF/fantasy în formă nefinisată…

RIP Kit Reed (1932-2017).

mãsuța unde scrie Danielle Steel.

– un fragment din The Book of Dust de Philip Pullman, prima parte a trilogiei omonime, prequelul lui His Dark Materials, trilogia compusă din Northern Lights/The Golden Compass, The Subtle Knife și The Amber Spyglass.

citate F. Scott Fitzgerald.

– un fragment din Războiul Celestinei de Sergiu Someșan.

reguli de viață de la Lev Tolstoi.

scriitori nevrotici.

lista celor mai noi apariții Tor/Forge.

Scurte #553

September 28, 2017 Leave a comment

programul Sci+Fi FEST 2017.

câştigătorii 2017 Aurora Awards.

lista celor mai noi apariţii Tor/Forge.

– un fragment din Oathbringer, a treia parte a seriei The Stormlight Archive de Brandon Sanderson.

curiozităţi despre Aldous Huxley.

Tolkien şi criticii.

Nightflyers de George R.R. Martin va fi transpusă de SyFy pe micile ecrane.

citate din Maşina timpului de H.G. Wells.

tipuri de cititori.

– un fragment din A Natural History of Dragons, prima parte a seriei Memoirs of Lady Trent de Marie Brennan.

Nemira – noi/viitoare apariții #67

September 24, 2017 Leave a comment

Scurte #552

September 17, 2017 Leave a comment

popularitatea cărţiilor pe Goodreads.

– un fragment din Oathbringer, a treia parte a seriei The Stormlight Archive de Brandon Sanderson.

lista celor mai noi apariţii Tor/Forge.

bibliografie George R.R. Martin.

despre Scufiţa Roşie.

– speed reading-ul nu ajută, dimpotrivă.

citate Margaret Atwood.

cărţi scrise de criminali în serie.

trepte cu cărţi. Sau invers.

fragmente din The Collapsing Empire de John Scalzi.

Blogosfera SF&F: Ciprian Mitoceanu – Amendamentul Dawson

September 13, 2017 Leave a comment

Meritocratie, se mandreste Congresul american.
Fascism, susotesc rebelii.
Noua ordine mondiala, afirma un politician despre cea de-a doua lege care ii poarta numele.
Idee stralucita, considera marile puteri, disperate sa salveze lumea aflata la un pas distanta de extinctie.
Coruptie si incalcarea tuturor drepturilor omului, se revolta liderul oamenilor-sobolan – proscrisi refugiati in canalizari si ultim bastion al rezistentei.
Condamnare la moarte, gandeste un cetatean de categorie inferioara obligat sa se supuna unei legi absurde.
Mai multi bani decat poate visa cineva, isi pregatesc armele ranjind vanatorii de capete trimisi sa il captureze pe Barton, J., cetatean de nivel C+ si inamic al statului.
Peste tot in America viitorului apropiat se vorbeste numai despre cel de-al doilea Amendament Dawson, dar John Barton nu are prea mult timp sa stea la discutii. Vanat zi si noapte ca un animal, el este hotarat totusi sa nu cedeze fara lupta. In spatele cortinei, congresmanul Dawson controleaza intreg jocul, dar surprizele nu il ocolesc nici pe el…
In stilul alert care l-a consacrat ca scriitor de thriller, Ciprian Mitoceanu ne invita sa luam parte la o lupta pe viata si pe moarte intre Om si Sistem.

Cartea poate fi cumpărată de aici.

Mi s-au dat asigurări că romanul de față se citește repede. Și așa a fost – l-am parcurs în două reprize, una pe zi. Firul narativ este alert – tot timpul se întâmplă ceva, iar explicațiile oferite iscă alte întrebări.

Cartea are loc la câțiva ani de la evenimentele din trilogia Predestinare genetică compusă din În sângele tatălui, Insula Diavolului și Față în față. Nu am citit seria respectivă, dar am avut surpriza plăcută să descopăr că nici nu a fost nevoie: Amendamentul Dawson poate fi citit și ca un roman de sine stătător.
De asemenea, există și o povestire care a stat la baza cărții – ea se găsește aici, pe site-ul Nautilus, revistă ce conține și o versiune veche a romanului. Din ce văd, există pe alocuri reformulări, iar o bucată din final a fost modificată destul de serios, chiar dacă deznodământul a rămas același. Nici prima versiune nu mi-a displacut, chiar dacă e trasă de păr, prin prisma deciziilor luate de Scoubaday și John Barton.
Din ce știu, exact respectiva primă variantă a apărut și pe hârtie, la Millennium Books, în 2012.

Dar nici această a doua ediție, revizuită, de la Crux Publishing nu este perfectă. Există paragrafe întregi de expozițiune prin dialoguri – totuși acceptabil dacă se ia în considerare intenția autorului de a oferi cât mai multe într-un număr mic de pagini (250). Așa că nu își aveau rostul informații aruncate cu țârâita sau prezența așa-ziselor “cârlige”.
Eu nu am avut o problemă cu numărul, ci cu lungimea și oportunitatea lor. Fie ritmul acțiunii este fragmentat serios, fie s-a forțat prezența anumitor personaje de dragul expozițiunii.

Și logica internă a romanului are fisuri. Singurul mod în care oamenii puteau fi convinși de adoptarea celui de-al doilea Amendament ar fi fost un sistem bazat pe meritocrație, ori acesta implică o pendulare verticală în ierarhizarea valorică a societății, nu clase sociale înțepenite etern, în funcție de notele școlare. Ce se întâmplă, de exemplu, dacă într-o familie A+ copilul are performanțe la învățătură demne de B?
Cum de există presă liberă? Dacă e de stat (fascist), atunci avem o contradicție. Dacă e privată, atunci există firme deținute de cetățenii și în alte domenii. Aflăm că există corporații, dar cum poate avansa patronul pe scara socială atunci când înregistrează profit? Dar angajații când li se măresc salariile? Cum entitățile private exploatează resursele naturale într-o lume secătuită care le drămuiește?

Totodată, nu am înțeles cum de era îngăduită activitatea rebelilor. Bine, existența tunelurilor este explicată satisfăcător, însă de ce ele nu erau “epurate”, măcar periodic? Mai mult, folosirea oamenilor ar fi fost mai eficientă (și economic) față de soluția adoptată de a îndepărta persoane indezirabile sistemului utilizând mașinării. În plus, unele sunt construite sau funcționează absurd – nu are sens ca un robot să aibă o coadă dotată cu soluție tranchilizantă când acul respectiv, din motive evidente, putea fi pus pe partea frontală.
Nemulțumiri am și legate de aspecte tehnice. De la “refulată” în loc de “defulată” (p166) la dialogurile de la începutul celui de-al doilea capitol unde Leon devine Andy. Iar unele scene de acțiune sunt confuze: “Quinn urla într-una, iar asta îl împiedica pe Aldair să se concentreze la ceea ce avea de făcut. Malacul încercă să îi dea câțiva pumni în cap, dar acesta izbuti să pareze cu antebrațul loviturile ce ar fi putut pune jos și un taur (p41) ori poziția lui John care, deși stă cu spatele la Scoubaday, îi vede totuși zâmbetul acestuia (p233).
Iar personajele sunt complet subordonate acțiunii și nu invers. Au comportamente stupide sau contradictorii cu ceea ce autorul a construit până în momentele în care ele iau decizii. Ambiguitatea lor morală este anemică și niciodată exploatată suficient.

Dacă îl citești ca pe un thriller SF cu acțiune pură, Amendamentul Dawson este decent. Ca manifest (anti)politic sau distopie, romanul are deficiențe pe care nu le-am putut ignora. Iar o a treia ediție nu cred că ar rezolva multe, pentru că slăbiciunile sale sunt de ordin structural.

Mai multe opinii pe:

Cu mintea… la SF
Everything and anything
FanSF
Iulia Albotă
Jurnalul unei cititoare

Recenziile fac parte din proiectul Blogosfera SF&F. În fiecare a doua miercuri a lunii, un grup de bloggeri publică simultan părerile lor despre o carte din sfera SF&F semnată de un autor român.

Aștept propuneri pe această pagină.

Scurte #551

September 11, 2017 Leave a comment

Blogosfera SF&F a primit Trofeul Antares Club 2017 “pentru merite deosebire în promovarea literaturii SF&F”. Ole™.

despre seria The Dark Tower.

– un fragment din Oathbringer, a treia parte a seriei The Stormlight Archive de Brandon Sanderson.

biblioteci.

soluţii pentru a asculta mai multe audiobooks pe unitate de timp.

– în ce ţări se citeşte cel mai mult (plus alte statistici interesante).

citate Clifford D. Simak.

– primul prequel oficial pentru Dracula apare în 2018.

curiozităţi despre Publius Ovidius Naso.

– un fragment din Crosstalk de Connie Willis.

Scurte #550

September 8, 2017 Leave a comment

premiile RomCom 2017.

– un fragment din The Stone in the Skull de Elizabeth Bear, prima parte din trilogia Lotus Kingdoms.

– viitoare (şi posibile) adaptări cinematografice şi TV.

citate George Orwell.

– The Shannara Chroniicles apare la Spike TV pe 11 octombrie.

Bird Box a lui Josh Malerman va fi transpusă pe micile ecrane.

– revista Galaxy (1950-1980) este acum disponibilă online gratuit.

curiozităţi despre biblioteci.

despre Frederik Pohl.

curiozităţi celor mai noi apariţii Tor/Forge.

Scurte #549

September 4, 2017 Leave a comment

câştigătorii 2017 Hugo și Campbell Awards.

finaliştii 2017 World Fantasy Awards.

despre Brian W. Aldiss.

legătura dintre Helliconia şi A Song of Ice and Fire. Trilogia Helliconia e în curs de apariţie la Paladin.

– creaţiile nefinisate ale lui Terry Pratchet au fost distruse, respectându-se astfel dorinţa autorului.

– producţia RPG-ului Mistborn: Birthright, joc inspirat din romanele lui Brandon Sanderson, a fost oprită.

nominalizările Man Booker Prize 2017.

câştigătorii 2017 Mythopoeic Awards.

lista celor mai noi apariţii Tor/Forge.

câştigătorul 2017 Arthur C. Clark Award.

%d bloggers like this: