Archive

Archive for the ‘Scriitori’ Category

Scurte #648

February 17, 2020 Leave a comment

nominalizările pentru 2019 BSFA Awards.

– cele mai bune romane din perioada 1890 – 1900.

– un fragment din Balada șerpilor și a păsărilor cântătoare de Suzanne Collins. Acest prequel va aparea la Nemira sub imprintul Armada pe 19 mai, odată cu lansarea internațională.

cărți fără coperta exterioară.

despre genul cozy mystery. “They’re called cozy mysteries, and they take the twisty plots and evil schemes of crime fiction with a genial, non-threatening atmosphere. Even though murder is afoot, there’s rarely any sense of imminent danger towards our protagonists, who are often amateur sleuths or other non-tough figures. Instead, each story is constructed as a little puzzle that you, the viewer solves at the same time the detectives do. And it’s important that the writers play fair – all of the information available to the characters should also be available to the viewer, and you should be able to figure out the true culprit. Of course, the best mysteries are clever enough to trick you into false accusations, and that’s part of the fun as well.”

Categories: Fantasy, Scriitori, SF, Stiri Tags:

Scurte #647

February 10, 2020 Leave a comment

– a 9-a editie Final Frontier va avea loc în week-end-ul 4-5 aprilie, tot la Universitatea Dimitrie Cantemir (Splaiul Unirii 176).

finaliștii 2020 PEN America Literary Awards.

Balada șerpilor și a păsărilor cântătoare, un prequel pentru Jocurile foamei scris de Suzanne Collins, apare la Nemira în imprintul Armada pe 19 mai, odată cu lansarea internațională.

Naomi Novik scrie o nouă trilogie fantasy a cărei primă parte, A Deadly Education, va fi publicată pe 6 octombrie 2020.

al patrulea capitol din The Unspoken Name, primul roman fantasy scris de A.K. Larkwood și așteptat pe 11 februarie 2020, via Tor Books.

Blogosfera SF&F: George Cornilă – Diluvium

January 29, 2020 Leave a comment

La finele Epocii Fanariote, copilul Joszef din Dörrental descoperă că este altfel decât ceilalți. Ploaia îl însoțește oriunde merge. Până și împrejurimile Dörrentalului, umede, mlăștinoase, luxuriante, fuseseră aride până la nașterea sa. Acum, vechiul pustiu este preschimbat într-o orezărie. Temându-se să spună cuiva — oricum, cine l-ar crede? —, devenit deja adolescent, Joszef fuge de acasă. Ajunge mai întâi pe o plantație de tutun de la Dunăre, apoi se alătură unui circ ambulant și călătorește prin Principatele Române, urmărit de trimișii bisericii, de arnăuți, de haiduci, de poteră, de mulciberiți, de cei care încep să-și dea seama că în spatele flăcăului bălai și sfios se ascunde ceva. Căutând o misterioasă carte care ar putea elucida misterul poverii pe care este condamnat să o poarte, ajunge în Bucuresci, unde învață cum să profite de pe urma straniei sale particularități. Începe astfel să meargă acolo unde este chemat și plătit să alunge seceta. Unii îl consideră un sfânt, alții îl acuză de vrăjitorie, alții îl socotesc a fi un escroc.

Mai presus de o aventură magic-realistă la Porțile Orientului, Diluvium este o călătorie a descoperirii de sine și a locului în lume, totodată o alegorie, vorbind despre darul și blestemul de a fi diferit, despre menire, împlinire și rost.

Cartea poate fi cumpărată de aici.

A încăput ceva în 200 de pagini. Numeroase întâmplări și destule personaje cu trecut bizar încât să anticipez finalul ce nu a fost dezamăgitor deloc. Istorisirea are loc aproape de jumătatea secolului XIX, în timpul domniei lui Alexandru Dimitrie Ghica, și prezintă cititorului o frescă a acelor timpuri, precum și peripețiile unui urgisit care până spre final caută răspunsul la întrebarea “de ce?”.
Judecând după cuvintele folosite și obiceiul iritant de a-l lua gura pe dinainte dezvăluind diverse evenimente ulterioare, naratorul omniscient a trăit cândva la sfărșitul aceluiași secol. De ce această alegere? Pentru că permite romanului să aibă un vocabular (arhaic) unitar, indiferent de cele planurile temporale folosite.
Și mai există un narator, cel prezent în notele de subsol. E chiar vocea autorului ce utilizează o rigurozitate istorică, dacă nu în cele transmise, măcar în formularea respectivelor note.

Este dificil să (de)scrii totul în această cheie narativă. Ca și în cazul lui Expurgo, se remarcă munca de documentare depusă de autor (și aici am căutat în dicționare online și Wikipedia pentru a mă (re)familiariza cu sensurile unor cuvinte).
În al doilea rând, talentul și experiența: “[…]alături de tătâne-su, Constandin, un valah zdravăn, spătos și mustăcios, și de mumă-sa, Helga, o săsoaică bălaie și pietroasă, cu pielea luminoasă și ochii limpezi.” (p10) O descriere care este la fel și totodată unică pentru fiecare cititor. Adică perfectă.
Mai mult, nu am întâlnit comparații forțate, care te scot din atmosfera acelor timpuri, dimpotrivă: “[…]sau mulciberiții ai căror ochi păreau de jar, ca două țevi după bubuitură” (p161).

Apoi, George Cornilă îmbină cu ușurință referințe culturale/întâmplări/personaje fictive cu cele istorice (povestea lui Andri Popa (p179-181) – nu de puține ori, stârnit de notele de subsol, am căutat informații care să mă lămurească ce/cine a existat cu adevărat. Atât de bine a reușit autorul să integreze această temă a omului care aduce ploaia în perioada post-fanariotă.
Diluvium este o carte (sâc!) a cărei acțiune favorizează infodump-ul livrat atât prin pățaniile trecute ale personajelor secundare, cât și intermediul celor doi naratori. Aici, el nu e în general deranjant, grație, repet, priceperii autorului de a îmbina suspansul cu pățanii interesante prin raportarea la evenimente istorice sau prin amestecul de superstiții, credințe și constrângeri sociale.

De recomandat? Da, dacă se face abstracție de partea cu infodump-ul sub formă de enumerații. Deși în cazul acestui roman văd necesitatea lor, tot nu prea sunt de acord cu această metodă. E o scurtătură care naște monștri (p207/p225 vs p210).
Tot pe repede înainte sunt și astfel de dialoguri structurate ideal: “Boierul este acasă?; cine întreabă?; un prieten, mă știe, mă așteaptă să mă întorc; nu-i acasă; când se întoarce?; e plecat departe, nu se întoarce prea curând; cât cereți pe o noapte de găzduire?; nu mai avem odăi libere” (p203).

Și mi-a plăcut enorm asta: “Ciubucurile nu sunt slobode” (p29).

Mai multe opinii pe:

Jurnalul unei cititoare

Recenziile fac parte din proiectul Blogosfera SF&F. În fiecare a doua miercuri a lunii, un grup de bloggeri publică simultan părerile lor despre o carte din sfera SF&F semnată de un autor român.
Aștept propuneri pe această pagină.

Scurte #646

January 23, 2020 3 comments

Lee Child (James Grant) a decis să predea ștafeta scrisului fratelui său, Andrew Child (Andrew Grant). Seria Jack Reacher va continua.

citate (celebre) din cărți SF/F (celebre).

– un fragment din A Queen in Hiding, prima parte din The Nine Realms, serie scrisă de Sarah Kozloff.

întrebări auzite de la clienți în librării.

– cele mai bune cărți SF/F ale lui 2019 (The Portalist).

Scurte #645

January 20, 2020 Leave a comment

– pe 15 ianuarie s-au împlinit 30 de ani de la publicarea primului volum din seria Wheel of Time scrisă de Robert Jordan și terminată de Brandon Sanderson.

aici puteți vota pentru seria voastră favorită SF/F.

RIP Christopher Tolkien (1924-2020).

citate Neil Gaiman.

primele două capitole din Seven Devils, prima parte dintr-o “feminist space opera duology” scrisă de Laura Lam si Elizabeth May.

Scurte #644

January 14, 2020 Leave a comment

nominalizările 2020 Philip K. Dick Award.

RIP Michael Resnick (1942-2020).

citate Octavia E. Butler.

– un fragment din Song of the Risen God, ultima parte din Coven Trilogy al cărei autor este R.A. Salvatore.

– toalete din secolul XVIII ce seamănă cu cărți.

Scurte #643

December 30, 2019 Leave a comment

– cele mai bune cărți ale anului (Book Depository).

sfaturi literare de la autori consacrați de SF&F.

despre Octavia E. Butler.

al doilea capitol din The Unspoken Name, primul roman fantasy scris de A.K. Larkwood și așteptat pe 11 februarie 2020, via Tor Books.

cărți “lunare”.

Scurte #642

December 21, 2019 Leave a comment

top 10 cele mai căutate cărți Nemira.

Tor Books a dezvăluit că al patrulea volum din The Stormlight Archive, serie scrisă de Brandon Sanderson, va apărea pe 17 noiembrie 2020.

Ace Books au anunțatPeace Talks, următorul volum din seria Dresden Files (Jim Butcher), este așteptată pe 14 iulie 2020.

primul capitol din Servant of the Crown, ultima parte a trilogiei Dragonslayer scrisă de Duncan M. Hamilton.

despre The Witcher (cărți, jocuri video, serial).

Blogosfera SF&F: Sub apa dragonului strâmb

December 18, 2019 1 comment

Volum de povestiri fantasy și fantastice
coordonat de Teodora Matei și Lucian-Dragoș Bogdan

Alex Anghel, detectivul celor două lumi, face o promisiune…
…iar în sanctuarul sufletelor rănite se face o alta, cu iz de răzbunare.
Moartea prințului moștenitor din Çeretkipi e înconjurată de mister…
…la fel cum e și cea a lumii interlope timișorene.
Există și basme pentru oameni mari…
…căci, până la urmă, ce este îmbătrânirea?
Cum se desfășoară o zi din viața unui motan tigrat…
…și ce s-a întâmplat după finalul operei Turandot.
Lumea artei ascunde, adesea, porți către lumi necunoscute…
…la fel cum o poate face și o banală fugă prin pădure.

O culegere de povestiri e ca o cutie cu bomboane cu diferite arome; sperăm că textele selecționate vor seduce și răpi cititorul, pentru un timp, din lumea cunoscută și-l vor purta în altele.

Cartea poate fi cumpărată de aici.

Am apreciat că fiecare text are înaintea lui o pagină cu informații despre autor, plus un mic rezumat.

1. Daniel Timariu – Octavia.
Octavia este ruptă din universul Tenebrelor, oferind fanilor deja declarați încă un moment de încântare, o anchetă în stilul caracteristic al detectivului celor două lumi, Alexandru Theodor Anghel, ajutat de prietenul patruped Qiqirn, dar și de misteriosul satir Otis și de goblina Penbels, veșnic îndrăgostită de omul ce poate tranzita cele două tărâmuri.

Ca și în cazul primului roman din serie, Daniel Timariu creează un hardboiled urban fantasy în care ancheta polițistă reprezintă un pretext pentru a prezenta o lume în care clișee ale genului sunt modificate folosindu-se tușe culturale autohtone, un strop de umor, personaje secundare exotice și totodată cu potențial narativ, precum și un protagonist principal cu care e greu să nu empatizezi.
Însă privirea în viitor a distrus orice suspans legat de soarta unor personaje.

“dar” <> “precum și”

2. Anamaria Ionescu – Satul părăsit.
Satul părăsit este o poveste pe cât de tristă, pe atât de sensibilă. Vorbește despre fragilitatea și tăria unui suflet tânăr, confruntat prea devreme cu sărăcia, perversitatea, nedreptatea. Imaginează un univers paralel, un sanctuar pentru suflete rănite.

Infodump-ul din dialoguri nu este introdus deloc subtil. Deși unele paragrafe încântă, totul se strică de la “Din câte știa Serafim, omul nu devenise Răzbunător din voință proprie, ci fusese pedeapsa dată de divinitate pentru că nu mai așteptase justiția din ceruri.”
Și nu am înțeles cum de poți spune o pildă fără a fi sigur de morala ei…

3. Lucian-Dragoș Bogdan – Prințul din Ceretkipi.
Prințul din Ceretkipi este o combinație de fantasy și crime care-l are ca protagonist pe călătorul Nadir, pus din nou în fața dezlegării unei enigme, la fel ca în Străinul palid din Mirabilis.

Cea mai bună povestire din acest volum. Mai putea fi nițel comprimată și periată – de exemplu, nu suport când mi se prezintă (aproape) aceeași informație de două ori.

4. Lucian-Vasile Szabo – Podul Traian iese din ceață.
Podul Traian iese din ceață păstrează specificul prozei autorului, relatând culisele unei anchete polițiste din Timișoara zilelor noastre și alunecând ușor, aproape pe neobservate, înspre fantasticul plin de mister.

Frumoasă ideea cu cartea. Crecă™ am înțeles finalul.

5. Teodora Matei – Erik și Dragon.
Erik și Dragon se vrea a fi o poveste reinterpretată, nimic mai mult decât un moment care să descrețească fruntea cititorului și dă îl lase cu întrebarea: Ce ar fi dacă?

Amuzantă până când au început să curgă versurile și a devenit cringe. Mai mult, “Numai de s-ar ridica norii ăștia, că teribil mă enervează umezeala, spuse gânditor Dragon” – cine își exprimă teribilele nemulțumiri pe un ton liniștit?

6. Liviu Surugiu – Bătrânul din Florența.
Bătrânul din Florența îmbină două teme preferate ale autorului, controlul timpului și thrillerul religios-filosofic, oferind o secvență dintr-un viitor alternativ.

Parcă mai puțin răvășitoare comparativ cu alte creații ale autorului, dar sunt în continuare impresionat de talentul și experiența lui Liviu Surugiu de vinde, credibil și aparent dezordonat în același timp, idei, concepte sau trăiri răstălmăcite.

7. Raymond Clarinard – Ca și cum nimic nu ar conta (traducere de Iulia Badea-Guéritée).
În Ca și cum nimic nu ar conta, fantasticul inefabil se manifestă încă de la primele rânduri ale povestirii privite prin ochii unui motan tigrat, Bob, oaspete în curtea Ilenei și a prietenului acesteia, Robert. O zi aparent obișnuită poate fi schimbată de trăirea adaptării unui cântec tradițional.

Prea multe cuvinte pentru un astfel de deznodământ.

8. Cătălina Fometici – Blestemul lui Timur.
Cu Blestemul lui Timur, autoarea ne oferă o continuare în cheie dark fantasy a operei Turandot, împletind – în stilu-i caracteristic – evenimente reale cu povești ale altor lumi, izvorâte din legende.

Din nou infodump deloc subtil în dialoguri (p238, p260). De ce personajele cu un trecut comun vorbesc între ele ca și cum s-ar întâlni pentru prima dată?

9. Monica Ramirez – Portal spre o dimensiune secretă.
Portal spre o dimensiune secretă ne invită într-o călătorie atât artistică, cât și spirituală, amintind de creațiile similare din perioada interbelică prin atmosfera surprinsă, personaje și ritm.

Deși ideea nu e originală, se simte experiența autoarei în a ține cititorul curios. Cam multe explicații pentru gustul meu.

10. Dănuț Ungureanu – Sub apa dragonului strâmb.
Sub apa dragonului strâmb, povestire aleasă să dea și titlul volumului, ne poartă într-o lume stranie pe care autorul o creează meșteșugit, cu priceperea sa pentru jocul cuvintelor, oferind cititorului teme de meditație.

Destul de ciudățică, însă nu alunecă în prețiozități și absurdități. Finalul e doar parțial previzibil, ceea ce reprezintă un plus.

Trăgând linie, nu am fost impresionat, deși am vrut. Cum e și normal, nu toate povestirile de față sunt pe același nivel din punct de vedere calitativ. Dar am găsit multe cuvinte/fraze în plus, infodump introdus ca la școală, precum și destulă neîncredere în cititor (și în forțele proprii), altfel nu îmi explic detaliile livrate de mai mult de o singură dată.
Cred că mai e și o chestiune de preferință personală. Nu agreez textele în cheie fantastică – deseori se lasă cu multă informație redundantă în încercarea de a alinia realul la fantastic.

Mai multe opinii pe:

Jurnalul unei cititoare
Nantan Lupan

Recenziile fac parte din proiectul Blogosfera SF&F. În fiecare a doua miercuri a lunii, un grup de bloggeri publică simultan părerile lor despre o carte din sfera SF&F semnată de un autor român.
Aștept propuneri pe această pagină.

Scurte #641

December 17, 2019 Leave a comment

câștigătorii Bursei de cititor Nemira, ediția a III-a.

citate Jane Austen.

– un catalog cu fragmente din cărțile publicate în acest an sub imprintul Gollancz.

– multe cărți vechi de valoare istorică și culturală au fost digitalizate.

primul capitol din The Unspoken Name, primul roman fantasy scris de A.K. Larkwood și așteptat pe 11 februarie 2020, via Tor Books.

%d bloggers like this: