Home > Fantasy, Recenzii, Scriitori > Blogosfera SF&F: Miloș Dumbraci – Flamura neagră (Cronicile Kanjerilor. Cartea Întâi)

Blogosfera SF&F: Miloș Dumbraci – Flamura neagră (Cronicile Kanjerilor. Cartea Întâi)

Imperiul Akkaș cucerește lumea într-un marș nestăvilit al oștirilor Unicului, Împăratul-Zeu, nesățios devorator de zei, seminții și tărâmuri. Iar asta se întâmplă de 3000 de ani, de când El a apărut pe neașteptate. Numai că acum, la fel de misterios, tiranul a dispărut. Unii vor să-i ascundă lipsa ca să domnească din umbră, alții să-i preia armatele ori să schimbe ierarhiile magilor, în timp ce rebeli și barbari se ridică la frontiere pentru a-i arde cetățile. Cine se va ridica din haos și cine va pieri?

Cartea poate fi cumpărată de aici.

Chiar și după trei ani de când am citit-o, Pieile de Fier rămâne una din cele mai memorabile povestiri, prin scala grandioasă a evenimentelor și originalitatea conceptelor. Mi-am și imaginat atunci cum ar arăta un astfel de univers extins într-un roman, dacă nu într-o serie.
Apoi am aflat că o trilogie se află în lucru. Speranțele mele de a citi epic/dark fantasy autohton au prins avânt. Pe de altă parte, transformarea unei povestiri într-un roman nu este un proces anevoitor decât pentru puțini autori.

Narativ, Flamura neagră conține trei planuri, fiecare cu mănunchiul său de personaje, care mai de care mai exotice sau inedite în înfățișari, respectiv metode de atingere a scopurilor. Acțiunea curge non-stop, te împinge să parcurgi și următoarea pagină, există câteva lovituri de situație surprinzătoare, dar ritmul este prea alert. Ca și în cazul Pieilor de Fier, am simțit nevoia să respir, să disec cele citite. Atât de mult infodump pe alocuri încât unele procedee de introducere a lui schioapătă din punct de vedere al execuției.
Ajută și glosarul, indiferent că e citit înainte și/sau după ce termini romanul. Iar pe site-ul creat de autor pentru serie se găsesc și mai multe detalii despre acest univers în care se văd, mai mult sau mai puțin, influențe din Compania Neagră a lui Glen Cook sau Malazan Book of the Fallen a lui Steven Erikson.

Acțiunea omniprezentă și multitudinea de manifestări ale magiei în doar 400 de pagini lasă puțin loc pentru personaje. Mi-ar fi plăcut să știu (și) mai multe despre ele, nu doar pentru a le înțelege mai bine motivațiile, ci și pentru a putea încerca să anticipez mai bine cursul întâmplărilor. E o trăire pe care o apreciez foarte mult, pentru că (îmi) confirmă dacă m-am aflat pe aceeași undă cu scriitorul.
Mi-a displăcut că nu m-am putut atașa de vreun personaj. Din cele citite în carte și glosar, multe nu sunt ce par a fi, adevăratele lor intenții au rămas ascunse pentru cea de-a doua parte a seriei. Poate asta e o cauza pentru unele dialoguri slăbuțe, nu atât din punct de vedere tehnic, cât al potrivirii lor cu protagoniștii cărora le aparțin. Au fost momente în care am sesizat discordanțe între cum se prezintă diverse personaje (prin dialoguri) și ceea ce și-a dorit autorul ca ele să fie (prin acțiune ori rol).

Nu există personaje albe sau negre, aproape toate (cu o singură excepție, deocamdată?) sunt gri în ceea ce privește codul lor moral. Pur și simplu e greu să ții cu cineva – nimeni nu e atât de bun încât să nască simpatie profundă și niciunul nu e atât de ticălos încât să stârnească apreciere (da, admir mai ales personajele negative, dacă sunt foarte bine construite).
E un procedeu întâlnit și în ASOIAF, cu diferența, fundamentală de altfel, că personajele de acolo oscilează între cele două limite de bine și rău, pe când în Flamura neagră ele pendulează prea nesemnificativ raportat la întinderea și viteza de derulare a evenimentelor.

Pe scurt, Flamura neagră ar mai fi avut nevoie de vreo 200 de pagini pentru a demonstra potențialul lui Miloș Dumbraci de a scrie și romane complete, nu doar povestiri (aproape) fără cusur. Este prima încercare serioasă făcută de un autor român (pe care o știu eu) de a scrie în regim fantasy un roman complex prin prisma originalității ideilor și a numărului de personaje.

De ce nu există nicio hartă?

 

Mai multe opinii pe:

Iulia Albotă
Jurnalul unei cititoare

Recenziile fac parte din proiectul Blogosfera SF&F. În fiecare a doua miercuri a lunii, un grup de bloggeri publică simultan părerile lor despre o carte din sfera SF&F semnată de un autor român.
Aștept propuneri pe această pagină.

  1. January 23, 2019 at 5:06 pm

    De ce nu există nicio hartă? Pentru că nu mă pricep să fac una și, deși am căutat pe net, nu am descoperit vreun site unde s-ar putea comanda. Ai (sau altcineva) vreo idee?
    În rest, mulțumesc pentru recenzie.

    • January 23, 2019 at 7:21 pm

      Există programe în care poți crea o harta. Eu cred ca un astfel de desen ajută și autorul, pentru că se setează repere geografice, deci si temporale..

      • January 23, 2019 at 7:49 pm

        da, așa este. Și recomanzi vreun program anume?

  1. January 23, 2019 at 9:54 am
  2. January 23, 2019 at 5:18 pm
  3. January 30, 2019 at 1:45 pm

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: