Archive

Archive for the ‘Bookfest/Gaudeamus/Final Frontier’ Category

Gaudeamus 2016 – ecouri

November 24, 2016 Leave a comment

ALL
Cartea Românească
Crux Publishing
Herg Benet
Humanitas
Litera
Nemira
Quantum Publishers
Polirom
Trei

Mai multe pe Bookaholic.

Gaudeamus 2016 – cărți

November 20, 2016 4 comments

Ew.

Gaudeamus 2016 – autografe

November 20, 2016 Leave a comment

Încă o dată, vă mulțumesc pentru ele.

Gaudeamus 2016 – lansări

November 20, 2016 Leave a comment

Am reușit să fiu prezent la câteva lansări Millennium Books/Tritonic, unde m-am (re)întânit cu prieteni/cunoștințe, scriitori/traducători/editori/bloggeri.

Gaudeamus 2016 – impresii și imagini (III)

November 20, 2016 Leave a comment

22. Am ratat lansarea lui Ovidiu Eftimie (Arhanghelul Raul), dar am obținut autograf. Autorului nu i-a fost necunoscut nickul meu. Repet răspunsul: Quake.

23. În rest, n-am cumpărat nimic de la Nemira. Fie am găsit reeditări, fie serii incomplete, fie traduceri ale căror originale le dețin deja. În plus, aceeași situație ca la Rao: prețuri mai mari ca la ei pe site sau pe Elefant.ro.

24. Corint/Leda nu mai e ce-a fost cândva.

25. Cea mai plăcută surpriză: Nautilus.ro cu ale sale SFF în engleză la 5 lei bucata. Am luat peste 40 de titluri…

Gaudeamus 2016 – impresii și imagini (II)

November 20, 2016 9 comments

11. Mi-am completat colecția de la Crime Scene, de la 59 la 66 – 3 lei bucata.

12. Cărțile Enigma de la Univers costau 20 lei fiecare, mai scumpe ca acum un an. Pe de altă parte, colecția s-a mărit.

13. La ART destulă lume, am văzut grupuri întregi de copii/adolescenți pe acolo.

14. Am luat trei cărți Strugațki de la Paralela 45 – 5 lei bucata. Ca și în cazurile Leda și Minerva, editura pare să fi abandonat orice inițiativă în domeniul SFF.

15. Multe noutăți la Paladin, dar eu le am deja în engleză.

16. A reînviat Roșu și Negru de la Vremea – au apărut două titluri: Devoratorii de chipuri (Cora C. White) și Lacrimi de ceacâr (Tessa Nadir).

17. La Litera am văzut primele titluri din seria Fracurile negre de Paul Feval. Se pare că nu avem parte de o integrală.

18. Liviu FanSF mi-a semnalat că la ALL au apărut câteva cărți polițiste de Daria Donţova (Dragul meu Ticălos, Poker cu rechinul, Manichiură pentru mort). Tot el mi-a spus că aceeași editură a publicat și un roman fantasy scris de un român, Alex Cuc: Uniunea triburilor (seria Colți-Lungi).

19. Aveam câte ceva de luat de la Rao, dar erau mai scumpe ca la ei pe site sau pe Elefant.ro.

20. La fel și la Polirom.

21. Nici anul acesta nu am luat trilogia Habarnam de la Humanitas.

Gaudeamus 2016 – impresii și imagini (I)

November 20, 2016 2 comments

Parcă mai puțină lume ca anul trecut. În general, cam aceleași edituri în aceleași locuri. Standul Corint/Leda a fost semnificativ mai mic.

1. Mai întâi am dat o tura pe inele de unde mi-am mai completat colecția de Povești nemuritoare (13 bucăți la 40 de lei).

2. Estimez că titlurile mistico-religioase, de dezvoltare personală și cele adresate copiilor erau mai numeroase decât toate celălalte. Cum or supraviețui editurile care au vândut câteva bucăți pe zi rămâne un mister pentru mine, ca în fiecare an de altfel.

3. Am tot auzit pe Facebook de “Diamantul din șatră”, însă nu m-am așteptat să aibă o asemenea expunere. Și l-am văzut în două locuri. Sper că vânzările au fost pe măsură.

4. La Herg Benet era destul de aglomerat – impresia mea e că (în continuare) nu fac parte din target-ul lor.

5. Am dat de o nouă editură, Quantum Publishers. Judecând după titluri, e acolo lângă (defuncta) Leda și Litera cu ale lor titluri romance/vampiri/adolescenți/paranormal.

6. Încă o editură nouă, Fusion21, unde au apărut câteva cărți de Dănuț Ungureanu.

7. Văd că Mondero s-a oprit cu seria Arsène Lupin, iar legat de Sherlock Holmes Adevărul a publicat integrala acum câțiva ani. Chiar, nu am găsit Adevărul, gata, s-a terminat?

8. De la Trei am luat câteva titluri din colecția lor SFF care pare că se stinge (și ea). Mă bucur că seria Jack Reacher continuă, o să actualizez lista.

9. Cel mai tare afiș era la Act și Politon.

10. Am văzut la Tracus Arte trilogia Pragul de Doina Roman, dar n-am avut curajul să o iau, știind părerea lui Liviu FanSF.

Gaudeamus 2016 – avanpremieră

November 15, 2016 Leave a comment

Cartea Românească
Crux Publishing
Herg Benet
Humanitas
– Nemira (1, 2)
Paralela 45
Polirom
Trei
Vremea.

Mai multe edituri (şi detalii) pe FanSF şi aici (o colaborare între Jurnalul unei cititoare şi Nantan Lupan).

Romcon 2016 – ecouri

November 9, 2016 Leave a comment

Cu întarziere:

Catharsis Writing
Cu mintea la… SF
FanSF
Ionut Banuta
Jurnalul unei cititoare
Moshul SF
Nantan Lupan

Romcon 2016 – cum a fost la Blogosfera SF&F

October 31, 2016 1 comment

Sâmbătă am fost pentru prima dată de cealaltă parte. La evenimentele SF&F, convenții sau târguri, eu sunt cel cu aparatul de fotografiat sau/și camera video. Se pare că ceea ce am eu de spus devine tot mai important/relevant pentru tot mai mulți. Sunt ușor surprins, nu credeam că (încă) trăim într-o lume în care dacă zici adevărul ești remarcat.

Am să încerc să vorbesc despre ce nu am putut spune, din lipsă de timp (și dacă erau două ore nu ne-ar fi ajuns). Există înregistrări video – mulțumiri celor care le-au făcut posibile.

Spiritele s-au încins în momentul în care am fost întrebați cine suntem noi de ne arogăm ipostaza asta de critici. În primul rând, sunt doar un cititor – pentru unii citesc mult, pentru mine, de zece ori mai mult și tot nu ar fi îndeajuns. În al doilea rând, oricine își poate exprima o părere. Trăim vremuri în care democratizarea emiterii de opinii este totală. Oricine poate spune orice. Diferența dintre cei ce sunt ascultați și restul este credibilitatea.
Dacă o zici “pe bune”, nu contează că deranjează sau nu, vei fi luat în seamă. Factorul decisiv în achiziționarea unui produs (cărți) poate fi reprezentat de numărul recenziilor/opiniilor negative. Multă lume le caută doar/mai ales pe cele negative. Nu îndemn la demonizarea creațiilor literare, deși extrem de puține rezistă chiar dacă încerci să fii cât mai obiectiv, cât mai puțin răuvoitor sau neexagerând în vreun fel. Afirm că e suficient să fii onest, să crezi în opinia ta. Și dacă aș fi autor, aș încerca să nu ma deranjeze criticile, ci să mă ambiționeze. Nu din laude înveți.
Să fii sincer când scrii despre o carte e cel mai important.

Am citit și citesc critică literară, iar internetul e plin de locuri unde poți învăța rețete sau trucuri scriitoricești. De multe ori vâd în spatele rândurilor, indiferent că e vorba de muncă susținută, talent sau caznă. Îmi dau seama când un text curge de la sine sau când e trimis cu frumosul ori în șuturi în direcția dorită de autor. Am mai spus-o, o mare diferență între autorii români și străini o face editorul. Deseori, citind romane în engleză am simțit mâna de editor care controlează derapajul scriitorului. Uneori direcția e pur comercială, alteori doar stilistică – esențial e că între prima și ultima pagină există ceva nu doar închegat, ci și care produce satisfacție cititorului.

La noi unii autori bat câmpii total nestingheriți și nimeni nu îi trage de mânecă (degete). Din diverse motive (amiciție, dușmănie, interes, jenă, lingușire etc.) De aceea avem scriitori care se cred buricul pâmântului și se simt nedreptățiți că nu au gloria sau succesul financiar dorit (schimbă edituri/editori, fac pe inabordabilii la lansări, pornesc războaie cu toți despre care cred că le stau în cale). Dar ei de fapt sunt niște mediocri.
Nu te poți numi scriitor care vrea să vândă dacă nu știi să alternezi “dar” cu “însă”, să pui virgule, să faci acorduri gramaticale, să creezi fraze corecte și armonioase, să îți duci ideea până la capăt (într-un mod coerent).
Timpul tutoror e limitat, mai ales în aceste vremuri când avem la dispoziție atâtea filme, jocuri, muzică și cărți. Platitudini estetice, exprimări prețioase, personaje/acțiuni banale – toate astea duc la un insucces garantat. O idee bună/abordare originală nu salvează mereu un text mediocru, dar o povestire scrisă cel puțin bine, oricât de banal ar fi conceptul, nu va face niciodată ca cititorul să se simtă păcălit.
Prima ediție a concursului de proză “Valentin Nicolau” organizat de Nemira nu a reușit să introducă pe piață (spre publicare) un singur debutant român. Oare de ce? Geme România de scriitori talentați, dar cu “ghinion”…

Mai multă muncă, răbdare, ambiție și mai ales modestie.

%d bloggers like this: