Home > Fantasy, Recenzii, Scriitori, SF > Blogosfera SF&F: Ana-Maria Negrilă – Împăratul ghețurilor

Blogosfera SF&F: Ana-Maria Negrilă – Împăratul ghețurilor

Într-un viitor îndepărtat, Pământul trece printr-o nouă glaciațiune, iar supraviețuitorii trebuie să reclădească civilizația umană înfruntând condiții extreme. În Orașul ridicat deasupra permafrostului, tânăra pre-văzătoare Sich încearcă să ducă o viață liniștită printre cărți, ferindu-se de intrigile Consiliului, de conflictele dintre corporații și de abuzurile forțelor de ordine Ospitaliere. Dar când un vârtej apărut brusc, parcă dintr-o altă dimensiune, amenință să distrugă metropola, Sich este forțată să colaboreze cu autoritățile pentru a desluși misterul: cine provoacă acest cataclism natural și, mai ales, cum poate fi oprit?

Cartea poate fi cumpărată de aici.

Încă de la primele rânduri am realizat că autoarea face parte dintr-o altă categorie – scriitura ei este superioară celor cu care am intrat în contact în ultimele ediții de Blogosferă. Nu doar că nu lasă loc de fracturi logice, dar aproape toate paragrafele curg impulsionate și de dorința de a afla răspunsurile la cele două întrebări de mai sus: cine și cum?
Această curiozitate este ținută în frâu printr-o metodă care în general mă enervează: acțiunea la prezent este fragmentată de amintiri, ba chiar de amintiri în amintiri. Plus fragmente de vise și previziuni (pre-viziuni?). Aici am trecut repede peste disconfort pentru că Ana-Maria Negrilă, ajutată de cuvintele potrivite și de o separație perfectă a (sub)capitolelor), reușește să treacă de acel prag, aparent insurmontabil pentru mulți. Nu am simtit că bucățile de trecut există pentru a trage de timp, ci am apreciat că de fiecare dată dezvăluie părți din puzzle-ul prezentului.

Povestea e (im)previzibilă pe alocuri, în ambele sensuri. Am simțit satisfacție pentru că, citind cu atenție, am făcut anumite conexiuni mai devreme decât a intenționat autoarea. Bine, ajută și ingredientele specifice genului mystery: texte cifrate, personaje misteorioase în înfățișare și intenții, profeții, povești cu înțelesuri secundare etc.
Pe de altă parte, Sich explică prea mult, prea în amănunțime. E acea frică a autorului ca nu cumva cititorul să nu se simtă trădat că nu a înțeles întorsăturile de situație (sau logica din spatele lor). Apropo, semnele de exclamație în exces o fac pe Sich o persoană mai emoțională decât este cazul.

O observație: punctele de suspensie rareori creează mister sau suspans și în niciun caz când sunt utilizate atât de des, iar folosirea unor cuvinte de genul “deodată” sau “o să se intâmple ceva” au exact efectul invers – de fiecare dată.
De fapt, două observații: inițial, am crezut că timpul prezent al cărții este absolut. Nu înțelegeam de ce dau peste formulări ca “dimineața aceea” (p7, p25) în relatări actuale. Să mai existe un plan temporal și toate cele care se întâmplă pe măsură ce citesc să se fi întâmplat deja? Mă gândeam că nu ar fi fost o alegere înțeleaptă în situația unui roman ce este un amestec de SF/mystery/thriller (cu arome de fantasy). Și totuși… Așadar, ritmul tuturor revelațiilor personajului principal nu a fost natural, ci construit special pentru a îmi ține mie trează curiozitatea? Adică am simțit mai mult vocea autoarei și nu pe cea a lui Sich.

Încă o observație și gata: expozițiunea șchioapătă în primele capitole. Fie detalii în mijlocul acțiunii (“Am coborât în fugă două sau trei niveluri, gata să alunec pe treptele metalice mai jos de banca Fas, cu emblema celor trei pungi albastre agățate pe fronton, mai jos de depozitul clădirii 7” – p10), fie infodump sub formă de enumerare pedagogică (“Crezuse că șocul ultimelor evenimente avea să mă facă să vorbesc, să învinuiesc Consiliul, să blestem soarta și cele trei facțiuni politice: Fas, Kod-Konsol și Benez” – p13), fie o combinație între cele două (“Am aprins lanterna. Raza ei subțire – un fir incandescent în bezna camerei – scoase la lumină contururile unei cutii cu capac lăcuit, o măsuță joasă, strălucirea unei statui de cristal, un fotoliu acoperit de o fâșie de mătase brodată și ochiului unui mediu Sakya, lucind întunecat” – p26). În plus, ce narator își descrie lucrurile din casă? Așa că iar am auzit vocea autoarei.
Ceva a funcționat totuși bine în procesul de revizuire a ediției de la Amaltea (2006), deoarece expozițiunea e ireproșabilă de la pagina 37 și până la sfârșit. Că veni vorba, actuala ediție are vreo două-trei greșeli de redactare – iată de ce eu voi refuza mereu să accept că este permisă existența unui anumit procent de greșeli în această direcție. Felicitări pentru echipa de la Crux Publishing.

Împăratul ghețurilor este prima carte solidă pe care o citesc în cadrul Blogosferei SF&F după foarte multe luni. Autoare cu experiență (și talent – altfel nu poate fi explicată lejeritatea cu care au fost scrise capitole întregi), o poveste cu deznodământ clasic, dar care rămâne captivantă datorită fundalului pe care se desfășoară, precum și un antagonist destul de interesant.
Sunt mulțumit.

Mai multe opinii pe:

Everything and anything
Iulia Albotă
Jurnalul unei cititoare
Nantan Lupan

Recenziile fac parte din proiectul Blogosfera SF&F. În fiecare a doua miercuri a lunii, un grup de bloggeri publică simultan părerile lor despre o carte din sfera SF&F semnată de un autor român.
Aștept propuneri pe această pagină.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: