Archive

Posts Tagged ‘Wilhelm von Paul’

Ce povestiri am mai citit #91

February 14, 2017 Leave a comment

Gazeta SF nr. 69, decembrie 2016:

1. Lucian Dragos Bogdan – Excursie pe Terra. O dovadă că vor exista întotdeauna idei bune. Nu m-a iritat că morala povestirii e destul de previzibilă, ci finalul care putea avea o formă mai incisivă.
Prea multe puncte de suspensie și semne de exclamație!

2. Florin Giurcă – Interviu cu un anarhist. Referințele, glumițele și dialogurile se simt forțate.

3. Wilhelm von Paul – Genetic GO. Lungă, dar deloc plictisitoare. Merita un deznodământ scris pe alt ton.
Prea multe puncte de suspensie și semne de exclamație…

4. Victor Cilincă – Stele-n cer. Decinu™.

5. Ştefan-Decebal Guţă – Croitorul. O narațiune tulbure pe alocuri (fraze, POV-uri). Încheierea putea fi mult mai subtilă.

6. Raluca-Maria Panait – Experiment eșuat. Formulări pretențioase, contradictorii ori fără sens, cuvinte scrise la kilogram, repetiții, virgule puse aiurea, timpuri verbale alandala și prea multe adjective/adverbe. Plus folosirea nepotrivită a unor cuvinte ca “aparent” sau “niște”.
De mult nu am mai citit un astfel de text care să le conțină pe toate, inclusiv un fir narativ lipsit de logică.
O povestire eșuată.

Ce povestiri am mai citit #76

March 24, 2016 Leave a comment

Gazeta SF nr. 59, februarie 2016:

1. Wilhelm von Paul – Panaceul. Dialoguri cam pompoase pe alocuri (şi semnele de exclamare sunt de vină).

2. Remus Paul – Aproape de pod. “Dar era atât de greu să citești ceva în ei! Erau atât de neomenești!” strică ideea de relatare a primei întâlniri cu căpcăunul. Pe de altă parte, finalul este perfect.
Timpuri verbale aiurea pe alocuri.

3. Radu Hallipa – Dae-BOOT. O lume pe invers şi la propriu şi la figurat. O lume deloc imposibilă.

4. Mihai Cioflec – Meteoritul. O povestire care a atras atenţia şi nu în sens pozitiv. Aceeaşi stângăcie ca şi în creaţiile precedente ale autorului. Modul în care se comportă şi interacţionează personajele este caraghios. Sunt sigur că textul ar fi fost mai bun dacă măcar lungimea lui ar fi fost redusă cu o treime.

5. Florin Giurcă – Moartea numărului trei. La prima lectură e haos. Planurile temporale nu sunt bine delimitate, verbele au timpuri dubioase, iar lungimea expoziţiilor sau inserarea lor greşită te scot din ritm.
Şi totuşi, acest paragraf – “Toate numerele cu soț se nasc din suma a doar două numere prime, iar orice număr fără soț mai mare decât cinci se naște adăugând cifra trei unui număr cu soț.” – asigură un deznodământ relativ onorabil.

6. Ionuț Ghionea – Ctitorul. Totul bine până la “Iată-ţi supuşii părinte, prostimea s-a adunat ca la iarmaroc, îi pot spulbera într-o clipă…, dar nu, plecăm, însă ne vom întoarce părinte, numai noi doi… lasă… o să vezi…”. Când un personaj se comportă ilogic, contrar imaginii sale pe care o creează scriitorul, dispare acea magie care ţine cititorul în mreje. Adică nu mai rămâne absolut nimic, indiferent de câte (alte) calităţi are textul.

Ce povestiri am mai citit #74

March 15, 2016 7 comments

Gazeta SF nr. 57, decembrie 2015:

1. Mihai Cioflec – Îngerii păzitori. Premisa nu e rea, dar e distrusă de expoziţiile stângace, de modul în care vorbesc personajele şi de încheierea mediocră.
Virgule în număr excesiv sau care lipsesc, iar “inconsistenţă” are aici sensul din engleză.

2. Wilhelm von Paul – Umbrele din Maglavit. Pitorescul naraţiunii e amplificat de numele personajelor şi folosirea unor regionalisme. Lungă, însă deloc plictisitoare, ba chiar are şi umor pe ici, pe colo.
Există câteva gâlme în cazul unor “treceri”, de exemplu “Am abandonat deci speranţa în obţinerea clemenţei ca urmare a unei atitudini umile şi, cu mintea astfel eliberată, mi-am permis să-l observ pe agentul Elefterescu.”

3. Florin Giurcă – Ultima minune a lui Apollo F.. Nu am înţeles partea cu “De n-am găsit la timpul potrivit pe cine trebuie”. Finalul este excelent.
Unele timpuri verbale sunt greşite.

4. Remus Paul – Când moșul și-a pierdut ursul polar. Oana e un copil, dar descrie ca un adult. Cum scrisorile se succed la intervale mari de timp, cerinţa de a găsi şi returna ursul polar într-o singură noapte nu are sens.
Virgule lipsă, plus “niște ochi albaștrii” sau “aburi albaștrii”.

5. Ionuț Ghionea – Movila. Ultima propoziţie a stricat totul.

Ce povestiri am mai citit #66

December 8, 2015 Leave a comment

Nautilus nr. 95, decembrie 2015:

1. Radu Hallipa – Artele Marțiale Moderne V. Un titlu care stârneşte nostalgie pentru mulţi. Aş fi preferat ca informaţiile de fundal să fie strecurate mai delicat.

2. Antoaneta Antonov – Scurtă poveste de iarnă. Data trecută am fost nemulţumit de anumite formulări clişeistice – acum au dispărut. Chiar dacă finalul se întrevede încă de la jumătate, este de apreciat originalitatea ideii.

3. Wilhelm von Paul – Cathedralis. Mi-a plăcut foarte mult această frază: “Orice se repetă ascunde cel puţin o cauză distinctă”. Deznodământul putea fi impresionant.

4. Remus Bocioc – Ferma fantomelor. Textul efectiv strigă după folosirea “perfectului compus”. Aşteptam mult mai mult de la ultimele paragrafe.

Ce povestiri am mai citit #65

December 1, 2015 Leave a comment

Nautilus nr. 94, noiembrie 2015:

1. Mihai Perșinaru – Noaptea lupului. Autorul reușește să convingă că personajului principal e dus cu pluta încă din primul paragraf. Mi-a plăcut că finalul nu se întrevede de la început

2. Wilhelm von Paul – Picături de magie. Sau de fizică. “Orice tehnologie suficient de avansată este imposibil de distins de magie” (Arthur C. Clarke). Bine structurată.

3. Dinu Rareș – Curriculum Vitae. Genul de povestire cu conținut (oarecum) aberant. Spre deosebire de altele, chiar am putut-o duce până la capăt și chiar a avut sens.
“Lighian”? “Teneși”?

4. Antoaneta Antonov – Anure. Pe alocuri prea clișeistică în anumite formulări. Pe de altă parte, premisa e documentată, iar surprinzătoarea trecere de la fantasy la horror e agreabilă.

Ce povestiri am mai citit #55

July 21, 2015 2 comments

Nautilus – Foileton (I)

Lucian Dragoș BogdanTimpul curge spre Mandalay (I, II, III şi IV). Ultima parte face toţi banii, le completează pe primele trei.

Alexandru LambaStele şi gheaţă (I, II, III, IV, V, VI, VII şi VIII). O poveste tristă, cu o atmosferă care m-a impresionat mult. Însă există timpi verbali greşiţi, fraze identice ca structură şi formulări mai mult sau mai puţin nefericite.

Wilhelm von PaulCronica experimentului de mâine (I, II, III, IV şi V). Recunosc, nu doar că mi-au plăcut, dar am găsit şi credibile teoriile vehiculate.

%d bloggers like this: