Archive

Posts Tagged ‘Wilhelm von Paul’

Ce povestiri am mai citit #93

February 23, 2017 8 comments

Gazeta SF nr. 71, februarie 2017:

1. Jack Skillingstead – Steel Lake (traducere de Miloș Dumbraci). Devine previzibilă după prima jumătate. O traducere cu câteva scăpări privind timpurile verbale și topica.

2. Mihai Alexandru Dincă – Hoții de salt. O continuare? Un roman?
Primele paragrafe sunt cam chinuite (expozițiunea, bat-o vina!).

3. Wilhelm von Paul – PIV (planet immunodeficiency virus). Un text neîngrijit, iar articolele din ziar (mai ales investigațiile jurnalistice) sună altfel în realitate (formulare, paranteze, semne de exclamație, puncte de suspensie). Ideea însă e bună și finalul pe măsură.
“Mă uit cu atenţie la faţa zbârcită cam de la nivelul ombilicului meu, căutând să surprind o cât de vagă urmă de compătimire” (?)

4. Cătălin Lupu – QR2O1. Neinteligibilă pe alocuri (multe repetiții, prezentare de clasa I), iar povestea în sine nu m-a convins (de la premise până la desfășurare).
“Am alergat după ea prin ploaia acidă, iar din grabă am uitat să-mi pornesc monoumbrela – o mantie străvezie care să mă apere de picăturile distrugătoare. Câteva picături mi-au ajuns pe brațe, câteva picături mi-au ajuns pe față arzându-mi pielea, dar nimic nu mai conta – pielea avea să se regenereze ușor cu crema pentru refacere. Am prins-o de umeri, apoi am strâns-o în brațe, cuibărindu-mă sub mantia sa protectoare.” (?)
“dar pacienta și beneficiarul tratamentului meu, nu avea să scoată niciun cuvânt în toate ședințele noastre” (!)

5. Remus Paul – Viața lui Martin. Într-un paragraf de șapte rândulețe, cuvântul “pasăre” (și formele lui) apare de 6 ori, iar “unii” de trei ori într-o frază și un pic. Multe detalii (inutile) care se repetă (am înnebunit cu “vârful îndoit al sabiei”), virgule ce lipsesc sau sunt în plus. Nu am înțeles de ce toate întâmplările sunt prezentate ca și cum ar avea loc pentru prima dată, aspect ce anulează chiar rolul lor. În plus, reacțiile fratelui nu au logică și ursulețul ba e ud, ba nu e.
“Martin cu scutul ridicat la piept, pasărea cu penele burzulite, și o sclipire de ură în ochii albaștri. Aceasta se dădu înapoi câțiva pași”
“Trecu prin hol, de unde văzu, în camera de zi, pe fratele mai mare care stătea la un laptop”
Aproape la același nivel cu cea precedentă.

6. Florin Purlucă – Legea azilului politic civil. Hehe, un deznodământ pe care nu l-am prevăzut. Mai putea fi periată pe alocuri.

7. Mihail Toma – Prințesa. Un text obositor, cu repetiții, formulări încâlcite și amănunte inutile.
“purta șalvari de mătasă albă brodată cu flori trandafirii, și ei îi lăsau descoperite picioarele de copil pe care le-ai fi crezut din marmură de Paros dacă nu le-ai fi văzut jucându-se cu papucii încovoiați , la vârf, încrustați cu aur și perle; avea un ilic în dungi albastre și albe, cu mâneci largi, despicate ca să poată scoate brațele, cu butoniere de argint și cu nastri de perle; în sfârșit, mai avea un fel de corsaj lăsând, prin tăietura în formă de inimă, să i se vadă gâtul și partea de sus a pieptului.” – aproape că am rămas fără suflare când am citit toate aceste fraze a căror construcție începe dubios și culminează cu “în sfârșit” (înțeleg că și autorul a avut aceeași senzație).
Scena de acțiune… ridicolă. Apoi în a doua jumătate apar din nou construcții îndoielnice: “În spatele biroului simplu, cu trei sertare înșirate unul lângă altul, sub placa de stejar, căptușit cu palisandru, cu colțuri rotunjite și picioare cambrate, ornat cu motive din bronz, Regina stă într-un fotoliul cu spătarul ca un semicerc ce o înconjoară pe trei laturi și pare mai dolofănică.” Bine totuși că nu era dolofănoaie.
Virgulele sunt tot mai puțin prezente, inclusiv cele care ar trebuie să fie înainte de “dar”.
E undeva acolo, lângă povestirile cu numărul 4 și 5.

Ce povestiri am mai citit #91

February 14, 2017 Leave a comment

Gazeta SF nr. 69, decembrie 2016:

1. Lucian Dragos Bogdan – Excursie pe Terra. O dovadă că vor exista întotdeauna idei bune. Nu m-a iritat că morala povestirii e destul de previzibilă, ci finalul care putea avea o formă mai incisivă.
Prea multe puncte de suspensie și semne de exclamație!

2. Florin Giurcă – Interviu cu un anarhist. Referințele, glumițele și dialogurile se simt forțate.

3. Wilhelm von Paul – Genetic GO. Lungă, dar deloc plictisitoare. Merita un deznodământ scris pe alt ton.
Prea multe puncte de suspensie și semne de exclamație…

4. Victor Cilincă – Stele-n cer. Decinu™.

5. Ştefan-Decebal Guţă – Croitorul. O narațiune tulbure pe alocuri (fraze, POV-uri). Încheierea putea fi mult mai subtilă.

6. Raluca-Maria Panait – Experiment eșuat. Formulări pretențioase, contradictorii ori fără sens, cuvinte scrise la kilogram, repetiții, virgule puse aiurea, timpuri verbale alandala și prea multe adjective/adverbe. Plus folosirea nepotrivită a unor cuvinte ca “aparent” sau “niște”.
De mult nu am mai citit un astfel de text care să le conțină pe toate, inclusiv un fir narativ lipsit de logică.
O povestire eșuată.

Ce povestiri am mai citit #76

March 24, 2016 Leave a comment

Gazeta SF nr. 59, februarie 2016:

1. Wilhelm von Paul – Panaceul. Dialoguri cam pompoase pe alocuri (şi semnele de exclamare sunt de vină).

2. Remus Paul – Aproape de pod. “Dar era atât de greu să citești ceva în ei! Erau atât de neomenești!” strică ideea de relatare a primei întâlniri cu căpcăunul. Pe de altă parte, finalul este perfect.
Timpuri verbale aiurea pe alocuri.

3. Radu Hallipa – Dae-BOOT. O lume pe invers şi la propriu şi la figurat. O lume deloc imposibilă.

4. Mihai Cioflec – Meteoritul. O povestire care a atras atenţia şi nu în sens pozitiv. Aceeaşi stângăcie ca şi în creaţiile precedente ale autorului. Modul în care se comportă şi interacţionează personajele este caraghios. Sunt sigur că textul ar fi fost mai bun dacă măcar lungimea lui ar fi fost redusă cu o treime.

5. Florin Giurcă – Moartea numărului trei. La prima lectură e haos. Planurile temporale nu sunt bine delimitate, verbele au timpuri dubioase, iar lungimea expoziţiilor sau inserarea lor greşită te scot din ritm.
Şi totuşi, acest paragraf – “Toate numerele cu soț se nasc din suma a doar două numere prime, iar orice număr fără soț mai mare decât cinci se naște adăugând cifra trei unui număr cu soț.” – asigură un deznodământ relativ onorabil.

6. Ionuț Ghionea – Ctitorul. Totul bine până la “Iată-ţi supuşii părinte, prostimea s-a adunat ca la iarmaroc, îi pot spulbera într-o clipă…, dar nu, plecăm, însă ne vom întoarce părinte, numai noi doi… lasă… o să vezi…”. Când un personaj se comportă ilogic, contrar imaginii sale pe care o creează scriitorul, dispare acea magie care ţine cititorul în mreje. Adică nu mai rămâne absolut nimic, indiferent de câte (alte) calităţi are textul.

Ce povestiri am mai citit #74

March 15, 2016 7 comments

Gazeta SF nr. 57, decembrie 2015:

1. Mihai Cioflec – Îngerii păzitori. Premisa nu e rea, dar e distrusă de expoziţiile stângace, de modul în care vorbesc personajele şi de încheierea mediocră.
Virgule în număr excesiv sau care lipsesc, iar “inconsistenţă” are aici sensul din engleză.

2. Wilhelm von Paul – Umbrele din Maglavit. Pitorescul naraţiunii e amplificat de numele personajelor şi folosirea unor regionalisme. Lungă, însă deloc plictisitoare, ba chiar are şi umor pe ici, pe colo.
Există câteva gâlme în cazul unor “treceri”, de exemplu “Am abandonat deci speranţa în obţinerea clemenţei ca urmare a unei atitudini umile şi, cu mintea astfel eliberată, mi-am permis să-l observ pe agentul Elefterescu.”

3. Florin Giurcă – Ultima minune a lui Apollo F.. Nu am înţeles partea cu “De n-am găsit la timpul potrivit pe cine trebuie”. Finalul este excelent.
Unele timpuri verbale sunt greşite.

4. Remus Paul – Când moșul și-a pierdut ursul polar. Oana e un copil, dar descrie ca un adult. Cum scrisorile se succed la intervale mari de timp, cerinţa de a găsi şi returna ursul polar într-o singură noapte nu are sens.
Virgule lipsă, plus “niște ochi albaștrii” sau “aburi albaștrii”.

5. Ionuț Ghionea – Movila. Ultima propoziţie a stricat totul.

Ce povestiri am mai citit #66

December 8, 2015 Leave a comment

Nautilus nr. 95, decembrie 2015:

1. Radu Hallipa – Artele Marțiale Moderne V. Un titlu care stârneşte nostalgie pentru mulţi. Aş fi preferat ca informaţiile de fundal să fie strecurate mai delicat.

2. Antoaneta Antonov – Scurtă poveste de iarnă. Data trecută am fost nemulţumit de anumite formulări clişeistice – acum au dispărut. Chiar dacă finalul se întrevede încă de la jumătate, este de apreciat originalitatea ideii.

3. Wilhelm von Paul – Cathedralis. Mi-a plăcut foarte mult această frază: “Orice se repetă ascunde cel puţin o cauză distinctă”. Deznodământul putea fi impresionant.

4. Remus Bocioc – Ferma fantomelor. Textul efectiv strigă după folosirea “perfectului compus”. Aşteptam mult mai mult de la ultimele paragrafe.

Ce povestiri am mai citit #65

December 1, 2015 Leave a comment

Nautilus nr. 94, noiembrie 2015:

1. Mihai Perșinaru – Noaptea lupului. Autorul reușește să convingă că personajului principal e dus cu pluta încă din primul paragraf. Mi-a plăcut că finalul nu se întrevede de la început

2. Wilhelm von Paul – Picături de magie. Sau de fizică. “Orice tehnologie suficient de avansată este imposibil de distins de magie” (Arthur C. Clarke). Bine structurată.

3. Dinu Rareș – Curriculum Vitae. Genul de povestire cu conținut (oarecum) aberant. Spre deosebire de altele, chiar am putut-o duce până la capăt și chiar a avut sens.
“Lighian”? “Teneși”?

4. Antoaneta Antonov – Anure. Pe alocuri prea clișeistică în anumite formulări. Pe de altă parte, premisa e documentată, iar surprinzătoarea trecere de la fantasy la horror e agreabilă.

Ce povestiri am mai citit #55

July 21, 2015 2 comments

Nautilus – Foileton (I)

Lucian Dragoș BogdanTimpul curge spre Mandalay (I, II, III şi IV). Ultima parte face toţi banii, le completează pe primele trei.

Alexandru LambaStele şi gheaţă (I, II, III, IV, V, VI, VII şi VIII). O poveste tristă, cu o atmosferă care m-a impresionat mult. Însă există timpi verbali greşiţi, fraze identice ca structură şi formulări mai mult sau mai puţin nefericite.

Wilhelm von PaulCronica experimentului de mâine (I, II, III, IV şi V). Recunosc, nu doar că mi-au plăcut, dar am găsit şi credibile teoriile vehiculate.

%d bloggers like this: