Archive

Posts Tagged ‘Victor Cilincă’

Ce povestiri am mai citit #99

April 4, 2017 2 comments

Gazeta SF nr. 73, aprilie 2017:

1. Dănuț Ungureanu – Picador își asumă riscul. Începutul mi-a adus aminte de prima scenă din Caderea Constantinopolelui de Vintilă Corbul, una din cărțile mele preferate și pe care nu voi înceta vreodată să o recomand. Se vede experiența (și talentul) autorului – de la vocabular până la modul în care decurge narațiunea (prezentare, anticipare, desfășurare și raționamente). Totuși nu am înțeles de ce a fost ales chiar Picador și nimeni altcineva înaintea lui.
Oare care ar fi fost a treia întrebare?

2. Aurel Cărășel – Noapte cu efemeride şi turn Eiffel. Grija la detalii impresionează din nou, iar partea de expozițiune e total contopită cu narațiunea – nu o simți decât la recitire și doar dacă o cauți dinadins.

3. Mihail Toma – Close Encounters of the Third Kind. Redactarea lasă de dorit și alternanța timpurilor verbale te zăpăcește. Finalul salvează, deoarece dă cheag textului. Titlul suna mai frumos în română.

4. Victor Cilincă – Nu se poate fără sos!. Chiar dacă are o noimă, modul în care povestirea e formulată strică orice intenție bună. Poate unora le place, mie nu.

5. Florin Giurcă – Liceeni fără frontiere (fragment). “Datorită” sau “din cauză”? Necesită periere.

Ce povestiri am mai citit #95

March 7, 2017 9 comments

Gazeta SF nr. 72, martie 2017:

1. Aurel Cărășel – Întrerupere de program. Sună a fragment, nu a povestire. Mi-a plăcut grija la detalii.

2. Borislav Velimirovici – O nouă specie. Lungă, dar m-a prins. N-am înțeles de ce lipitorile-vampir căutau să îl muște pe Nimrod care era deja infectat.

3. Victor Cilincă – Zombra. Primul paragraf rămâne confuz, chiar și la recitire (după ce te obișnuiești cu felul narațiunii).

4. Mihail Toma – Foc dezlănțuit. În sfârșit, ceva (mai mult de) agreabil, deși intriga e neclară. Ce rol avea Clark? S-au vaccinat toți sau nu?
Redactarea încă e deficitară – virgule absente, prea multe puncte de suspensie, lipsa unor cratime (“ignorând încercarea mea de ai afla identitatea”) sau prezența lor nenecesară (“Bine a-ți venit la noi!”).

4. Remus Paul – Moartea lui Eald (fragment). Uhm, textul trebuie periat zdravăn.
Nu îmi pot închipui o odaie cu tron și statui, plus personalul de rigoare. “care purta deseori o mantie albastră și o tunică de culoare azurie” – și alteori ce purta? “iar mantia albastră era atât de largă încât aproape îi acoperea întregul trup. La cingătoare, avea teaca în care își ținea sabia” – o mantie nu atât de largă de vreme ce se vedeau atâtea.
Multe repetiții (stilistice) și detalii intutile pe care le simți că există parcă doar pentru a respecta o (oarecare) rețetă literară,

Ce povestiri am mai citit #92

February 21, 2017 Leave a comment

Gazeta SF nr. 70, ianuarie 2017:

1. Alexandra Bordas – Ploaia din Kiar. Expozițiune stângace. Formulări dubioase. Intrigă confuză.
Bonus: “mă voi duce spre pieire sigură din dorința mea de a știi ce e cu ploaia ce vine doar o dată pe an”.

2. Florin Giurcă – Haina cenușie a amurgului. De ce nu există un rând gol între cele două jumătăți ale povestirii? Oricât de tragică e relatarea naratorului, motivația lui nu m-a convins, vine de nicăieri.
A doua jumătate începe cu o frază de-a dreptul de clasa I. Și continuă (!) cu altă frază similară. De fapt, e mult mai rău: “se scurgea așadar prin spațiul liber de sub dop și se lansa vertical într-o cădere epică, începută în țeava de un țol și jumătate a sifonului,” (ce caută “așadar” acolo? “cădere epică”?).
Al doilea paragraf e la fel, iar rândurile următoare conțin adverbe nenecesare, repetiții și formulări dubioase gen “Își recuperă bicicleta de pe peluză, din nefericire având spițele rupte, și urmă docil ca un cățeluș fata,”. Dialogurile sunt caraghioase.
Bonus: “Am auzit apoi pe unul dintre mascați spunându-i mamei tale să-și desfacă picioarele.”

3. Ştefan-Decebal Guţă – Liniște. Sună doar a o introducere, chiar dacă are exact acea doză de suspans menită să citești până la capăt.
“– Ești, iremediabil nebun!”

4. Mihail Toma – RRR. Uneori amuzantă, alteori ridicolă. Greoaie din punct de vedere tehnic.

5. Victor Cilincă – Socola şi Govora. Decinu™ (a doua oară consecutiv).

Ce povestiri am mai citit #91

February 14, 2017 Leave a comment

Gazeta SF nr. 69, decembrie 2016:

1. Lucian Dragos Bogdan – Excursie pe Terra. O dovadă că vor exista întotdeauna idei bune. Nu m-a iritat că morala povestirii e destul de previzibilă, ci finalul care putea avea o formă mai incisivă.
Prea multe puncte de suspensie și semne de exclamație!

2. Florin Giurcă – Interviu cu un anarhist. Referințele, glumițele și dialogurile se simt forțate.

3. Wilhelm von Paul – Genetic GO. Lungă, dar deloc plictisitoare. Merita un deznodământ scris pe alt ton.
Prea multe puncte de suspensie și semne de exclamație…

4. Victor Cilincă – Stele-n cer. Decinu™.

5. Ştefan-Decebal Guţă – Croitorul. O narațiune tulbure pe alocuri (fraze, POV-uri). Încheierea putea fi mult mai subtilă.

6. Raluca-Maria Panait – Experiment eșuat. Formulări pretențioase, contradictorii ori fără sens, cuvinte scrise la kilogram, repetiții, virgule puse aiurea, timpuri verbale alandala și prea multe adjective/adverbe. Plus folosirea nepotrivită a unor cuvinte ca “aparent” sau “niște”.
De mult nu am mai citit un astfel de text care să le conțină pe toate, inclusiv un fir narativ lipsit de logică.
O povestire eșuată.

Ce povestiri am mai citit #90

January 24, 2017 Leave a comment

Gazeta SF nr. 68, noiembrie 2016:

1. Victor Cilincă – Cai verzi pe pereţi verzi. Finalul salvează un text neîngrijit și ușor incoerent.
Prea multe semne de exclamare și “dar”-uri.

2. Aurelia Chircu – Out nihil: MS 408. Am recitit-o pentru că ascunde detalii al căror sens se dezvăluie când o parcurgi cap-coadă. Și totuși a rămas criptică la fel ca manuscrisul lui Voynich – nu am înțeles finalul și nici cum un android și un om pot concepe o ființă.
Dialogurile din a doua parte sună improbabil.

3. Antoaneta Antonov – Teoria nimicului. Acel gen de povestire care te câștigă treptat (și total până la ultimul rând). Acel gen de povestire despre care speri să nu te dezamăgească. Acel gen de povestire ce insuflă temeri nefondate.

4. Gabriela-Beatrice Moisescu – Prins în capcană. Din nou, mult prea lungă pentru ce oferă. Și destul de previzibilă – zvarcolirile de originalitate creează confuzii. Și nu, o astfel de întoarcere din morți nu e credibilă în niciun fel (pentru terți). Unele secvențe nu au sens.
“luă o uşă veche din hambar, tărând-o până la copac, şi o legă cu lanţurile cu care urma tatăl ei să-i facă leagăn a doua zi liftul.”

5. Ştefan-Decebal Guţă – Koa – nașterea unui zeu. Am citit-o zâmbind din momentul în care am realizat că nu se ia în serios.
M-au iritat expresiile în engleză traduse literal.

Ce povestiri am mai citit #56

July 28, 2015 Leave a comment

Ficţiuni.ro nr. 1, octombrie 2013:

1. Victor Cilincă – Sigfried. O idee originală şi un sfârşit pe măsură.

2. Roxana Brinceanu – Regula jocului (KILL THE ALIX). Chiar dacă întrezăreşti rândurile de final, eşti pur şi simplu împins spre ele prin cadenţa creată de multe propoziţii scurte, de repetiţii bine alese şi de, paradoxal, virgulele în exces. Un autor desăvărşit.

3. Marian Truță – Otravă pentru Soledad. La a doua recitire mi-a plăcut mai mult, poate pentru că am găsit substanţă acolo unde nu credeam că e. Şi invers.

4. Alexandru Dan – Danse macabre. Extrem de ciudată poziţionarea rândurilor, însă cred că am prins înţelesul.

5. Adrian Buzdugan – Cum și-a pierdut Tijd Vaksürinen timpul. M-a dus cu gândul la In Time. Când aflăm de nebunia altora, parcă devenim mai îngăduitori cu a noastră.

6. Marian Coman – Lică. O relatare simplă cu mireasmă de copilărie.

6. Ovidiu Bufnilă – Waved Wonderful World!. Decinu™.

6. Eugen Gomboş – Scriitorul. Stranger Than Fiction la puterea a doua.

6. Norio Hasegawa – Păpuşa (traducere şi adaptare de Nicu Gecse). Putea fi chiar subtilă.

6. Ovidiu Petcu – Duel cu o cobră. Un deznodământ mediocru în comparaţie cu aşteptările create.

Ce povestiri am mai citit #20

August 5, 2014 2 comments

Ficțiuni.ro nr. 9 (iunie 2014)

1. Sebastian A. Corn – Nessun Dorma de Puccini – Rutina salvată. Ca și alte scrieri ale autorului și această povestire e ciudățică (mai mult din punct de vedere ale descrierilor și mai puțin ca idee). Dar, spre surprinderea mea, am dus-o până la capăt și nu am regretat. Începe să mă bată gândul să reîncep și romanele sale pe care le am în bibliotecă, cărți din care n-am putut parcurge, la vremea lor, decât câteva (zeci de) pagini.

2. Rodica Bretin – Shaba. Nimic de reproșat, dar nici memorabilă.

3. Ciprian Mitoceanu – Basm. Ciprian Mitoceanu este unul din motivele pentru care am reînceput să apreciez scriitorii români. Este una din cele mai bune povestiri pe care le-am citit în ultima perioadă. E lungă, dar merită.

4. Don Simon – Cum a fost învins dragonul Mării de la Răsărit. Pare o elucubrație, însă nici prea mare adâncime nu are.

5. Victor Cilincă – Ţara Luzo. Finalul e ok, dar parcă ideea cerea mai mult.

6. Narcisa Stoica – 2 cyborgi pe un drum de ţară. Mi-a plăcut foarte mult. Proaspătă ca idee, coaptă ca execuție.

7. Florin Pîtea – Fram. Din nou, jocuri de cuvinte. Mai bună ca cea din numărul trecut, Instinctul.

8. Avram Davidson – Vânătorul (traducerea lui Ștefan Ghidoveanu). Pur și simplu superbă.

9. Teodora Matei şi Lucian-Dragoş BogdanLună albă, lună stacojie (1 și 2). Cum am citit (deja) câteva povestiri scrise de ambii autori, am încercat să ghicesc care/cât a scris. Însă cum nu sunt sigur, sunt curios dacă s-a lucrat separat, pe fragmente, sau contopit. Revenind, o povestire foarte lungă, dar are acel ceva care te face să nu o lași până când nu ajungi la sfârșit (încă un motiv pentru care prefer să citesc “serializatele” abia după ce apare și partea finală – ca și în cazul romanelor-serii, de altfel).

Ce povestiri am mai citit #14

May 20, 2014 4 comments

Ficţiuni.ro nr. 7, aprilie 2014:

1. Lucian Dragos BogdanVânturile blânde ale verii (1, 2 şi 3) – autorul povestirii Moartea unei prinţese înaripate confirmă că este talentat şi astfel clasamentul meu personal (care, de altfel, nu are, deocamdată, o anumită ordine) se extinde din nou. Ca de fiecare dată când imi place o povestire, mă găndesc cât de bun ar fi un roman cu aceeaşi scriitură (eventual şi cu acelaşi fir narativ, fireşte extins). Ştiu, e posibil ca anumiţi autori să fie foarte buni doar atunci când scriu povestiri, însă eu văd romanul ca fiind un pas evolutiv faţă de povestiri.

2. Teodora Matei – Teddy – începutul e înşelător, povestea e superbă. Nu a fost o întâmplare că Greu de dezlegat mi s-a părut a fi cea mai bună povestire din Gazeta SF nr. 36.

3. Eugen Gomboş – Beronophon – mi-a plăcut mult; foarte asemănătoare cu o povestire despre (moartea lui) Socrate pe care am citit-o înainte de 1989 şi care se învârtea în jurului celebrului citat “Ştiu că nu ştiu nimic şi nici măcar asta nu ştiu”.

4. Maria-Laura Antohe – Poftă nestăvilită – sunt sătul de povestiri cu vampiri/zombies, dar ideile (oarecum) originale şi execuţiile lor încă pot surprinde uneori.

5. Victor Cilincă – Înlocuitorul – cea mai bună povestire a acestui număr.

Altele:

1. Alexandru Dan – Ochii Himerei – mmm, începe foarte bine (construcţia frazei, vocabular şi forţă descriptivă), dar pe parcurs apar unele pasaje pe care eu le-aş fi eliminat/condensat. Şi există un oarecare exces de virgule pe care eu îl interpretez că denotă meticulozitate, chiar şi în cadrul unor paragrafe mai expresive.

2. Ambrose Bierce – Beyond the Wall – puţin greoaie dpdv al sintaxei, însă mi-a plăcut atât morala, cât şi reacţia naratorului la final.

%d bloggers like this: