Archive

Posts Tagged ‘Povestiri’

Ce povestiri am mai citit #93

February 23, 2017 5 comments

Gazeta SF nr. 71, februarie 2017:

1. Jack Skillingstead – Steel Lake (traducere de Miloș Dumbraci). Devine previzibilă după prima jumătate. O traducere cu câteva scăpări privind timpurile verbale și topica.

2. Mihai Alexandru Dincă – Hoții de salt. O continuare? Un roman?
Primele paragrafe sunt cam chinuite (expozițiunea, bat-o vina!).

3. Wilhelm von Paul – PIV (planet immunodeficiency virus). Un text neîngrijit, iar articolele din ziar (mai ales investigațiile jurnalistice) sună altfel în realitate (formulare, paranteze, semne de exclamație, puncte de suspensie). Ideea însă e bună și finalul pe măsură.
“Mă uit cu atenţie la faţa zbârcită cam de la nivelul ombilicului meu, căutând să surprind o cât de vagă urmă de compătimire” (?)

4. Cătălin Lupu – QR2O1. Neinteligibilă pe alocuri (multe repetiții, prezentare de clasa I), iar povestea în sine nu m-a convins (de la premise până la desfășurare).
“Am alergat după ea prin ploaia acidă, iar din grabă am uitat să-mi pornesc monoumbrela – o mantie străvezie care să mă apere de picăturile distrugătoare. Câteva picături mi-au ajuns pe brațe, câteva picături mi-au ajuns pe față arzându-mi pielea, dar nimic nu mai conta – pielea avea să se regenereze ușor cu crema pentru refacere. Am prins-o de umeri, apoi am strâns-o în brațe, cuibărindu-mă sub mantia sa protectoare.” (?)
“dar pacienta și beneficiarul tratamentului meu, nu avea să scoată niciun cuvânt în toate ședințele noastre” (!)

5. Remus Paul – Viața lui Martin. Într-un paragraf de șapte rândulețe, cuvântul “pasăre” (și formele lui) apare de 6 ori, iar “unii” de trei ori într-o frază și un pic. Multe detalii (inutile) care se repetă (am înnebunit cu “vârful îndoit al sabiei”), virgule ce lipsesc sau sunt în plus. Nu am înțeles de ce toate întâmplările sunt prezentate ca și cum ar avea loc pentru prima dată, aspect ce anulează chiar rolul lor. În plus, reacțiile fratelui nu au logică și ursulețul ba e ud, ba nu e.
“Martin cu scutul ridicat la piept, pasărea cu penele burzulite, și o sclipire de ură în ochii albaștri. Aceasta se dădu înapoi câțiva pași”
“Trecu prin hol, de unde văzu, în camera de zi, pe fratele mai mare care stătea la un laptop”
Aproape la același nivel cu cea precedentă.

6. Florin Purlucă – Legea azilului politic civil. Hehe, un deznodământ pe care nu l-am prevăzut. Mai putea fi periată pe alocuri.

7. Mihail Toma – Prințesa. Un text obositor, cu repetiții, formulări încâlcite și amănunte inutile.
“purta șalvari de mătasă albă brodată cu flori trandafirii, și ei îi lăsau descoperite picioarele de copil pe care le-ai fi crezut din marmură de Paros dacă nu le-ai fi văzut jucându-se cu papucii încovoiați , la vârf, încrustați cu aur și perle; avea un ilic în dungi albastre și albe, cu mâneci largi, despicate ca să poată scoate brațele, cu butoniere de argint și cu nastri de perle; în sfârșit, mai avea un fel de corsaj lăsând, prin tăietura în formă de inimă, să i se vadă gâtul și partea de sus a pieptului.” – aproape că am rămas fără suflare când am citit toate aceste fraze a căror construcție începe dubios și culminează cu “în sfârșit” (înțeleg că și autorul a avut aceeași senzație).
Scena de acțiune… ridicolă. Apoi în a doua jumătate apar din nou construcții îndoielnice: “În spatele biroului simplu, cu trei sertare înșirate unul lângă altul, sub placa de stejar, căptușit cu palisandru, cu colțuri rotunjite și picioare cambrate, ornat cu motive din bronz, Regina stă într-un fotoliul cu spătarul ca un semicerc ce o înconjoară pe trei laturi și pare mai dolofănică.” Bine totuși că nu era dolofănoaie.
Virgulele sunt tot mai puțin prezente, inclusiv cele care ar trebuie să fie înainte de “dar”.
E undeva acolo, lângă povestirile cu numărul 4 și 5.

Ce povestiri am mai citit #92

February 21, 2017 Leave a comment

Gazeta SF nr. 70, ianuarie 2017:

1. Alexandra Bordas – Ploaia din Kiar. Expozițiune stângace. Formulări dubioase. Intrigă confuză.
Bonus: “mă voi duce spre pieire sigură din dorința mea de a știi ce e cu ploaia ce vine doar o dată pe an”.

2. Florin Giurcă – Haina cenușie a amurgului. De ce nu există un rând gol între cele două jumătăți ale povestirii? Oricât de tragică e relatarea naratorului, motivația lui nu m-a convins, vine de nicăieri.
A doua jumătate începe cu o frază de-a dreptul de clasa I. Și continuă (!) cu altă frază similară. De fapt, e mult mai rău: “se scurgea așadar prin spațiul liber de sub dop și se lansa vertical într-o cădere epică, începută în țeava de un țol și jumătate a sifonului,” (ce caută “așadar” acolo? “cădere epică”?).
Al doilea paragraf e la fel, iar rândurile următoare conțin adverbe nenecesare, repetiții și formulări dubioase gen “Își recuperă bicicleta de pe peluză, din nefericire având spițele rupte, și urmă docil ca un cățeluș fata,”. Dialogurile sunt caraghioase.
Bonus: “Am auzit apoi pe unul dintre mascați spunându-i mamei tale să-și desfacă picioarele.”

3. Ştefan-Decebal Guţă – Liniște. Sună doar a o introducere, chiar dacă are exact acea doză de suspans menită să citești până la capăt.
“– Ești, iremediabil nebun!”

4. Mihail Toma – RRR. Uneori amuzantă, alteori ridicolă. Greoaie din punct de vedere tehnic.

5. Victor Cilincă – Socola şi Govora. Decinu™ (a doua oară consecutiv).

Ce povestiri am mai citit #91

February 14, 2017 Leave a comment

Gazeta SF nr. 69, decembrie 2016:

1. Lucian Dragos Bogdan – Excursie pe Terra. O dovadă că vor exista întotdeauna idei bune. Nu m-a iritat că morala povestirii e destul de previzibilă, ci finalul care putea avea o formă mai incisivă.
Prea multe puncte de suspensie și semne de exclamație!

2. Florin Giurcă – Interviu cu un anarhist. Referințele, glumițele și dialogurile se simt forțate.

3. Wilhelm von Paul – Genetic GO. Lungă, dar deloc plictisitoare. Merita un deznodământ scris pe alt ton.
Prea multe puncte de suspensie și semne de exclamație…

4. Victor Cilincă – Stele-n cer. Decinu™.

5. Ştefan-Decebal Guţă – Croitorul. O narațiune tulbure pe alocuri (fraze, POV-uri). Încheierea putea fi mult mai subtilă.

6. Raluca-Maria Panait – Experiment eșuat. Formulări pretențioase, contradictorii ori fără sens, cuvinte scrise la kilogram, repetiții, virgule puse aiurea, timpuri verbale alandala și prea multe adjective/adverbe. Plus folosirea nepotrivită a unor cuvinte ca “aparent” sau “niște”.
De mult nu am mai citit un astfel de text care să le conțină pe toate, inclusiv un fir narativ lipsit de logică.
O povestire eșuată.

Ce povestiri am mai citit #90

January 24, 2017 Leave a comment

Gazeta SF nr. 68, noiembrie 2016:

1. Victor Cilincă – Cai verzi pe pereţi verzi. Finalul salvează un text neîngrijit și ușor incoerent.
Prea multe semne de exclamare și “dar”-uri.

2. Aurelia Chircu – Out nihil: MS 408. Am recitit-o pentru că ascunde detalii al căror sens se dezvăluie când o parcurgi cap-coadă. Și totuși a rămas criptică la fel ca manuscrisul lui Voynich – nu am înțeles finalul și nici cum un android și un om pot concepe o ființă.
Dialogurile din a doua parte sună improbabil.

3. Antoaneta Antonov – Teoria nimicului. Acel gen de povestire care te câștigă treptat (și total până la ultimul rând). Acel gen de povestire despre care speri să nu te dezamăgească. Acel gen de povestire ce insuflă temeri nefondate.

4. Gabriela-Beatrice Moisescu – Prins în capcană. Din nou, mult prea lungă pentru ce oferă. Și destul de previzibilă – zvarcolirile de originalitate creează confuzii. Și nu, o astfel de întoarcere din morți nu e credibilă în niciun fel (pentru terți). Unele secvențe nu au sens.
“luă o uşă veche din hambar, tărând-o până la copac, şi o legă cu lanţurile cu care urma tatăl ei să-i facă leagăn a doua zi liftul.”

5. Ştefan-Decebal Guţă – Koa – nașterea unui zeu. Am citit-o zâmbind din momentul în care am realizat că nu se ia în serios.
M-au iritat expresiile în engleză traduse literal.

Ce povestiri am mai citit #89

November 1, 2016 Leave a comment

Gazeta SF nr. 67, octombrie 2016:

1. Remus Paul – Un vis cu ochii deschiși. Construcţii dubioase, gen “Copacii erau acolo, pâlcuri şi pâlcuri de fiinţe nemişcate.”, “Cătălin continuă drumul pe care îl apucase cu magul.” sau “Era singur cu excepţia bustului unei femei înaripate, sculptat în colţul de sus al camerei, unde se întâlneau două ziduri măcinate de vreme, cu un zâmbet grecesc şi jumătate din faţă năruită”.
De asemenea, “Merse într-acolo şi dădu tufele la o parte ca să se strecoare prin deschizătura îngustă. Când pătrunse în ea,” putea fi “Merse într-acolo şi dădu tufele la o parte. Când pătrunse în deschizătura îngustă,”, iar “în patru labe” mergea înlocuit de “de-a busilea”. De altfel, tot textul putea fi cu o treime mai scurt – multe descrieri sunt reluate în forme destul de similare.
Multe repetiţii, cum ar fi “mizerie și pământ”, “ochi”, “De fapt”, “mâncă”, “dar”, “dar totuși diferite”, sau “barca”. Şi “culuar” apare de nu mai puţin de cinci ori (în cinci paragrafe succesive). Plus mici greseli de redactare (virgule lipsă, typo-uri).
Unde e încheierea, îmi scapă ceva?

2. Răzvan Constantin Popa – Rețeaua de apoi. Păcat de ideea bună. Te ia durerea de cap după primele două fraze, iar dezacordul dintre subiect si predicat din paragraful respectiv înrăutăţeşte lucrurile.
M-am poticnit la “îi era bine finanţat.”, romgleza e obositoare şi inutilă, iar în loc de “Main taught” cred că era “Main thought”.

3. Florin Giurcă – Equilibrum. Dacă începi cu MMCP, atunci continuă cu el (al doilea paragraf).
“Somnul îl răpuse pe loc. Luminozitatea sferei scăzu în intensitate, iar în scurt timp o mișcare turbionară începu să agite materia din interior.” – POV-ul e sau nu al lui Andy?
“A doua zi, dimineață, soarele vesel care alinta grădina din spatele casei și îi mângâie obrazul lui Andy spunea că era deja ora nouă” – ori “alintă/mângâie”, ori “alinta/mângâia”.
Şi aici repetiţii, de la “lynx”. “oameni” şi “interior” până la “căruia părea că-i cerea părerea,” şi “Mai erau și alte povestiri, pe care le repetau cuvânt cu cuvânt în serile reci, la lumina focului. Cuvintele și povestirile treceau de la părinți la copii, copiii învățau cuvintele de la părinți odată cu povestirile.”.
“Și de atunci rătăcește într-una” – nu e “întruna”?
Dubioşenii: “la început singur, apoi împreună cu femeia și copilul care le-a venit”, “peretele sferic nu mai era vizibil, privirile părând a străbate nestingherit până la orizont, tonurile peisajului estompându-se treptat și învăluindu-se în ceață” şi “ucigând tot ce le cădea în sulițe”.
Nu ştiu dacă “strajeri” are ce să caute intr-o epoca primitivă.
Mulţi de “dar” şi doar doi de “însă”.

Ce povestiri am mai citit #88

October 25, 2016 2 comments

Gazeta SF nr. 66, septembrie 2016:

1. Ana-Maria Anghelescu și Roșca Gheorghe-Octavian – Incertitudine în simțire. Dialoguri slabe – unul din motive este abundenţa semnelor de exclamare. Prea multă naraţiune în prima parte, iar în cea următoare POV-ul este confuz. Şi n-am înţeles ultima propoziţie din “Colonelul se îndreptă spre biroul său. Avea o întâlnire cu unul dintre operativi. De data aceasta era ceva grandios.”
Alt exemplu de POV care m-a zăpăcit: “Clarissa simții că acesta era momentul. Pentru ce, numai ea știa. Și, în curând, va afla și Djames.”

2. Lucian Dragos Bogdan – Improbabila bursă. Nu mi-a plăcut introducerea şi cred că putea să lipsească, caz în care semnele de exclamare puteau fi mult mai puţine.

3. Miloș Dumbraci – Omăt roșu în Kaperka. Lungă, însă doar privind retrospectiv – nici nu simţi cum se perindă rândurile. “Am avut în batalion, prin 43, un șaman.” – e acelaşi din Șamanul și kurganul/Suflet de arțar? Există o cronologie a tuturor acestor povestiri?
“Așa că-i spuse unde-i găsește, iar vânătorul îl legă de copac și uită de el, exact cum promisese.”“unde puteau fi găsiţi”? Şi prea mult “dar”.

Ce povestiri am mai citit #87

September 6, 2016 2 comments

Gazeta SF nr. 65, august 2016:

1. Victor–Nicusor Dragomir – Plamino. Timpuri verbale greşite, virgule lipsă, prea multe semne de exclamare. Toate urâţesc un final previzibil.

2. Antoaneta Antonov – Mesagerul. Îmi plac povestirile care se împletesc într-un mod credibil cu istoria (ştiută). Cea de faţă e la limită, iar scena ce mi-a adus aminte de The Man from U.N.C.L.E. nu ajută. Şi aici lipsesc virgule şi abundă semne de exclamare.

3. Ştefan-Decebal Guţă – Oderint dum metuant. “Let them hate, so long as they fear”. Contrar primei impresii, m-a prins, dar finalul nu are sens.
Plouă cu “i”-uri: “prima modalitate de a călătorii mai repede decât lumina”, “Delegația umană avea șapte membrii cu mine cu tot” sau “a fost abilitatea de a absorbii energia”.

1. Ionuț Ghionea – Un vis interzis. De data asta, chiar e o povestire.

Ce povestiri am mai citit #86

August 9, 2016 4 comments

Gazeta SF nr. 64, iulie 2016:

1. Rodica Bretin – Shaba. Am scris aici.

2. Daniel Timariu – De cealaltă parte a realității. Se citește zâmbind. Merita un alt final.

3. Ştefan-Decebal Guţă – Amintiri de pe Pământ. Decapitarea nu ar fi fost o soluție? Cred că mi-am dat seama ce greșeală a comis naratorul.

4. Andrei Panțu – Carnaval. Frumoasă.

5. Cristi Fonta – Contact. Mi-a plăcut ideea.

Ce povestiri am mai citit #84

July 19, 2016 6 comments

Gazeta SF nr. 62, mai 2016:

1. Florin Purlucă – Ciudaţii. Atmosfera mi-a adus aminte de seria Legends of Duskwalker a lui Jay Posey – mai vreau întâmplări în acelaşi univers, chiar dacă cu alte personaje. Mi-a placut jocul de cuvinte derivat din “Ne plictisim de moarte”. Încheierea e perfectă.
Greşeli: “un amărât de puști, nu mai mult de zece ani, spunea oricare, de fiecare dată când mă vedea” şi “din moment ce purtam cu noi decât un amărât de geamantan”.
De ce nu unchiu’?

2. Aurelius Belei – Pseudo-genesis. Destul de originală şi chiar frumoasă.

3. Miloș Dumbraci – Lamă albă, tăiș negru. “deci când femeile spun că toți bărbații sunt porci… au dreptate, proastele!” (context) a stricat o povestire perfectă.

4. Sergiu Somesan – În așteptarea lui Mesia. Citită înainte de a fi publicată. 🙂 Ramâne unul din autorii mei preferaţi.

5. Gabriel Braila – Full-man. Una din povestirile acelea (extrem de) ciudate. Dar este printre puţinele care au sens, aşa că mi-a plăcut.

6. Cezarina Anghilac – Cine doarme și visează. Mai ciudată decât cea de sus şi cu la fel de mult sens.

7. Ionuț Ghionea – Florile nu au amintiri. Parcă tot mai bună scriitura, însă tot aştept un (nou) text care să fie o povestire.

Florin Purluca

Ce povestiri am mai citit #83

July 5, 2016 3 comments

Nautilus nr. 100, mai 2016:

1. Olivia Heartstorm – Verdele lui Lauth. Mult, mult text pentru nimic. Abundenţa semnelor de exclamare arată fragilitatea metodelor stilistice folosite de autoare. Tensiune! Conflict! Dramă!
Prea multe adverbe şi adjective. Timpuri verbale greşite, formulări ciudate (“Atitudinea de învinsă ce îi îmbrăca pielea”, plus “Crezuse că încă mai putea salva pe muritorul ce cutezase”).
Bonus: “Claire încremeni fără posibilitatea de a scoate vreun sunet în clipa în care ochii ei îi întâlniră pe cei ai unuia dintre prizonieri. Părul său roşcat, alături de o pereche de ochi verzi, asemănători ca nuanţă cu ai fratelui ei, dar purtând un curaj exemplar, îi stârni fiori pe şira spinării, făcând-o să înţeleagă că tinereţea lui fusese irosită înainte ca acesta să ajungă dinaintea lor.” (?) şi “în timp ce trăsăturile sale tinere nu trădau gândurile ce îl stăpâneau” (!)

2. Mihai Perșinaru – Moralitate. A doua frază nu are logică, iar întreaga structură a textului este obositoare.
Virgule lipsă, “comfortabil” etc.

3. Georgi Cristu – Oli și lumea (sub) pământeană. Genul de povestire care aduce mai mult a basm, pentru că doar aşa mă pot împăca cu fracturile logice şi lucrurile neexplicate.

4. Cornel Fetcu – Noua lume. Mai reuşită decât celălalte. Prea multe… puncte… de suspensie… Şi aici, multe nu au sens: “Începusem să mă coc în acel costum de protecţie precum o pâine făcută pe ţest, Firicele de transpiraţie îmi alunecau pe pielea fierbinte.[…] În ciuda căldurii sufocante am renunţat şi la costumul de protecţie.”
Unde sunt virgulele? Bonus: “Eram foarte îngrijorat că singura mea armă de apărare o pierdusem.” şi “Toţi ştiţi decât să vă plângeţi…”.

%d bloggers like this: