Archive

Posts Tagged ‘Mihai Perșinaru’

Ce povestiri am mai citit #83

July 5, 2016 3 comments

Nautilus nr. 100, mai 2016:

1. Olivia Heartstorm – Verdele lui Lauth. Mult, mult text pentru nimic. Abundenţa semnelor de exclamare arată fragilitatea metodelor stilistice folosite de autoare. Tensiune! Conflict! Dramă!
Prea multe adverbe şi adjective. Timpuri verbale greşite, formulări ciudate (“Atitudinea de învinsă ce îi îmbrăca pielea”, plus “Crezuse că încă mai putea salva pe muritorul ce cutezase”).
Bonus: “Claire încremeni fără posibilitatea de a scoate vreun sunet în clipa în care ochii ei îi întâlniră pe cei ai unuia dintre prizonieri. Părul său roşcat, alături de o pereche de ochi verzi, asemănători ca nuanţă cu ai fratelui ei, dar purtând un curaj exemplar, îi stârni fiori pe şira spinării, făcând-o să înţeleagă că tinereţea lui fusese irosită înainte ca acesta să ajungă dinaintea lor.” (?) şi “în timp ce trăsăturile sale tinere nu trădau gândurile ce îl stăpâneau” (!)

2. Mihai Perșinaru – Moralitate. A doua frază nu are logică, iar întreaga structură a textului este obositoare.
Virgule lipsă, “comfortabil” etc.

3. Georgi Cristu – Oli și lumea (sub) pământeană. Genul de povestire care aduce mai mult a basm, pentru că doar aşa mă pot împăca cu fracturile logice şi lucrurile neexplicate.

4. Cornel Fetcu – Noua lume. Mai reuşită decât celălalte. Prea multe… puncte… de suspensie… Şi aici, multe nu au sens: “Începusem să mă coc în acel costum de protecţie precum o pâine făcută pe ţest, Firicele de transpiraţie îmi alunecau pe pielea fierbinte.[…] În ciuda căldurii sufocante am renunţat şi la costumul de protecţie.”
Unde sunt virgulele? Bonus: “Eram foarte îngrijorat că singura mea armă de apărare o pierdusem.” şi “Toţi ştiţi decât să vă plângeţi…”.

Ce povestiri am mai citit #65

December 1, 2015 Leave a comment

Nautilus nr. 94, noiembrie 2015:

1. Mihai Perșinaru – Noaptea lupului. Autorul reușește să convingă că personajului principal e dus cu pluta încă din primul paragraf. Mi-a plăcut că finalul nu se întrevede de la început

2. Wilhelm von Paul – Picături de magie. Sau de fizică. “Orice tehnologie suficient de avansată este imposibil de distins de magie” (Arthur C. Clarke). Bine structurată.

3. Dinu Rareș – Curriculum Vitae. Genul de povestire cu conținut (oarecum) aberant. Spre deosebire de altele, chiar am putut-o duce până la capăt și chiar a avut sens.
“Lighian”? “Teneși”?

4. Antoaneta Antonov – Anure. Pe alocuri prea clișeistică în anumite formulări. Pe de altă parte, premisa e documentată, iar surprinzătoarea trecere de la fantasy la horror e agreabilă.

Ce povestiri am mai citit #58

August 13, 2015 6 comments

Nautilus nr. 91, august 2015:

1. Lucian Dragoș Bogdan – Povestea lui Matabwiki, zis Ber. Observ că se conturează o serie a povestirilor-basm începută cu Povestea Quilei. Au în comun un vocabular specific, un ritm molcom care nu alungă deoarece se sprijină pe pasaje descriptive și detalii ce trezesc cunoștințele culturale ale cititorului, precum și un deznodământ nesurprinzător, cu rol de conturare finală a tâlcului care nu este nici prea evident, nici prea subtil.

2. Liviu Surugiu – Renașterea. După mâinile lui Solomon, mă așteptam la ceva deosebit. Și am primit. Scrisă simplu, fără înflorituri, aparent dezordonat, povestea îți și arată unde te duce și se și ține de promisiune. Reușește să te lovească doar prin forța ideii.

3. Mihai Perșinaru – Lecție de viață. “Ce simţea Martin atunci nu putea fi rostit sau simţit de altcineva. Simţea suprem” – o formulare rizibilă, dar în același timp impresionantă. Nu am înțeles rolul trecerilor la persoana I, mai ales că forma aleasă e cea mai primitivă posibilă. De ce “subscribţii” când există “abonamente”? Finalul ar fi căpătat suflu dacă cele scrise în paragraful precedent ar fi fost introduse mult mai devreme, poate chiar la început. Pentru simetrie și revelație.
Bonus: “Vînau mai ales pe cei păcătoşi”.

4. Vlad Dumitru – Secretul fotografiei. Ușor banală, totul e cuminte la ea. Dar mi-a plăcut subiectul.

Ce povestiri am mai citit #29

December 2, 2014 5 comments

Nautilus nr. 81, octombrie 2014:

1. Mihai Alexandru Dincă – Viziuni ale paleocosmosului. Verbul la timpul prezent din primul paragraf e o greşeală. Mă aşteptam la un final mai puţin spălăcit.

2. Mihai Perșinaru – Regii apusului. Parcă se impuneau alte timpuri verbale în cele amintite de Lisa (şi în alte părţi). Şi lipsesc nişte virgule. Mi-au plăcut descrierile

3. Mircea Bărbuceanu – Experiment crucial. Seamănă cu o povestire de Isaac Asimov (parcă). Aşa că deznodământul nu a fost atât de surprinzător, însă mi-a plăcut.

4. Bogdan Mihăilescu – Antropomorfism. Ca şi în Firul invizibil, unde sunt virgulele? Şi această povestire e o variaţie (bună) a unei idei des întâlnită în cadrul genului.

Nautilus nr. 82, noiembrie 2014:

1. Daniel Timariu – Delicatul sunet al foamei. A apărut şi Ficțiuni.ro nr. 12 (septembrie 2014). E frumos să îţi publici povestirea în mai multe locuri şi la un interval atât de scurt?

2. Gabriela-Beatrice Moisescu – Moartă… de plictiseală. Mai interesantă a fost evoluţia relaţiei fiică-tată decât cea dintre Candace şi Steve.

3. Bogdan Balostin – Roza nopții. Euforia. Lipsesc şi aici virgule. Parcă puţin prea lungă comparativ cu ceea ce oferă.

4. Laurențiu Mihai Badea – Nu mă păcălești. Hehehe, ceva destul de inedit. Sunt totuşi câteva exprimări destul de dubioase, gen “Brațul stâng cuprinse în jurul gâtului pe soldatul masiv căzut în fața lui”.

%d bloggers like this: