Archive

Posts Tagged ‘Mihai Cioflec’

Ce povestiri am mai citit #76

March 24, 2016 Leave a comment

Gazeta SF nr. 59, februarie 2016:

1. Wilhelm von Paul – Panaceul. Dialoguri cam pompoase pe alocuri (şi semnele de exclamare sunt de vină).

2. Remus Paul – Aproape de pod. “Dar era atât de greu să citești ceva în ei! Erau atât de neomenești!” strică ideea de relatare a primei întâlniri cu căpcăunul. Pe de altă parte, finalul este perfect.
Timpuri verbale aiurea pe alocuri.

3. Radu Hallipa – Dae-BOOT. O lume pe invers şi la propriu şi la figurat. O lume deloc imposibilă.

4. Mihai Cioflec – Meteoritul. O povestire care a atras atenţia şi nu în sens pozitiv. Aceeaşi stângăcie ca şi în creaţiile precedente ale autorului. Modul în care se comportă şi interacţionează personajele este caraghios. Sunt sigur că textul ar fi fost mai bun dacă măcar lungimea lui ar fi fost redusă cu o treime.

5. Florin Giurcă – Moartea numărului trei. La prima lectură e haos. Planurile temporale nu sunt bine delimitate, verbele au timpuri dubioase, iar lungimea expoziţiilor sau inserarea lor greşită te scot din ritm.
Şi totuşi, acest paragraf – “Toate numerele cu soț se nasc din suma a doar două numere prime, iar orice număr fără soț mai mare decât cinci se naște adăugând cifra trei unui număr cu soț.” – asigură un deznodământ relativ onorabil.

6. Ionuț Ghionea – Ctitorul. Totul bine până la “Iată-ţi supuşii părinte, prostimea s-a adunat ca la iarmaroc, îi pot spulbera într-o clipă…, dar nu, plecăm, însă ne vom întoarce părinte, numai noi doi… lasă… o să vezi…”. Când un personaj se comportă ilogic, contrar imaginii sale pe care o creează scriitorul, dispare acea magie care ţine cititorul în mreje. Adică nu mai rămâne absolut nimic, indiferent de câte (alte) calităţi are textul.

Advertisements

Ce povestiri am mai citit #74

March 15, 2016 7 comments

Gazeta SF nr. 57, decembrie 2015:

1. Mihai Cioflec – Îngerii păzitori. Premisa nu e rea, dar e distrusă de expoziţiile stângace, de modul în care vorbesc personajele şi de încheierea mediocră.
Virgule în număr excesiv sau care lipsesc, iar “inconsistenţă” are aici sensul din engleză.

2. Wilhelm von Paul – Umbrele din Maglavit. Pitorescul naraţiunii e amplificat de numele personajelor şi folosirea unor regionalisme. Lungă, însă deloc plictisitoare, ba chiar are şi umor pe ici, pe colo.
Există câteva gâlme în cazul unor “treceri”, de exemplu “Am abandonat deci speranţa în obţinerea clemenţei ca urmare a unei atitudini umile şi, cu mintea astfel eliberată, mi-am permis să-l observ pe agentul Elefterescu.”

3. Florin Giurcă – Ultima minune a lui Apollo F.. Nu am înţeles partea cu “De n-am găsit la timpul potrivit pe cine trebuie”. Finalul este excelent.
Unele timpuri verbale sunt greşite.

4. Remus Paul – Când moșul și-a pierdut ursul polar. Oana e un copil, dar descrie ca un adult. Cum scrisorile se succed la intervale mari de timp, cerinţa de a găsi şi returna ursul polar într-o singură noapte nu are sens.
Virgule lipsă, plus “niște ochi albaștrii” sau “aburi albaștrii”.

5. Ionuț Ghionea – Movila. Ultima propoziţie a stricat totul.

Ce povestiri am mai citit #61

September 15, 2015 4 comments

Gazeta SF nr. 54, septembrie 2015:

1. Ionuț Ghionea – Suflet de oţel. Din nou, progrese evidente.

2. Dadal Cristinel – Davidoff cu ruj. Nine Inch Nails/Johnny Cash – Hurt. Ca şi în Plăcerea gâtlejului, unele metafore sunt chiar deosebite.

3. Ovidiu Bufnilă – Timpuri Noi. Este prima dată când citesc un text inteligibil al autorului. Şi nu e rău.

4. Mihai Cioflec – Odessa. Ultimul paragraf nu are niciun sens şi chiar de ar avea, care este însemnătatea lui, de fapt a întregii povestiri?

Ce povestiri am mai citit #52

July 9, 2015 Leave a comment

Gazeta SF nr. 52, iulie 2015:

1. Const Pălăduță – Vizitatorul. Stilul este asemănător cu cel al povestirilor scrise în secolul XIX. Ingenios cum s-au legat două evenimente reale, păcat că, în lipsa unui deznodământ, e doar un text, nu o povestire.

2. Cristian Ciulică – Mărășești. 527. Greu de crezut că un simplu soldat are astfel de cunoştinţe, limbaj şi gânduri. Finalul nu s-a ridicat la nivelul setat de plasticitatea unor imagini.
Lipsa unor alineate face citirea puţin dificilă.

3. Mihai Cioflec – Imaginea unui gând. Expoziţia e făcută stângaci. Lăudabilă din nou atenţia la detalii, dar mai e de lucrat la a le transmite într-o formă cât mai captivantă. Partea finală e sub restul textului.

4. Ionuț Ghionea – Cel fără nume. Doar un text, mi-a plăcut, ce-i drept, însă nu e o povestire.

Ce povestiri am mai citit #51

July 7, 2015 5 comments

Gazeta SF nr. 51, iunie 2015:

1. Miloş Dumbraci – Șamanul și kurganul. Încă o “povestire de război”. E acelaşi şaman din Suflet de arțar? Textul e aproape impecabil, cu excepţia unor mici scăpări, gen câteva virgule în plus şi o alunecare de POV (paragraful cu “de mii de ani”).
Nu sunt de acord că există un exces de detalii la final – mie mi s-au părut necesare pentru a sublinia amploarea grozăviei.
Cum a avut loc prima ucidere după “revenire”?

2. Cătălin Lupu – Pădurea damnaților. A doua “povestire de război” şi tot cu elemente supranaturale. Vie şi tensionantă pe alocuri. Deşi a trebuit să îmî împrospătez cunoştinţele despre iele, au rămas două aspecte neclare: originea celor 4 fete şi de ce acel dans?
Virgule lipsă şi timpuri verbale greşite (acestea din urmă în paragraful ce începe cu “Porniră în acea direcție”). Plus “Zamfir capitulă în fața propriilor sale convingeri, în fața propriilor săi subalterni pe care trebuia să îi conducă către victorie.” – o frază ciudată ca rol şi formulare.

3. Mihai Cioflec – Carpe Diem. Al doilea exemplu de “crimă perfectă”, după Damn cat. Nu neg credibilitatea unor astfel de scenarii, dar textele respective ar căpăta o altfel de dimensiune dacă ar exista o întorsătură de situaţie. Da, s-ar transforma în povestiri poliţiste (clasice), însă noutatea ar fi conflictul dintre meticulozitatea autorului şi logica cititorului.
Şi acum partea tehnică. “Mătuşa Amanda a murit acum un an în urma unui atac fulgerător de cord, astfel că viaţa nu mai avusese timp să i se deruleze prin faţa ochilor.” Să înţeleg că dacă mori mai pe îndelete, atunci sigur-sigur îţi revezi viaţa?
Unele formulări lasă de dorit, iar aproape fiecare frază are propriul ei paragraf, ceea ce e deranjant chiar şi pentru o lectură online – impactul maxim este în porţiunea expunerii alibiului care are, de altfel, şi probleme structurale, nu doar de formă.
“visavis”?

4. Natsume Sōseki – Prima noapte (traducere de Alexandru Ioan Despina). Poetică, însă fără nerv.

Ce povestiri am mai citit #41

April 2, 2015 23 comments

Gazeta SF nr. 48, martie 2015

1. Miloș Dumbraci – Suflet de arțar. Impecabilă. Aşa ar trebui să arate o povestire. Aşa trebuie să se potrivească rândurile de final cu restul textului.

2. Andreea-Mihaela Coman – A treia ureche. Un talmeş-balmeş de timpuri verbale pe alocuri, ceea ce îngreunează ritmul lecturii. Gândurile Ameliei puteau fi scrise cu italice, lipsesc nişte virgule (şi înainte de “dar”) şi “dar” putea fi înlocuit cu “însă” pentru a se evita repetarea lui. Bonus: câteva rânduri din care n-am înţeles mai nimic.
Pe de altă parte, ideea şi deznodământul sunt bune.

3. Mihaela-Alexandra Raşcu – Tabloul. Simplă, directă şi agreabilă. Ireproşabilă ca scriere.

4. Mihai Cioflec – Si 2100. Încă o povestire bună, dar fără nerv.

5. Călin Dănila – Alexandra în loc de joi. Decinu™

Ce povestiri am mai citit #40

March 31, 2015 9 comments

Gazeta SF nr. 47, februarie 2015

1. Miloș Dumbraci – Tristețe. N-am ce-i reproşa, din niciun punct de vedere. Sunt plăcut surprins că au încăput atât de multe în atât de puţine cuvinte. Şi autorul este şi debutant.

2. Daniel Boca – Avatar. Am citit şi comentariile – nu ştiu ce-i cu Republica, dar da, este un text poetic pe care nu l-am simţit a fi siropos. Adică e de bine. Lipsesc câteva virgule totuşi. 😀

3. Cătălin Lupu – Enigma. A doua parte m-a surprins, recunosc. Şi aici lipsesc virgule – bonus: “Pune-ți mâna pe ea” şi “Țipete de bărbați, femei și copii, urcau către cer”. Deznodământul este perfect.
Eu aş fi tăiat numele satului şi al barului.

4. Mihai Cioflec – Damn cat. Nu mergea “A naibii pisică”? 🙂 Şi da, este o demonstraţie reuşită, în condiţiile respective.

%d bloggers like this: