Archive

Posts Tagged ‘Liviu Surugiu’

Scurte #511

October 31, 2016 2 comments

premiile Romcon 2016. Liviu Surugiu – un nume despre care cam tot publicul SF&F a auzit.

câştigătorii 2016 World Fantasy Award.

– un fragment din Robogeneza de Daniel H. Wilson, a doua parte a seriei Robopocalipsa.

Max Brooks, autorul lui World War Z, va scrie un roman inspirat din jocul Minecraft.

Gregory Benford este câştigătorul 2016 Forrest J Ackerman Award.

Ce povestiri am mai citit #71

February 2, 2016 2 comments

Helion SF nr. 57, noiembrie/decembrie 2015:

1. Sergiu Someșan – La plimbare cu Clara. Din motive obiective, a trebuit să mă opresc cam pe la jumătate – în timpul pauzei am realizat că așteptam să o reiau. E ceva timp de când o povestire m-a mai adus într-o asemenea stare.
Pe de altă parte, am întâlnit virgule în exces, iar unele fraze puteau fi comprimate, gen “- Ce vrei? l-am întrebat pe soldat şi trebuie să recunosc că nu aveam cea mai blândă voce din lume.”
vs “- Ce vrei? Trebuie să recunosc că nu aveam cea mai blândă voce din lume.”
Am înțeles că vine și un roman, e adevărat?

2. Liviu Surugiu – Regele spărgătorilor. “Lucrare distinsă cu premiul al III-lea, ex aequo, la Concursul Național de proză scurtă Helion, 2015”. Același (aparentă) dezordine narativă însoțită de multe semne de exclamare și puncte de suspensie – chestii pe care nu le agreez. Dar, cumva, ele își au mereu locul în povestirile autorului. Și aici, prima impresie e că nu trebuie să iei nimic în serios din ceea ce citești, însă, pe măsură ce lectura avansează, începi să vezi că e vorba doar de naturalețea cu care au fost așternute cuvintele, parcă în joacă, relaxat. De altfel, “râs” e prezent de nu mai puțin de 7 ori.
Că tot veni vorba, nu am putut accepta partea cu “nu știu să râd”.

3. Liviu Braicu – Proces de învățare. “Lucrare distinsă cu mențiune la Concursul Național de proză scurtă Helion 2015″. Banală, însă cu impact emoțional asupra celor care au copii.

4. Daniel Timariu – Alisee, o mașină cu toane. Recitirea am făcut-o cu zâmbetul pe buze, dar doar pentru că mi-am amintit unele dialoguri. Ea este o povestire serioasă care arată că acțiunea dintre om și IA poate căpăta trăsături comico-tragice. Sper totuși că IA nu va avea caracteristici antropomorfice de tipul celor prezent(at)e aici.

5. Ambrose Bierce – Halucinația lui Stanley Fleming (traducere de Lucian-Vasile Szabo). Un exemplu care arată căt de mult s-au îmbunătățit tehnicile literare în 100 de ani.

Ramăşiţele viselor de Liviu Surugiu apare la Tracus Arte

September 17, 2015 8 comments

V-aţi întrebat vreodată ce se întâmplă cu visele unui om care moare în faza REM a somnului? Dar dacă cineva ar avea, în permanenţă, umbra modificată?
Ar putea fi educaţi copiii cu dizabilităţi prin metoda dresajului canin?! Sunt cu adevărat mâinile uneltele creierului? Care ar fi legătura dintre o nava spaţială şi Dumnezeu?
Va reuşi o femeie care naşte în vis…să-şi vadă copilul în lumea reală?! Oare amprentele ne separă sau ne adună? Şi dacă toată lumea, cu excepţia ta, nu reprezintă nimic altceva decât un vis?

Ramasitile-viselor-de-Liviu-Surugiu

Al patrulea roman al autorului (precedat de Imman, Atavic și Iubire și moarte pentru totdeauna) va fi lansat în viitorul apropiat.

Categories: Scriitori, SF, Stiri Tags: ,

Ce povestiri am mai citit #58

August 13, 2015 6 comments

Nautilus nr. 91, august 2015:

1. Lucian Dragoș Bogdan – Povestea lui Matabwiki, zis Ber. Observ că se conturează o serie a povestirilor-basm începută cu Povestea Quilei. Au în comun un vocabular specific, un ritm molcom care nu alungă deoarece se sprijină pe pasaje descriptive și detalii ce trezesc cunoștințele culturale ale cititorului, precum și un deznodământ nesurprinzător, cu rol de conturare finală a tâlcului care nu este nici prea evident, nici prea subtil.

2. Liviu Surugiu – Renașterea. După mâinile lui Solomon, mă așteptam la ceva deosebit. Și am primit. Scrisă simplu, fără înflorituri, aparent dezordonat, povestea îți și arată unde te duce și se și ține de promisiune. Reușește să te lovească doar prin forța ideii.

3. Mihai Perșinaru – Lecție de viață. “Ce simţea Martin atunci nu putea fi rostit sau simţit de altcineva. Simţea suprem” – o formulare rizibilă, dar în același timp impresionantă. Nu am înțeles rolul trecerilor la persoana I, mai ales că forma aleasă e cea mai primitivă posibilă. De ce “subscribţii” când există “abonamente”? Finalul ar fi căpătat suflu dacă cele scrise în paragraful precedent ar fi fost introduse mult mai devreme, poate chiar la început. Pentru simetrie și revelație.
Bonus: “Vînau mai ales pe cei păcătoşi”.

4. Vlad Dumitru – Secretul fotografiei. Ușor banală, totul e cuminte la ea. Dar mi-a plăcut subiectul.

Ce povestiri am mai citit #46

May 12, 2015 4 comments

Nautilus nr. 87, aprilie 2015:

1. Ciprian Mitoceanu – Mână în mână. Prima jumătate are destule greșeli tehnice (într-un loc era inversat numele celor două personaje care stăteau de vorbă și lipsesc niște virgule). Pe de altă parte, te ține în priză, descrierile sunt vii și finalul lasă loc de o continuare.

2. Miloș Dumbraci – Jack și moartea ankylozaurului. Nu e o lectură ușoară pentru că firul narativ conține călătorii în timp și clone, concepte greu de manevrat și cu care nu prea mă împac. Dar mi-au plăcut ideea și deznodământul (care e potrivit, chiar dacă previzibil).

3. Liviu Surugiu – Mâinile lui Solomon. Superbă.

4. Daniel Ninoiu – Erezia egumenului Glicherie (1, 2, 3 și 4). Ca și în cazul povestirii Despre incredibila aventură a cuviosului Achim, e de admirat bogăţia vocabularului folosit – am învățat cuvinte noi. Ultimele rânduri nu ar trebui să surprindă pe nimeni care a urmărit cu atenție întreg textul, dar asta nu înseamnă că nu e total satisfăcător. Din punct de vedere tehnic, nu e impecabilă și e cam lungă pentru ceea ce oferă.

%d bloggers like this: