Archive

Posts Tagged ‘Livia Furia’

Blogosfera SF&F: Livia Furia – Choice

March 21, 2018 3 comments

Dispariția misterioasă a Darlei pune în gardă întregul oraș, organizandu-se astfel pentru a porni în căutarea acesteia.
Dary, protagonistul romanului CHOICE, este martorul unui accident monstru în care sunt implicate sora și nepoata lui. Lucrurile iau o întorsatură stranie din acel moment. În scenă intră alte două personaje importante, Sebastian și AR DaKan.
Dacă lumea știa mereu că există doar două teorii, cea evoluționistă și cea creaționistă, CHOICE ne aduce în fața celei de a treia, unde cunoaștem noi forme de viață inteligentă precum Reii, Ummi, Kimiko și un nou soi de diavoli : f’al’kerii și v’al’kerii.
Din cauza unui accident petrecut în trecut, despre care Dary refuză să vorbească, în lumea pe care o știm cu toții apare o anomalie care dă naștere monstruozităților ce amenință omenirea. Fără să vrea, Dary este obligat să plece într-o misiune alături de AR DaKan pentru a descoperi locul apariției anomaliei și pentru a o elimina.

Cartea poate fi cumpărată de aici.

Pe mine rezumatul de mai sus m-a făcut să zâmbesc. Amar. E adevărat, nu conține vreun spoiler cum s-a întâmplat prin alte părți. Dar citiți prima frază, acel verb la gerunziu creează o anomalie (sâc!) pe tărâmul minimei coerențe.
În carte e Choice, pe copertă și în rezumat e CHOICE. Așadar, un cuvânt important pentru intriga cărții. Nu neg că nu s-a dovedit a fi așa, însă preferam ca această evidențiere să fie doar rodul aprecierii mele, după parcurgerea celor două sute de pagini. Că veni vorba, subtilitatea alegerii (sâc!) respectivului nume pălește comparativ cu metafora copacului care a căpătat profunzime cu fiecare capitol citit.

Pe aceeași linie amatoricească, suntem atenționați că alte două personaje sunt importante… În plus, “noile forme de viață inteligentă” sunt schițate sumar, atunci când nu seamănă izbitor (și foarte convenabil) cu alte viețuitoare de pe planeta noastră. La reproșuri generale mai intră și folosirea aproape excesivă a verbelor la gerunziu – o caracteristică specifică autorilor cu puțină experiență. Am înțeles de la persoane avizate că este acceptabilă o oarecare cantitate de erori ce aparțin de redactare, cum ar fi dezacorduri, virgulă între subiect și predicat sau scrierea incorectă ori improprie a unor cuvinte, în acest caz “freack show” (p171), respectiv “oamenilor” (p151).

Dar nu am putut trece peste acel gen de greșeli care, prin repetabilitatea și gravitatea lor, au distrus orice urmă de potențial al acestui roman. Lor li se adaugă personaje în esență banale și o acțiune furibundă lăbărțată excesiv.

Vorbire directă amestecată cu vorbire indirectă:
“Doctorul a spus că ai nevoie de odihnă, a făcut o pauză și m-a privit printre ochii îngustați după care a continuat, tot nu înțeleg cum ai reușit să cazi de la fereastră.” (p19)
“Bărbatul care m-a invitat înăuntru se numea Sebastian Evelos și avea aproape cincizeci de ani”. (p28) O frază plasată exact în mijlocul dialogului introductiv dintre cele două personaje.
“Mâine trebuie să mă duc la doctor, să-mi desfacă bandajul, pe urmă trebuie să mă duc la poliție și să povestesc cum am avut halucinații de la medicamente, iar peste câteva zile trebuie să predau proiectul la care lucrez de câteva săptămâni bune, m-am îndreptat spre usă, vorbind în continuare, în timp ce gesticulam pentru a-mi demonstra părerea de rău că nu mai pot sta, după care am continuat, deși nu mi-a răspuns chiar la toate întrebările, ba chiar a ridicat alte câteva zeci în plus, discuția a fost interesantă și m-a făcut să înțeleg de ce toate relele mi se întâmplă numai mie” (p33). Pfiu, acum pot să respir. Dumneseule™, nu cred că am mai întâlnit vreodată o astfel de frază.
“Pentru că AR nu a reușit să aibă venituri care să-i permită să întemeieze o familie, a ridicat elegand din umeri, am rămas cu Furio, a urmat accidentul și… Nu mai contează”. (p122)
“Poate am să te învăț odată cum să dai cu pumnul ca un bărbat adevărat, privi trupul care începuse să băltească, topindu-se în binecunoscuta mocirlă neagră, uleioasă, apoi continuă: Am terminat aici, pentru moment”. (p131)
“Nu poți chema ajutoare? am sărit dincolo de poară, imediat după el. F’al’kerii par să-ți facă din ce în ce mai multe probleme, i-am făcut semn Biarrei că sunt în regulă, și femeia s-a apropiat de AR DaKan pentru o primă evaluare”. (p131)
“Puiule, satul va fi atacat în curând. Bătrânul Huro m-a însărcinat cu salvarea ta, i-am arătat o brățară formată din doisprezece zale metalice, fiecare zală protejând în mijloc câte o sferă goală, mi-a dat asta pentru tine, a găsit-o pe plajă acum câteva zile și i s-a arătat în vis că trebuie să o folosești”. (p152)

Construcții dubioase:
“Pârâiturii inconfundabile a țesăturii care se rupea i se alăturară mârâituri joase, împletite armonios cu gâfâieli puternice”. (p24)
“Să ne păstrăm calmul! spuse rapid, Sebastian, sărind în picioare când l-a văzut strângând pumnul, în timp ce mă fixa cu un rictus furios”. (p31)
“În tot acest timp, eu mă străduiam să scot din băltoacele argintii cablurile groase cât brațele voinicilor care mă înconjurau, efort zădărnicit de mișcarea șerpuitoare a acestora și de sutele de vinișoare care țâșneau de sub coajă”. (p197)

Timpuri verbale greșite:
“Când mi se termină toată suflarea, am renăscut printre crăpăturile adânci”. (p37)
“M-am trezit alergând printr-un coridor îngust, puțin luminat, cu tălpile goale lovind ritmic pământul rece, cu părul și umerii acoperiți de pulberea cenușie care se cerne din tavan”. (p154)
“Poate că nu ar fi trebuit să facem asta, a spus cu voce scăzută, privind apa purpurie care a invadat băltoacele, murdărindu-le”. (p197)
“O ploaie de sfere de toate culorile s-a abătut asupra corpului mătăhălosm când tentaculele subțiri au încercat să sfâșie realitatea pentru a forma punți spre Dincolo. Am zâmbit cu satisfacție la gândul că reii se deșteptară, în sfârșit”. (p207)

Mai avem folosirea eronată a unor cuvinte, gen “patetic” – în toate cele trei ipostaze (p37, p118 și p178), el are alt sens în limba română decât în limba engleză, precum și precizări inutile – de exemplu: “AR DaKan a ascuns piatra șlefuită în unul din buzunarele costumului pe care îl purta în acea zi, s-a întors pe călcâie și, fără a scoate o vorbă, a luat-o la fugă de-a lungul coridorului” (p76).

Într-o categorie specială intră sexualitatea personajului cel principal și important. Ori Dary e gay (în subconștient), ori autoarea habar nu are cum gândește un mascul (fie el chiar și beta):
“L-am putut admira în toată splendoarea lui, de la picioarele puternice, așezate de-o parte și de alta a brațelor mele, la pieptul lat și musculos[…] Avea o frumusețe sălbatică, atrăgătoare și am avut timp să mă gândesc că voi fi omorât de o bestie atât de reușită”. (p24) Pericol, pericol!, PERICOL!, iar Dary se comportă ca o virgină în călduri.
“L-am văzut cu ochii minții pe protectorul cercetării: brunet, tuns scurt, ochii de un verde incredibil, întunecat, strălucitor, mai scund cu două degete decât mine, zvelt, mlădios, cu un ten proaspăt, tineresc, de invidiat (…).” (p27) Cunoașteți vreun bărbat heterosexual cu trăiri similare?
“A ridicat capul spre noi, privindu-ne peste marginea ochelarilor cu ramă îngustă, cu ochi de un violet incredibil[…] AR DaKan sesizase corect că nu mai avea demult viață socială, dar mi-aș fi dorit o amintire cu frumusețea străină care stătea în fața mea”. (p80) Dacă verde și violet provoacă astfel de emoții, mă întreb cum ar fi reacționat Dary în fața unui purtător de ochi vișinii.

Desigur, există și posibilitatea ca autoarea să fi încercat să îl contureze pe Dary drept un reproducător uman din punct de vedere psihic, însă niciodată nu am întâlnit la AR DaKan un astfel de comportament. Mai mult, pe la jumătatea cărții apare Biarra, ființă de care personajul principal pare să se fi îndrăgostit (într-un mod care mie nu mi s-a părut credibil). Cum rolul ei este neimportant (sâc!) în derularea acțiunii, nu pot decât să trag concluzia că singura ei menire a fost cea de a-l pune pe Dary într-o relație sentimentală. Pentru că așa creezi un personaj complex, îl arunci în contexte pe care tu, ca autor, nu ești capabil să le gestionezi.

Remarcam în urmă cu două ediții că Livia Furia nu scrie rău – și aici sunt pagini întregi (35-42, 168-170) care m-au surprins plăcut prin cursivitate și forța imaginilor transmise. Iar umorul, atât cât a fost, nu a atins niciodată limitele ridicolului, așa cum am întâlnit în alte creații de gen autohtone.
Livia Furia are ceva ambiție de a scrie cu adevărat literatură (fantasy), iar printre soluțiile pe termen mediu ar fi înscrierea într-un atelier literar și abandonarea anturajului din care fac parte autoare submediocre, ratate și fudule.

DE ZaStru™

Mai multe opinii pe:

Cu mintea la SF
Everything and anything
Iulia Albotă
Jurnalul unei cititoare
Nantan Lupan
Reader’s Republic

Recenziile fac parte din proiectul Blogosfera SF&F. În fiecare a doua miercuri a lunii, un grup de bloggeri publică simultan părerile lor despre o carte din sfera SF&F semnată de un autor român.
Aștept propuneri pe această pagină.

Advertisements

Blogosfera SF&F: Povestiri SF (Berg)

January 10, 2018 3 comments

Antologie de povestiri SF declarate castigatoare la concursul de proza scurta SF organizat de Editura Berg.

Cartea poate fi cumpărată de aici.

Comparația cu Povești din umbră era inevitabilă. Ambele cărți, obiecte de discuție în cadrul Blogosferei SF&F, sunt antologii în care se regăsesc scriitori români. Așteptările pentru Povestiri SF erau mai mari din două motive: dacă în Povești din umbră au fost publicați debutanți, în cazul de față, o parte din autori au o experiență scriitoricească mai vastă; în plus, Povești din umbră a fost o antologie tematică – consider că e mai greu să scrii pe o temă impusă.

1. Livia Furia – Decantorul de amintiri.
– destul de bine scrisă, mi-a plăcut modul în care au fost introduse personajele, precum și dinamica relației dintre ei.
– păcat că are detalii ce au rămas de exploatate (implanturi, tehnologie, roboți), sunt semne de exclamare în exces (arată-mi concret emoțiile prin care trece un protagonist, nu crea scurtături din lene sau incompetență), iar unele cuvinte sunt în plus, gen “de acum încolo” (p7).
– nu am înțeles care a fost rostul, simbolistica amintirii ce, luată separat, a reușit totuși să îmi țină curiozitatea vie până la sfârșit.
– partea cu moartea bunicului m-a dezamăgit – ar fi trebuit să fie o situație din care să reiasă excepționalitatea ei, chiar dacă a izvorât dintr-o (simplă) stupizenie.
– m-am enervat cumplit când am descoperit că finalul este cu mult sub restul povestirii – e complet sec, nu rotunjeste deloc cele narate anterior.

2. Sandra Coroian – Al treilea solstițiu.
– partea de infodump este introdusă într-unul din cele mai amatoricești moduri cu putință, se încheie cu “Acum, că îmi știți povestea, am să revin în prezent.” (p29). Nici măcar nu există vreun alt element care să îmi semnalizeze că naratorul vorbește cu mine.
– acțiunea are loc pe Pământ sau Lanta (planeta cu cele șapte solstiții)? Chiar, cum sunt posibile mai mult de două solstiții pe an? Ori axa planetei are Parkinson, ori precesiunea e foarte accentuată.
– construcții dubioase: “Trezindu-mă, aș fi preferat să văd razele soarelui, în schimb norii întunecați care acopereau cerul păreau că vor să se răzbune” (p32). Pe cine și de ce?
– are printre cele mai jenante dialoguri citite de mine vreodată (p34, 36 și 41). Se vede din avion că autoarea incearca sa creeze o relație care trebuie sa transforme antipatia în simpatie (ură – iubire e foarte mult spus), dar eșuează la nivelul compunerilor de școală primară. Aș diseca dialogurile respective, însă mi-ar lua mult prea multe rânduri.
– p33 e de-a dreptul glorioasă. Când are loc o tentativă de asasinat asupra ta tu ești acaparat de un “sentiment straniu”? Cum poate un trup să fie amorțit, dar să și doară în același timp? Nu ești curios cine a pus recompensa și de ce? Cum să ți se facă milă de cea care voia să te omoare, nu la genul că nu o ucizi tu, ci să nu o lași singură în pustietate? Iar asasina o dă apoi în tachinări și ironii…
– cum poți face focul în mijlocul viscolului (p41)? Abia apoi încropești un adăpost din “folie termică”?
“De nevoie, ne-am apropiat unul de celălalt pentru a evita eventualele degerături și am făcut un pact că vom păzi adăpostul cu rândul” (p42). Păi fără degerături și și în siguranță? Îl tragi pe celălalt la intrare sau cum?
“M-am ridicat cu grijă, zãmbind, și m-am pregătit de prima tură […] Am tresărit de mai multe ori, chinuindu-mă să rămãn treaz, ba chiar m-am ridicat des în picioare și m-am plimbat în cerc.” Bănuiesc că paza se făcea de fapt stând în genunchi.
– ceva mecanic sau animalic (p42)? Că e diferență mare între ele.
– nu mai zic de dormitul pe scaun, de salvarea care ba avea nevoie de contribuția lui Ayal, ba Ilan i-ar fi găsit oricum.

3. Iulia Volintiru – 5000. Echipa Resistance.
– multe semne de exclamație, nu mai explic de ce sunt deranjante.
– timpuri verbale greșite, gen “mulțumea” (p51) sau “îi părăsi” (p61).
– fraza cu autobuzul (p52) nu are sens.
– deși ordinele de la Cyber erau imperioase, se pare că mergea treaba și fără ele, ba chiar în mai multe dăți.
– cred că e “Celeste” în loc de “Fly” (p54).
– nu-i așa că au trecut mai bine de 20 de ani de când nu ați mai auzit formularea “computere de cea mai înaltă performanță” (p56)? Bine că nu e scris “calculatoare”, sigur s-ar fi potrivit într-o povestire SF.
– mi-a plăcut cum a fost folosită formularea “iepurele cu propulsie” (p64-65).
– punctele de suspensie nu au ce căuta īn p67 și nici elementul anticipativ.
– finalul nu doar că este total deus ex machina, dar nu are niciun sens.

4. Allex Trușcă – Soț și soție.
Acțiune, reacții, dialoguri și deznodământ – toate acestea sunt standard când nu sunt cel mult mediocre.
– sigur e “refulare” și nu defulare (p72)?
– sarcina de numai trei luni e grăbită de ser (p73) sau totuși e standard (p81)?
– de ce e nevoie să se spună de două ori, la distanță de câteva fraze, că armele sunt făcute din metal capturat/furat (p76)?
“Doi Minotaurieni (…) îi analizară pufnind zgomotos ca niște tauri înfuriați” (p76). Eu încă aștept acea povestire în care ființele de tip minotaur pufnesc zgomotos ca niște pisici.
– timpuri verbale greșite, gen “a luat decizia” (p79).
“Călărețul mecanic ajunse călare pe armăsarul său din metal” (p83). Te mai poți numi călăreț dacă nu ești călare?
– avem șeful-suprem-cel-rău care își menține autoritatea căsăpind și din supușii cu potențial de a-i lua locul – îl provoacă pe Ghir pe motiv că acesta a repurtat o victorie (!) Păi nu-i mai bine să cauți doar înfrângeri?
Revenind, Korr e ucis de personajul cel bun, regula fiind “cel care îl învinge pe lider îi ia locul” (p87). Ce fac supușii? Au plecat “să se sfătuiască cine va fi noul lor conducător”. 3&hgjty$:*+&#&3@/✓€®565£©nmlpă¥£!!!
– au plecat toți și suficient de mult timp încât Primsyl și Ladisse să o dea în dans și ceremonie de nuntă timp de două pagini ale căror ultime rânduri compun un final banal.
– curat ghinion să ți se termine bateriile și să renunți la spada energetică pentru o “sabie de metal strălucitor” (ce relevanță are că e metal strălucitor?). Păi cum să nu aibă cel mai mare dușman al tău o șansă?
– Sekhmentinii au două/patru picioare (p74), dar când un specimen rămâne fără trei labe e în stare să o zbughească printre stãnci (p83).

5. Zia Tyvis – Salis.
Comparativ cu celelalte, e aproape de acceptabilă, însă am găsit în primele rãnduri cuvinte în plus: “un tânăr înalt și slab se străduia să alerge īn timp ce căra un copil, și mai slăbănog decât cel care îl căra” (p93). Bonus, tot pe aceeași pagină, o dubioșenie: “Tânărul își întoarse privirea înapoi”. Plus un timp verbal aiurea: “a respectat-o” (p95).
Delimitarea celor trei Căi este neclară și pentru autoare, care simte nevoia să nuanțeze în paragraful ce unește p96 cu p97, mai ales că definițiile lor nu sunt și, de altfel, nici nu au cum să fie exaustive.
Deși previzibil, deznodământul este satisfăcător.

6. Aura-Raluca Bărboi – Nex – Star Daughter.
Repetiții, formulări de școală primară, idee și execuție confuză, lipsa oricărei intrigi și deci și absența unui punct culminant nu pot fi echilibrate cu un text de doar trei pagini. Decinu™.

Pe partea tehnică, întreaga carte e editată mai îngrijit decât Povești din umbră. Din rațiuni probabil economice, fontul e destul de mic, așa că m-am obișnuit mai greu cu el. Mi-a plăcut că pe fiecare pagină poți vedea numele autorului sau al povestirii. Mi-aș fi dorit și o prefață cu detalii despre concursul în cauză, precum și ceva informații despre autori.

Mai multe opinii pe:

Catharsis Writing
Cu mintea… la SF
Iulia Albotă
Jurnalul unei cititoare

Recenziile fac parte din proiectul Blogosfera SF&F. În fiecare a doua miercuri a lunii, un grup de bloggeri publică simultan părerile lor despre o carte din sfera SF&F semnată de un autor român.
Aștept propuneri pe această pagină.

%d bloggers like this: