Archive

Posts Tagged ‘Helion Online’

Ce povestiri am mai citit #72

February 9, 2016 2 comments

Helion SF nr. 58, ianuarie/februarie 2016:

1. Lucian-Dragoş Bogdan – Doar atât: scriu. Lucrare distinsă cu premiul I la Concursului Național de proză scurtă Helion, 2015. O satiră mai mult decât digerabilă a cărei recitire a avut loc cu zâmbetul pe buze. Un titlu perfect, o naraţiune verosimilă şi o încheiere potrivită.
Şi da, multe aspecte înfăţişate aici vor deveni (o) realitate (obişnuită) la un moment dat.

2. Ion Mihai Felea – Adevărul ca un portar de harem. Lucrare distinsă cu premiul al III-lea, ex aequo, la Concursului Național de proză scurtă Helion, 2015. Anevoioasă la început din cauza lipsei alineatelor şi a frazelor lungi, dar pe măsură ce avansezi cu lectura te obişnuieşti, mai ales că devine tot mai captivantă. Vinnie e un personaj fascinant care trăieşte într-o societate fascinantă. O povestire pe care nu o voi uita prea curând.

3. Daniel Timariu – Din pământ. O povestire care mi-a adus aminte de romanele lui de Serge Brussolo. Dacă totuşi personajul principal nu era nebun?

4. Ovidiu Petcu – Fantasma. Dacă ar fi fost un film, i-ar fi lipsit multe cadre. Este acel gen de povestire în care autorul îl invită pe cititor să umple golurile, încheierea confirmând sau nu că acesta din urmă a procedat “corect”. Se pare că am greşit pe undeva, căci am găsit textul ca fiind doar obositor.

5. Ambrose Bierce – Stăpânul lui Moxon (traducere de Lucian-Vasile Szabo). În sfârşit o povestire a autorului cu adevărat satisfăcătoare.

Ce povestiri am mai citit #71

February 2, 2016 2 comments

Helion SF nr. 57, noiembrie/decembrie 2015:

1. Sergiu Someșan – La plimbare cu Clara. Din motive obiective, a trebuit să mă opresc cam pe la jumătate – în timpul pauzei am realizat că așteptam să o reiau. E ceva timp de când o povestire m-a mai adus într-o asemenea stare.
Pe de altă parte, am întâlnit virgule în exces, iar unele fraze puteau fi comprimate, gen “- Ce vrei? l-am întrebat pe soldat şi trebuie să recunosc că nu aveam cea mai blândă voce din lume.”
vs “- Ce vrei? Trebuie să recunosc că nu aveam cea mai blândă voce din lume.”
Am înțeles că vine și un roman, e adevărat?

2. Liviu Surugiu – Regele spărgătorilor. “Lucrare distinsă cu premiul al III-lea, ex aequo, la Concursul Național de proză scurtă Helion, 2015”. Același (aparentă) dezordine narativă însoțită de multe semne de exclamare și puncte de suspensie – chestii pe care nu le agreez. Dar, cumva, ele își au mereu locul în povestirile autorului. Și aici, prima impresie e că nu trebuie să iei nimic în serios din ceea ce citești, însă, pe măsură ce lectura avansează, începi să vezi că e vorba doar de naturalețea cu care au fost așternute cuvintele, parcă în joacă, relaxat. De altfel, “râs” e prezent de nu mai puțin de 7 ori.
Că tot veni vorba, nu am putut accepta partea cu “nu știu să râd”.

3. Liviu Braicu – Proces de învățare. “Lucrare distinsă cu mențiune la Concursul Național de proză scurtă Helion 2015″. Banală, însă cu impact emoțional asupra celor care au copii.

4. Daniel Timariu – Alisee, o mașină cu toane. Recitirea am făcut-o cu zâmbetul pe buze, dar doar pentru că mi-am amintit unele dialoguri. Ea este o povestire serioasă care arată că acțiunea dintre om și IA poate căpăta trăsături comico-tragice. Sper totuși că IA nu va avea caracteristici antropomorfice de tipul celor prezent(at)e aici.

5. Ambrose Bierce – Halucinația lui Stanley Fleming (traducere de Lucian-Vasile Szabo). Un exemplu care arată căt de mult s-au îmbunătățit tehnicile literare în 100 de ani.

Ce povestiri am mai citit #49

June 30, 2015 13 comments

Helion SF nr. 51, aprilie/mai 2015:

1. Daniel Timariu – Din lift. Încă nu m-am hotărât care din cele două părţi mi-a plăcut mai mult. Ambele conţin imagini care îmi vor stărui în minte ceva vreme, iar ideea, deşi nu e chiar originală, te face să citeşti până la capăt cu nerăbdare. Cu alte cuvinte, o povestire excelentă.
Totuşi, o nelămurire: dacă fiecare terasă avea o uşă, cum de personajul principal nu a putut-o găsi pe cea aferentă primei terase?

2. Adrian Mielcioiu – Şanţul. Cam aşa trebuie să arate o povestire ce îmbină elemente SF cu mitologie (autohtonă). Virgule lipsă, însă. Iar “daimon” nu cred că avea ce căuta aici.

3. António de Macedo – Gândacii mor pe spate (traducere de Claudia E. Stoian). Cam tehnică, dar nu de neînţeles. O idee deosebită transmisă într-un mod credibil.
Traducerea şchioapătă , nu am găsit în dicţionar “gâdilire” sau “unzi” – bonus: “Ai văzut pe slujitorul Meu Iov?”, “au perturbat pentru mult timp pe noii bizantini ai Școlii Vechi”, “a reunit, după o călătorie în telagog, pe toți miniștrii săi” şi “au insultat de manieră grosolană pe uimiții invitați”.

4. Ambrose Bierce – Apariţia de la Nolan (traducere de Lucian-Vasile Szabo). Binevenită această mică variaţie faţă de celălalte texte ale autorului. Mici greşeli în procesul de traducere.

Scurte #262

August 13, 2014 2 comments

– au apărut Argos Magazine nr. 8 (iunie 2014), Fantastica nr. 2 (iunie 2014) , Ficţiuni nr. 10 (iulie 2014) , Gazeta SF nr. 41 (iulie 204) şi Nautilus nr 79 (august 2014); Helion Online nr. 44 apare pe 25 august.

lucruri mai puţin ştiute despre opera lui J.R.R. Tolkien.

despre scriitori şi pisici.

Traitor’s Blade de Sebastien de Castell costă 19$ în format Kindle; cred că e cea mai scumpă carte de acest gen pe care am văzut-o vreodată.

fragmente din The Way of Kings şi Mistborn ale lui Brandon Sanderson.

%d bloggers like this: