Archive

Posts Tagged ‘Florin Purlucă’

Ce povestiri am mai citit #93

February 23, 2017 8 comments

Gazeta SF nr. 71, februarie 2017:

1. Jack Skillingstead – Steel Lake (traducere de Miloș Dumbraci). Devine previzibilă după prima jumătate. O traducere cu câteva scăpări privind timpurile verbale și topica.

2. Mihai Alexandru Dincă – Hoții de salt. O continuare? Un roman?
Primele paragrafe sunt cam chinuite (expozițiunea, bat-o vina!).

3. Wilhelm von Paul – PIV (planet immunodeficiency virus). Un text neîngrijit, iar articolele din ziar (mai ales investigațiile jurnalistice) sună altfel în realitate (formulare, paranteze, semne de exclamație, puncte de suspensie). Ideea însă e bună și finalul pe măsură.
“Mă uit cu atenţie la faţa zbârcită cam de la nivelul ombilicului meu, căutând să surprind o cât de vagă urmă de compătimire” (?)

4. Cătălin Lupu – QR2O1. Neinteligibilă pe alocuri (multe repetiții, prezentare de clasa I), iar povestea în sine nu m-a convins (de la premise până la desfășurare).
“Am alergat după ea prin ploaia acidă, iar din grabă am uitat să-mi pornesc monoumbrela – o mantie străvezie care să mă apere de picăturile distrugătoare. Câteva picături mi-au ajuns pe brațe, câteva picături mi-au ajuns pe față arzându-mi pielea, dar nimic nu mai conta – pielea avea să se regenereze ușor cu crema pentru refacere. Am prins-o de umeri, apoi am strâns-o în brațe, cuibărindu-mă sub mantia sa protectoare.” (?)
“dar pacienta și beneficiarul tratamentului meu, nu avea să scoată niciun cuvânt în toate ședințele noastre” (!)

5. Remus Paul – Viața lui Martin. Într-un paragraf de șapte rândulețe, cuvântul “pasăre” (și formele lui) apare de 6 ori, iar “unii” de trei ori într-o frază și un pic. Multe detalii (inutile) care se repetă (am înnebunit cu “vârful îndoit al sabiei”), virgule ce lipsesc sau sunt în plus. Nu am înțeles de ce toate întâmplările sunt prezentate ca și cum ar avea loc pentru prima dată, aspect ce anulează chiar rolul lor. În plus, reacțiile fratelui nu au logică și ursulețul ba e ud, ba nu e.
“Martin cu scutul ridicat la piept, pasărea cu penele burzulite, și o sclipire de ură în ochii albaștri. Aceasta se dădu înapoi câțiva pași”
“Trecu prin hol, de unde văzu, în camera de zi, pe fratele mai mare care stătea la un laptop”
Aproape la același nivel cu cea precedentă.

6. Florin Purlucă – Legea azilului politic civil. Hehe, un deznodământ pe care nu l-am prevăzut. Mai putea fi periată pe alocuri.

7. Mihail Toma – Prințesa. Un text obositor, cu repetiții, formulări încâlcite și amănunte inutile.
“purta șalvari de mătasă albă brodată cu flori trandafirii, și ei îi lăsau descoperite picioarele de copil pe care le-ai fi crezut din marmură de Paros dacă nu le-ai fi văzut jucându-se cu papucii încovoiați , la vârf, încrustați cu aur și perle; avea un ilic în dungi albastre și albe, cu mâneci largi, despicate ca să poată scoate brațele, cu butoniere de argint și cu nastri de perle; în sfârșit, mai avea un fel de corsaj lăsând, prin tăietura în formă de inimă, să i se vadă gâtul și partea de sus a pieptului.” – aproape că am rămas fără suflare când am citit toate aceste fraze a căror construcție începe dubios și culminează cu “în sfârșit” (înțeleg că și autorul a avut aceeași senzație).
Scena de acțiune… ridicolă. Apoi în a doua jumătate apar din nou construcții îndoielnice: “În spatele biroului simplu, cu trei sertare înșirate unul lângă altul, sub placa de stejar, căptușit cu palisandru, cu colțuri rotunjite și picioare cambrate, ornat cu motive din bronz, Regina stă într-un fotoliul cu spătarul ca un semicerc ce o înconjoară pe trei laturi și pare mai dolofănică.” Bine totuși că nu era dolofănoaie.
Virgulele sunt tot mai puțin prezente, inclusiv cele care ar trebuie să fie înainte de “dar”.
E undeva acolo, lângă povestirile cu numărul 4 și 5.

Advertisements

Blogosfera SF&F: Florin Purlucă – Cum să fabrici un semizeu

February 8, 2017 1 comment

O lume postumana pentru care evolutia a insemnat si recuperarea unor calitati pierdute, o lume in care plantele si robotii fac impreuna exact ceea ce trebuie sa faca, adica sa ajute umanii, din pacate si o lume ravnita de alte lumi, desprinse din acelasi trunchi comun al omenirii – iata ce gasim in romanul de debut al lui Florin Purluca. Si mai gasim ceva, dincolo de invazii, trocuri si soldati: problemele cu care se confrunta oamenii indiferent de momentul evolutiei ca specie. Sau poate tocmai problemele care survin in anumite momente ale evolutiei…

florin-purluca-cum-sa-fabrici-un-semizeu

Cartea poate fi cumpărată de aici.

În urmă cu ceva timp, am citit un manuscris semnat de Florin Purlucă. Cartea nu a fost (încă) publicată, probabil pentru că avea nevoie de îmbunătățiri legate de structura narativă ușor dezlânată, ritmul inegal și personajele deloc memorabile.
Având în vedere experiența autorului în materie de povestiri, nu era greu de intuit că va încerca din nou. În acest roman military science fiction, locuitorii unei planete relativ unice în cadrul Confederației angajează un așa-zis consultant care să le pregătească o apărare împotriva unei iminente invazii organizată pe considerente economice de generali ai respectivei Confederații.

Narațiunea este la persoana I și m-am temut că Felix Diamond, protagonistul principal, nu va avea o voce distinctă (așa cum se întâmplă în multe cazuri), însă Florin Purlucă izbutește să îl particularizeze atât prin diversitatea, cât și prin constanța trăirilor interioare și a reacțiilor/acțiunilor față de evenimente și celălalte personaje. Singurul aspect care m-a iritat aici au fost desele referiri la faptul că Felix era motivat numai și numai de bani. În primul rând, nu sunt atât de neatent încât să mi se repete un lucru de mai multe ori. În al doilea rând, a stricat din surpriza apariției unor nuanțe în conduita acestuia.
Că veni vorba de nemulțumiri, câteva comparații și trimiteri au fost nepotrivite, raportate la perioada de timp în care se petrece acțiunea. Pe de altă parte, sunt aproape sigur că a fost o alegere intenționată. Primele pagini sunt înțesate de expozițiune a cărei nediluare ulterioară ar fi obosit cititorul. Mai ales în condițiile în care vrei să spui o poveste cât mai simplă și liniară.

Da, romanul are sub 200 de pagini, așa că nu vă așteptați la o intrigă complexă, cu multe personaje și răsturnări de situație. Totul este la minim – chiar dacă îl citiți cu pauze e imposibil să uitați unde ați rămas. Și totuși există suspans, există acea dorință de a întoarce pagina. Care e secretul?
Păi deseori, personajului principal (și prin extensie cititorului) nu îi sunt servite informații clar și complet, doar pe bucați și într-un mod vag. Din păcate, această manieră are pe alocuri o logică ce ține de dorința autorului de a bifa existența anumitor întâmplări sau o anumită ordine a lor. În plus, cel puțin un lucru s-a întâmplat “offscreen”, deranjant când acțiunea are loc la persoana I.
De asemenea, urgența și inevitabilitatea unor evenimente creează tensiune și curiozitate. Oare cum se vor descurca locuitorii Lumii lui Aslan? Vor învinge? Dacă da, cum? Care va fi soarta lui Felix Diamond?

Răspunsurile au fost satisfăcătoare. E adevărat, în unele momente am sperat la mai mult, dar nici nu am trecut (ca în alte cazuri) prin emoțiile iscate de incertitudinea că romanul nu va atinge măcar niște minime standarde. Debutul lui Florin Purlucă nu m-a dezamăgit. Care e pasul următor?

Mai multe opinii pe:

Catharsis Writing
Cu mintea la… SF
FanSF
Jurnalul unei cititoare

Recenziile fac parte din proiectul Blogosfera SF&F. În fiecare a doua miercuri a lunii, un grup de bloggeri publică simultan părerile lor despre o carte din sfera SF&F semnată de un autor român.

Aștept propuneri pe această pagină.

Ce povestiri am mai citit #84

July 19, 2016 6 comments

Gazeta SF nr. 62, mai 2016:

1. Florin Purlucă – Ciudaţii. Atmosfera mi-a adus aminte de seria Legends of Duskwalker a lui Jay Posey – mai vreau întâmplări în acelaşi univers, chiar dacă cu alte personaje. Mi-a placut jocul de cuvinte derivat din “Ne plictisim de moarte”. Încheierea e perfectă.
Greşeli: “un amărât de puști, nu mai mult de zece ani, spunea oricare, de fiecare dată când mă vedea” şi “din moment ce purtam cu noi decât un amărât de geamantan”.
De ce nu unchiu’?

2. Aurelius Belei – Pseudo-genesis. Destul de originală şi chiar frumoasă.

3. Miloș Dumbraci – Lamă albă, tăiș negru. “deci când femeile spun că toți bărbații sunt porci… au dreptate, proastele!” (context) a stricat o povestire perfectă.

4. Sergiu Somesan – În așteptarea lui Mesia. Citită înainte de a fi publicată. 🙂 Ramâne unul din autorii mei preferaţi.

5. Gabriel Braila – Full-man. Una din povestirile acelea (extrem de) ciudate. Dar este printre puţinele care au sens, aşa că mi-a plăcut.

6. Cezarina Anghilac – Cine doarme și visează. Mai ciudată decât cea de sus şi cu la fel de mult sens.

7. Ionuț Ghionea – Florile nu au amintiri. Parcă tot mai bună scriitura, însă tot aştept un (nou) text care să fie o povestire.

Florin Purluca

Ce povestiri am mai citit #80

April 7, 2016 Leave a comment

Helion SF nr. 60, martie/aprilie 2016:

1. Alexandru Marinescu – Regina ielelor. Lucrare distinsă cu mențiune la Concursul Național de proză scurtă Helion, 2015. Sâni, sâni şi sâni. Şi iar sâni. O structură alcătuită din paragrafe mai mici ar fi uşurat lectura.
Bonus: “A visat pe bunicu înconjurat de șapte fete frumoase de-ți luau ochii”.

2. Florin Purlucă – Urmărind-o pe Alice/ Lucrare distinsă cu premiul al III-lea,ex aequo, la Concursul Național de proză scurtă Helion, 2015. Am discutat despre ea aici.

3. Ildikó Gábos-Foarţă – Claustrophobie verde. Ăăăăăă, bine… Cum veni, aşa se duse.

4. Lőrinczy Judit – Conştiinţă (traducere de Ildikó Gábos-Foarţă). Nu ştiu dacă e vina traducerii, dar am dat peste timpuri verbale greşite. În plus, schimbările din scenă trebuiau separate prin pauze. Şi totuşi finalul aduce povestirea pe linia de plutire – la nivel de idee.

Ce povestiri am mai citit #77

March 31, 2016 4 comments

Helion SF nr. 59, februarie/martie 2016:

1. Adrian Chifu – Culoarea roşie parţială. Umor forţat pe alocuri, dar finalul repară.

2. Daniel Timariu – În ochiul schimbării. Mi-a adus aminte de Oblivion cu Tom Cruise. La recitire e mai bună. Primele dialoguri între Steven şi Will scărţâie.

3. Florin Purlucă – Veşnic: regrete!. Lucrare distinsă cu premiul al III-lea, ex aequo la Concursul național de proză scurtă Helion 2015. Genul (meu) de povestire care reuşeşte în trei direcţii: atmosferă, acţiune şi deznodământ. Unde e continuarea/romanul? 🙂
Destule greşeli gramaticale, printre care şi “El devine nimic altceva decât o formă emaciată”. Că veni vorba, “altceva decât” apare de 10 ori, existând chiar şi un grup de 3 despărţit doar prin câteva rânduri.

4. Florin Purlucă – Urmărind-o pe Alice. Lucrare distinsă cu premiul al III-lea, ex aequo la Concursul național de proză scurtă Helion 2015. Încă o povestire care mi-a plăcut şi care cere o continuare/roman. Nu e originală, însă are câteva elemente care te fac să vrei mai mult.
Bonus: “Am îmbrâncit pe unul care-mi stătea în cale”.

5. Victor Anestin – La poarta raiului.. Decinu™.

6. Ambrose Bierce – O luptă crâncenă (traducere de Lucian-Vasile Szabo). Încă o povestire a acestui autor destul de satisfăcătoare. Traducerea şchioapătă.

Ce povestiri am mai citit #78

March 29, 2016 10 comments

Gazeta SF nr. 60, martie 2016:

1. Bogdan Lazăr – Update. Dialoguri neverosimile şi prea lungi, iar semnele de exclamare folosite în abundenţă au dat impresia unor personaje ori pline de efuziuni sau exaltare ori foarte emotive. Firul narativ nu e original şi cel puţin două momente scârţie: cel în care veridicitatea identităţii lui Echo se face doar pe baza identificării trăsăturilor moştenite de la ambii părinţi, precum şi cel în care Filip acceptă să fie “persoana potrivită pentru revoluția care urmează”.
Singurul lucru pozitiv este modul subtil în care au fost strecurate informaţii de fundal.

2. Florin Giurcă – Reality show. O idee deloc originală, dar care iese în evidenţă prin contextul autohton în care este prezentată. Partea cu lupul putea să lipsească.

3. Florin Purlucă – El e tipul de cursă lungă. Genul de povestire care funcţionează dacă eşti certat niţel cu logica. E puţin probabil să nu fie remarcat cineva care nu îmbătrâneşte. De asemenea, pentru un viitor fără probleme, nu se pleacă aşa deodată din casa familială, pe deasupra cu tot cu economii. Ce e era dacă aştepta până după înmormântare? Bonus: “lăsând în urma lor pe cei care nu voiau sau nu puteau să plece”.
Pe de altă parte, conţine câteva paragrafe solide.

4. Daniel Boca – Pangeea. Încă o povestire deloc originală… până la final care rămâne surprinzător chiar şi atunci când realizezi că e complet credibil.

5. Ionuț Ghionea – Iliuţă. Un simplu text, căci nu are nici măcar morală, adică acel element ce l-ar fi transformat într-o povestire. În schimb mi-a plăcut scriitura – am recunoscut câteva trucuri care sunt folosite iscusit.

Ce povestiri am mai citit #59

August 25, 2015 1 comment

Ficţiuni.ro nr. 2, noiembrie 2013:

1. Ştefana Czeller – Secretul brioşei cu lămâie. Scriitură excelentă şi un deznodământ neaşteptat.

2. Cezar Mazilu – Fapt divers. Încă o povestire bună cu final-surpriză.

3. Florin Purlucă – Eu, Laura. Debut? Tehnic e varză, iar unele pasaje creează imagini confuze.

4. Lucian Dragoş Bogdan – Cui îi trebuie o moarte?. Totul a fost credibil până în momentul în care Moartea se răzgândeşte. Astfel că am perceput restul textului ca pe o curgere lipsită de naturaleţe spre respectivul final.

5. Teodora Matei – Adelina. Mi-a adus aminte de Teddy, cel puţin din punct de vedere al atmosferei. Faptul că e scrisă bine o face să îţi rămână mai mult în suflet.

6. Adrian Avarvarei – O alternativa improbabilă. Merita un deznodământ mai în forţă.

7. Alexandru Dan – Eroul. Încă nu m-am obişnuit cu acest stil, aşa că şi acum nu sunt singur că i-am captat (întreg) înţelesul.

8. Narcisa Stoica – Silver Church. Deja o nuveletă, însă lectura nu e obositoare pentru că-ţi păstrează curiozitatea până la sfârşit.

9. Marian Truță – Linii frânte pentru Soledad. O continuare la Otravă pentru Soledad. Unele metafore impresionează, însă nu mă pot acomoda cu acest stil de scriere. Iar conceptul de fantome din text mă depăşeşte. În plus, cine dă din umeri zicând “Taci!” (sau invers)?

10. Dan Tudor Ninoiu – Cum ne-a salvat Vasile de la invazia extraterestră. Un titlu perfect pentru tonul şi conţinutul povestirii. Mi-a amintit de Invazie cu oaie cheală.

11. Ciprian Mitoceanu – Din inima mamei. Din nou o nuveletă. Prima impresie după ce ajungi la final e “o lectură atât de lungă pentru doar atâta lucru?”. Apoi realizezi că la fel de important este şi “cum”, nu doar “cine” şi “ce”. Scrisă superb.

12. Eugen Gomboş – Sens unic. Şi totuşi, povestea cu cea mai imprevizibilă încheiere e cea de faţă. Şi nu prin conţinut, ci prin modul în care este construită.

13. Ioana Vişan – Nu-mi călca pe Umbră, doar…. Chiar originală.

14. Danuţ Ivănescu – Până la un punct. Chiar că până la un punct. Decinu™.

15. Loredana Cristina Dascalu – Gânduri pentru tine. Oh, nu! Am citit atât ca să aflu că e un fragment dintr-un roman? De ce nu s-a specificat înainte de primele rânduri?

16. Edgar Allan Poe – Dracul în clopotniţă (traducere de I.L. Caragiale). Epilog total dezamăgitor.

17. Edgar Allan Poe – Motanul negru (traducere de Nicu Gecse). Pentru iubitorii de pisici.

Ce povestiri am mai citit #33

January 29, 2015 2 comments

Helion SF nr. 47, noiembrie/decembrie 2014:

1. Florin Purlucă – Sabotaj. Mi-a plăcut. Acţiune, o întorsătură de situaţie neaşteptată (pentru mine) şi un final adecvat.

2. Adrian Sand – Hoţoaica. Multe concepte noi ce puteau fi introduse într-un mod mai accesibil, elegant. A trebuit să o citesc de 3 ori pentru a o înţelege pe deplin.

3. Paul Mihalache – Lara sau oraşul pe ape. Un pic încâlcită – nişte pararafe suplimentare şi ghilimele ar fi rezolvat problema.

4. Alexandru Lamba – Versorul Delta. Foarte bună, ideea e chiar originală.

5. Mara Torge – UcuAdaLectuCiti sau poveste din secolul vitezei. Putea fi (mult) mai subtilă.

6. Eduardo Vaquerizo – Locuieşte-mă şi timpul să mă îngheţe (traducere de Claudia Elena Stoian). Traducerea ar fi fost excelentă – mierea cuvintelor contrastează puternic cu cele narate de autor – dacă nu s-ar fi folosit perfectul simplu pe alocuri.

7. Ambrose Bierce – O viţă de vie pe casă (traducere de Lucian-Vasile Szabo). Previzibilă pentru cine a (mai) citit povestiri contemporane cu aceasta.

Ce povestiri am mai citit #32

January 27, 2015 73 comments

Helion SF nr. 46, octombrie/noiembrie 2014:

1. Florin Purlucă – Zborul 314. Final potrivit, însă schimbarea POV-urilor se putea face mai elegant.

2. Lucian-Dragoş Bogdan – Fantoma din maşinărie. Un limbaj accesibil, care nu oboseşte. Nu am fost convins de ce Gaby nu a avut tăria de a nu se sinucide. Iar toată povestea e spusă din perspectiva lui SMN-530.17, aşa că acesta nu avea cum să ştie care ar fi fost ultimul mesaj al lui Gaby.

3. Diana Giorgiana Vasile – Romana. O scriitură frumoasă pe măsura povestirii.

4. Ambrose Bierce – O însărcinare fără rezultate (traducere de Lucian-Vasile Szabo). Folosind ultimele cuvinte, “nimic deosebit”.

Ce povestiri am mai citit #25

September 30, 2014 13 comments

Ficțiuni.ro nr. 10 (iulie 2014):

1. Nic Dobre – Raza lui Zamolxis. Sunt de acord cam cu toate opiniile exprimate de PencilCreed în comentarii. Premiul I? Oare cât de slabe or fi fost celălalte?

2. Cezar Mazilu – Casa părăsită. Răspunsul l-am aflat după ce am parcurs povestirea de pe locul al II-lea. Mie mi s-a părut mai închegată decât câștigătoarea, însă doar atât.

3. Roxana Brinceanu – Zilele focului. Luând în considerare scurtimea ei, e incredibil cât de apăsătoare poate fi. Autoarea “știe”.

4. Aniro Naicu – Jocul viitorului. Mi-a plăcut mult. Simplă și totuși impecabilă.

5. Irving T. Creve – Molima de trei zile. Superbă. O mică greșeală: “se adresă ultimilor membrii ai speciei umane”.

6. Lucian-Dragoş Bogdan – Cireşe amare. Asemănătoare cu cea de mai sus, ca (sub)temă, precum și din punct de vedere tehnic, adică ireproșabilă.

7. Viorel Pîrligras – Plagiat. Nu e propriu-zis ceea ce cataloghez eu drept povestire, dar este foarte amuzantă – un alt punct de vedere se găsește și aici. Felicitări pentru idee și punerea ei în practică.

8. Narcisa Stoica – Adevărata soluţie în matematică. Aventurile celor 2 cyborgi, X și Y, continuă. Abia aștept și a treia parte 🙂

9. Anamaria Ionescu – Albastrul din ochii mei. Genul de final care se ridică la înălțimea restului textului. Atenție la scăpări de genul “comfortabil”, “cu trăsături ferme și ochi negrii și pătrunzători”, “ca să elimine pe una neînsemnată ca mine” etc.

10. Florin Purlucă – Beciul morii vechi. Uhm, care-i faza la final? Vine și o continuare? Că n-am înțeles partea cu englezii.

11. Emil Gârleanu – Punga .
12. Emil Gârleanu – Meșterul de oglinzi.
13. Emil Gârleanu – Întâmplarea.
14. Emil Gârleanu – Furnica.
15. Emil Gârleanu – Raza.

Cinci texte literare din care chiar și un scriitor proaspăt debutant poate învăța multe. Ce înseamnă să te pricepi să scrii!

%d bloggers like this: