Archive

Posts Tagged ‘Florin Giurcă’

Ce povestiri am mai citit #75

March 22, 2016 Leave a comment

Gazeta SF nr. 58, ianuarie 2016:

1. Dumitru Vlad – Memento. Totul după reţetă – de la execuţie până la sfârşit. Nu că ar fi rău în cazul de faţă – nu mi-ar displăcea un roman sau mai multe povestiri cu François şi Elizabeth.

2. Mihai Alexandru Dincă – Cordyceps Humanis. Încă o povestire ce nu oferă nimic nou.

3. Florin Giurcă – Lecția de muzică. Un subiect oarecum bizar şi un deznodământ chiar interesant. Cu ce nu m-am putut împăca este faptul că Andrei a fost necredibil de ignorant în ceea ce priveşte comportamentul profesorului P.

4. Sergiu Someşan – Ultimul reportaj. Una din cele mai bune şi închegate povestiri pe care le-am citit în ultimele luni. Se simte experienţa autorului – totul curge fluid şi convingător de la primul la ultimul rând.

5. Aurelia Chircu – Suflet de viking. “Acum tu mă vei ajuta să le dau veninul sătenilor ca să fie şi ei bine.[…] – Samar n-a înţeles. Dar să nu mai pierdem timpul cu explicaţii.” Aici am ridicat o sprânceană atât de mult încât nici partea de final nu a reuşit să o coboare la loc.

6. Ionuț Ghionea – Campionul. Glumind, am reţinut că fără bătaie nu se obţine performanţă. 🙂

Advertisements

Ce povestiri am mai citit #74

March 15, 2016 7 comments

Gazeta SF nr. 57, decembrie 2015:

1. Mihai Cioflec – Îngerii păzitori. Premisa nu e rea, dar e distrusă de expoziţiile stângace, de modul în care vorbesc personajele şi de încheierea mediocră.
Virgule în număr excesiv sau care lipsesc, iar “inconsistenţă” are aici sensul din engleză.

2. Wilhelm von Paul – Umbrele din Maglavit. Pitorescul naraţiunii e amplificat de numele personajelor şi folosirea unor regionalisme. Lungă, însă deloc plictisitoare, ba chiar are şi umor pe ici, pe colo.
Există câteva gâlme în cazul unor “treceri”, de exemplu “Am abandonat deci speranţa în obţinerea clemenţei ca urmare a unei atitudini umile şi, cu mintea astfel eliberată, mi-am permis să-l observ pe agentul Elefterescu.”

3. Florin Giurcă – Ultima minune a lui Apollo F.. Nu am înţeles partea cu “De n-am găsit la timpul potrivit pe cine trebuie”. Finalul este excelent.
Unele timpuri verbale sunt greşite.

4. Remus Paul – Când moșul și-a pierdut ursul polar. Oana e un copil, dar descrie ca un adult. Cum scrisorile se succed la intervale mari de timp, cerinţa de a găsi şi returna ursul polar într-o singură noapte nu are sens.
Virgule lipsă, plus “niște ochi albaștrii” sau “aburi albaștrii”.

5. Ionuț Ghionea – Movila. Ultima propoziţie a stricat totul.

Ce povestiri am mai citit #67

January 5, 2016 2 comments

Gazeta SF nr. 56, noiembrie 2015:

1. Constantin Horbovanu – Ulise. Decinu™. Tipul ăsta de satiră mă irită.

2. Stefana Czeller – Tarot. Ca de obicei, scrisă impecabil. Dar marele merit al povestirii este că am acceptat premisa ei.

3. Florin Giurcă – Maris Anselmo. Un început puţin încâlcit, însă restul curge frumos până la finalul satisfăcător.

4. Ionuț Ghionea – Reduta. Abia la recitire mi-a plăcut. Poate pentru că iniţial mi s-a părut niţel grăbită.

5. Alexandra Derea – Casa din Hârtie. Bună, sunt curios cum va fi următoarea. De ce folosirea de iniţiale?

Ce povestiri am mai citit #63

October 20, 2015 Leave a comment

Gazeta SF nr. 55, octombrie 2015:

1. Cătălin Lupu – Amnezia. Parcă e scris de doi autori sau în perioade extrem de depărtate între ele. Prima parte e alertă, dar nu din punct de vedere al conţinutului, ci al formei, contrastând neplăcut cu multitudinea detaliilor. În plus, acestea din urmă se dovedesc a fi inutile pentru rândurile de final. Ultima frază salvează aproape tot.

2. Aurelia Chircu – Între Tarbes şi Toulouse. Abia la a treia lectură am înţeles ce se petrece. O fi vina mea, însă de ce am impresia că se putea mai mult?
“Celestine ştiuse decât legenda în sine”.

3. Ionuț Ghionea – Ora la care păpuşile dorm. De ce atunci şi nu mai devreme sau mai târziu?
Aş fi preferat să nu existe punctele de suspensie.

4. Florin Giurcă – Vizita. Putea fi o relatare mai subtilă, mai puţin lucidă.

Ce povestiri am mai citit #57

August 11, 2015 5 comments

Gazeta SF nr. 53, august 2015:

1. Miloş Dumbraci – Dincolo, bezna. Recitirea a amplificat sau scos la iveală însemnătatea narativă a unor detalii pe care le-am perceput inițial ca având rol exclusiv de a întregi atmosfera. Nu am înțeles “Îngrozit, se trezi privind în ochii ficși ai moartei, apoi se răsturnă și o mână, de parcă i s-ar fi întins, ca o chemare mută.”

2. Florin Giurcă – Pteranodon. Ideea nu e originală, dar modul de punere al ei în scenă m-a prins. Pe alocuri virgule în exces sau lipsă, timpuri verbale greșite și “Un pumn de bilețele și scrisori le-a ars mai târziu în sobă într-un exces de zel, vrând să îngroape trecutul, la o răspântie între două vârste.”

3. Ionuț Ghionea – Stăpânul. Comparativ cu Cel fără nume, aici am citit o poveste. Scriitura mi-a plăcut foarte mult (mai vreau), însă am întâlnit greșeli tehnice gen timpuri verbale aiurea și absența unor virgule.

4. Const Pălăduță – Lingurița de argint. Și aici există saltul de la text la povestire. Un stil narativ aparte căruia nu-i mai trebuie decât idei îndrăznețe.

%d bloggers like this: