Archive

Posts Tagged ‘Dănuț Ungureanu’

Blogosfera SF&F: Dănuț Ungureanu – Noaptea în oraș, fără părinți

November 8, 2017 38 comments

“În lumile casei lui Faraon, guvernate de legi sălbatice și stranii, un copil de numai doisprezece ani luptă din răsputeri să-și regăsească tatăl, de care a fost despărțit cu brutalitate.

Noaptea se deschide înaintea sa ca un tărâm al creaturilor înspăimântătoare și al capcanelor mortale, un infern pe care trebuie să-l străbată de unul singur, asumându-și nenumărate riscuri. Pentru a înfrunta pericolele lumii necunoscute, Leni Spector trebuie s-o înțeleagă pas cu pas, descoperind în sine resurse nebănuite.

O parabolă a dezumanizării fără cale de întoarcere, a renunțării la valorile străvechi ale omenirii, a speranței de revenire prin curaj, prietenie, iubire.

Un fermecător și totodată înfricoșător basm venit din negurile viitorului, un cybertale marca Dănuț Ungureanu, autor al clasicului science-fiction <<Așteptând în Ghermana>>.”

Cartea poate fi cumpărată de aici.

Tatăl unui băiat de 12 ani, pe nume Leni, este victima unui atentat. Copilul fuge. Pe urmele lui este trimis un asasin (“funcționar”). Leni reușește să-și învie părintele, cu sprijinul respectivului funcționar. O trădare. Unul din tipii cei buni este pedepsit. La final, boss-ul cel mare moare, grație și unui ajutor venit parcă de nicăieri. Zorii unei noi ere.
Cam asta e povestea pe ansamblu, relatată într-un așa fel încât rareori se înțelege ceva. Cauze ar fi două (a treia, cea cu cititorul prea prost pentru un astfel de roman, iese din discuție).

Nu am nimic împotriva textelor scrise întortocheat, atâta timp cât mesajul autorului ajunge la mine. Pe aceeași linie, nu mă deranjează nici adverbele și adjectivele în exces. Însă mă enervează la culme scriitura psihedelică, la care ronțăi fără succes.
“Un păpuşoi simpatic, numai bun de plesnit pe-un perete.” (p17). Cine pleznește păpușoi(i) de pereți? Eu nu cunosc pe nimeni, indiferent că e vorba de păpuși sau porumb.
“În spatele lui, îsi facea de lucru Comix, un obiect umanoid cu barba ca o perie de wolfram pe obraz” (p17). Ultimele două cuvinte sunt inutile.
“Ei doi sorb apusul ca ierburile sarea. Leni simte ceva gregar.” (p20). Eu am simțit ceva agricultural. Și probabilistic.
“Chanu Balai se opinti înjurând peste încă o balustradă și fugi spre intrarea rotundă chiar în vreme ce se închidea ușa.” (p43) O să încerc să înjur sub o balustradă.
“Doar decât carne sintetică au pus în trupurile alea, dar ele sună ca şi cum ar fi din metal.” (p87) Fără comentariu.
“Tito se întoarse la timp pentru a primi în faţă degetele funcţionarului, care-i lăsară nişte găuri pe obraz. Ram urlă indispus.” (p105). Poți urla de bucurie sau de supărare (tristețe mare). Dar cum poți urla “prost dispus, ușor supărat sau mîhnit” (dexonline.ro)?
Exemplele sunt mult mai multe.
Gene Wolfe, Guy Gavriel Kay și chiar Glen Cook sunt scriitori renumiți pentru limpezimea ideilor, a felului concis în care ele ajung la cititor.

Cam toate frazele sunt scrise așa, din înșiruiri aleatorii de cuvinte. Rareori iese ceva cu sens și de foarte puține ori am găsit compoziții notabile, care chiar alcătuiesc imagini clare în mintea cititorului:
“Asociaţii fură smulși din aşternuturi, ceea ce pentru unii era o catastrofă, tradusă prin chipurile încă neactualizate, pe care cearcănele mişunau sub piele ca vietăţi galbene, scârboase.” (p31)
“Rezistă vorbelor lui Tati S. Spre seară, ele sunt aburi de fosfor luminos, ascuțindu-se în fulgere care se ciocnesc pe cerul de neon al încăperii de tranzacție, sau fluturi de salină, Ksi-Ksou decolând leneşi de pe buze, lovindu-se în aer, rotindu-se o dată, de două ori, în vals mortal, după care cad ameţiţi.” (p36).

A doua cauză sunt deficiențele pe partea narativă:
– naratorul omniscient folosește puncte de suspensie.
– uneori se alunecă în POV-uri și multe scene conțin POV-uri de la o frază la alta (p43-44). Confuzie totală.
– totul e scris respectând “Tell, don’t show”. Zici că e reportaj.
– virgulă între subiect și predicat. “Cine uită, cine poftește alte suveniruri decât cele din prăvăliile de la poalele casei, se încumetă la mai mult de-o sută de metri spre interiorul salinei[…]”(p83).
– folosirea inadecvată a lui “parcă”. “Din nou. Amprentă parcă a lui Tati Spector…” (p88). “Și într-un ungher, momâia, parcă purtând o hârcă.” (p89). “Atârnau amândoi în niște excrescenţe parcă ameninţând să se rupă[…]” (p152). “Iar fluturele veni şi i se aşeză pe umăr. Lighioana fără grai, parcă spunea:” (p188).
– A îi spune lui B ceea ce B știa deja, doar pentru ca și cititorul să afle (p58).
– figuri de stil care nu se potrivesc cu ceea ce se știa despre personaj până în acel moment. “Băiatul nu pricepe cum pot bărbaţii să dea foc unor lucruri atât de frumoase cum sunt ţigările de foi. Într-o lume alcătuită din obiecte cromate, precise, reci, dure, acestea sunt moi, calde. Parfumul lor vine dinăuntru, ca un suflet, ceaţă de viaţă. O căldură molipsitoare, din mâna care a răsucit-o, din coapsele însorite ale unor femei iubite în alte vremuri.” (p20).
– lucruri care se întîmplă pentru că așa e convenabil pentru autor, împotriva logicii construite de narațiune până în acel moment. “Mașina ascultă scârbită imitaţia proastă de glas pe care frendul o rostise prin buzele băiatului. Fiind un automat bătrân, uitat sub melcul unei scări ce nu mai ducea de mult nicăieri, pretinse că nu bagă de seamă abaterile de la amprenta și discursul lui Tati Spector. Era mulţumit că măcar cineva îi dă atenţie.” (p40).
– am râs (amar) de găselnița folosită de Chanu și Leni pentru a evada din locul frățiorilor Ram (cap. 26).
– nu am găsit utilitatea scenei de sex (p193).
– am înnebunit cu salina, sarea și cu ceața.

Încă două chestii:
“Fusion21 – o editură boutique, își asumă misiunea de a le oferi cititorilor inteligenți de pretutindeni cărțile acelor scriitori români care plăsmuiesc lumi inedite și propagă idei provocatoare.” Sublinierea îmi aparține.
– premii: RomCon 2017, AntareSFest 2017 și Sci+Fi FEST 2017.

“Pe Leni îl durea capul de-atâta vorbărie în dodii[…]” (p62). Și pe mine.

Mai multe opinii pe:

Catharsis Writing
Cu mintea… la SF
Everything and anything
Iulia Albotă
Jurnalul unei cititoare
Nantan Lupan

Recenziile fac parte din proiectul Blogosfera SF&F. În fiecare a doua miercuri a lunii, un grup de bloggeri publică simultan părerile lor despre o carte din sfera SF&F semnată de un autor român.

Aștept propuneri pe această pagină.

Advertisements

Ce povestiri am mai citit #99

April 4, 2017 2 comments

Gazeta SF nr. 73, aprilie 2017:

1. Dănuț Ungureanu – Picador își asumă riscul. Începutul mi-a adus aminte de prima scenă din Caderea Constantinopolelui de Vintilă Corbul, una din cărțile mele preferate și pe care nu voi înceta vreodată să o recomand. Se vede experiența (și talentul) autorului – de la vocabular până la modul în care decurge narațiunea (prezentare, anticipare, desfășurare și raționamente). Totuși nu am înțeles de ce a fost ales chiar Picador și nimeni altcineva înaintea lui.
Oare care ar fi fost a treia întrebare?

2. Aurel Cărășel – Noapte cu efemeride şi turn Eiffel. Grija la detalii impresionează din nou, iar partea de expozițiune e total contopită cu narațiunea – nu o simți decât la recitire și doar dacă o cauți dinadins.

3. Mihail Toma – Close Encounters of the Third Kind. Redactarea lasă de dorit și alternanța timpurilor verbale te zăpăcește. Finalul salvează, deoarece dă cheag textului. Titlul suna mai frumos în română.

4. Victor Cilincă – Nu se poate fără sos!. Chiar dacă are o noimă, modul în care povestirea e formulată strică orice intenție bună. Poate unora le place, mie nu.

5. Florin Giurcă – Liceeni fără frontiere (fragment). “Datorită” sau “din cauză”? Necesită periere.

%d bloggers like this: