Archive

Posts Tagged ‘Daniel Timariu’

Ce povestiri am mai citit #100

April 6, 2017 Leave a comment

Helion Online nr. 65, septembrie/octombrie 2016:

1. Lucian-Dragoș Bogdan – @ici sunt v@mpiri. Un amalgam inedit de idei, cu mai mult sens la recitire. M-am trezit zâmbind, fermecat de ingeniozitatea autorului.

2. Ciprian-Ionuț Baciu – O scanare biofotonică. Dialoguri terne, dar am parcurs-o până la capăt cu curiozitate. Nu i-am găsit sensul. Ce rol a avut scena cu scanerul biofotonic? Personajul a rămas blocat în vis, la ce-i trebuiau banii?

3. Daniel Timariu – Godila. Din titlu am dedus despre ce e vorba. Hazlie un pic, însă deloc credibilă. Există povestiri autohtone care bifeaza ambele aspecte.

4. Ambrose Bierce – Un locuitor din Carcosa (traducere de Lucian-Vasile Szabo). Destul de sugestivă, meritul aparținând și traducerii.

Ce povestiri am mai citit #97

March 28, 2017 2 comments

Helion SF nr. 63, iunie/iulie 2016:

1. Gabriela Drașovean – Cursa de șobolani. Expozițiune stângace pe alocuri. Ar fi putut să îmi placă dacă finalul ar fi fost inteligibil.

2. Andreea Tănasie – Defecțiuni printre pasageri. Ideea nu e nouă, dar e executată corect.

3. Daniel Timariu – Amintiri garantate. Total Recall.

4. Ambrose Bierce – Funeraliile lui John Mortonson (traducere de Lucian-Vasile Szabo). Ăăăă… oooooook…

Ce povestiri am mai citit #94

February 28, 2017 Leave a comment

Helion SF nr. 61, aprilie/mai 2016 (continuare de aici):

1. Daniel Botgros – Adam. Un fragment de roman. Virgule lipsă înainte de “dar” și “iar” (aproape de fiecare dată!). Pe de altă parte, abundența de virgule sugrumă orice încercare de menținere a ritmului, iar paragrafele fără alineate obosesc. Scriitura e de clasa I – detalii inutile sau așezate dubios în fraze, repetiții ce puteau fi eliminate printr-o comasare a propozițiilor, construcții dubioase și dese înșiruiri de sinonime ce trădează nesiguranță.
Universul pare totuși fascinant – m-a dus cu gândul la Hoțul de moarte a lui Miloș Dumbraci.

2. Daniel Timariu – Povestire dintr-un univers aproape. Nu începe bine (“sau capitolul de început a unei apocalipse apocrife”) și continuă tot așa (“Și de aici lucrurile au luat o turnură deloc măgulitoare pentru bravii locuitori ai satului și mai ales a lui István Csukás.”, “stătuse ascuns în bordeiul acoperit cu mușchi a unei bătrâne picțe.”). Paragraful ce începe cu “De când e lumea creată” e cel puțin nenecesar și nu am înțeles partea de final a capitolului 4. Dar e amuzantă pe alocuri.
Ard, Arz sau Arp? Doi sau trei?

3. Rodica Bretin – Tigrii visează în culori. Uhm, asta e tot?

4. Alexandru Maniu – Geamandurile negre. M-a depășit, deși am citit-o de două ori.

5. Gabriela Anghel – Îngerii. Debut. Destul de banal. Clișee. Mici stângăcii pe alocuri (“însoțit de două bestii uriașe, ca niște gorile[…] Urmăresc cum demonii borro[…]”. Premisă neverosimilă. Și totuși, exprimarea e curată, chiar elegantă. Aștept următoarea povestire.

6. Koncz Ferenc – Noua orânduire (traducere de Ildikó Gábos-Foarță). Merge, chiar și recitită.
Mie nu-mi sună bine “străinul admira peisajul cu toți cei patru perechi de ochi ai săi”.

Scurte #501

September 4, 2016 1 comment

– la editura Eurostampa, în colecția Insolit, a fost publicat Amețeli postlumice de Daniel Timariu, un volum ce conține cincisprezece povestiri science-fiction și fantastice. O parte din ele au fost publicate în revistele Helion, Ficțiuni, Nautilus și Gazeta SF.

– toate cele 65 de episoade ale serialului The Ray Bradbury Theater sunt acum disponibile online.

originea unor termeni din literatura SF&F.

lista celor mai noi apariţii Tor/Forge.

– un fragment din Deadlands: Ghostwalkers de Jonathan Maberry, prima parte a unei trilogii inspirată din RPG-ul Deadlands.

Ce povestiri am mai citit #86

August 9, 2016 4 comments

Gazeta SF nr. 64, iulie 2016:

1. Rodica Bretin – Shaba. Am scris aici.

2. Daniel Timariu – De cealaltă parte a realității. Se citește zâmbind. Merita un alt final.

3. Ştefan-Decebal Guţă – Amintiri de pe Pământ. Decapitarea nu ar fi fost o soluție? Cred că mi-am dat seama ce greșeală a comis naratorul.

4. Andrei Panțu – Carnaval. Frumoasă.

5. Cristi Fonta – Contact. Mi-a plăcut ideea.

Ce povestiri am mai citit #77

March 31, 2016 4 comments

Helion SF nr. 59, februarie/martie 2016:

1. Adrian Chifu – Culoarea roşie parţială. Umor forţat pe alocuri, dar finalul repară.

2. Daniel Timariu – În ochiul schimbării. Mi-a adus aminte de Oblivion cu Tom Cruise. La recitire e mai bună. Primele dialoguri între Steven şi Will scărţâie.

3. Florin Purlucă – Veşnic: regrete!. Lucrare distinsă cu premiul al III-lea, ex aequo la Concursul național de proză scurtă Helion 2015. Genul (meu) de povestire care reuşeşte în trei direcţii: atmosferă, acţiune şi deznodământ. Unde e continuarea/romanul? 🙂
Destule greşeli gramaticale, printre care şi “El devine nimic altceva decât o formă emaciată”. Că veni vorba, “altceva decât” apare de 10 ori, existând chiar şi un grup de 3 despărţit doar prin câteva rânduri.

4. Florin Purlucă – Urmărind-o pe Alice. Lucrare distinsă cu premiul al III-lea, ex aequo la Concursul național de proză scurtă Helion 2015. Încă o povestire care mi-a plăcut şi care cere o continuare/roman. Nu e originală, însă are câteva elemente care te fac să vrei mai mult.
Bonus: “Am îmbrâncit pe unul care-mi stătea în cale”.

5. Victor Anestin – La poarta raiului.. Decinu™.

6. Ambrose Bierce – O luptă crâncenă (traducere de Lucian-Vasile Szabo). Încă o povestire a acestui autor destul de satisfăcătoare. Traducerea şchioapătă.

Ce povestiri am mai citit #72

February 9, 2016 2 comments

Helion SF nr. 58, ianuarie/februarie 2016:

1. Lucian-Dragoş Bogdan – Doar atât: scriu. Lucrare distinsă cu premiul I la Concursului Național de proză scurtă Helion, 2015. O satiră mai mult decât digerabilă a cărei recitire a avut loc cu zâmbetul pe buze. Un titlu perfect, o naraţiune verosimilă şi o încheiere potrivită.
Şi da, multe aspecte înfăţişate aici vor deveni (o) realitate (obişnuită) la un moment dat.

2. Ion Mihai Felea – Adevărul ca un portar de harem. Lucrare distinsă cu premiul al III-lea, ex aequo, la Concursului Național de proză scurtă Helion, 2015. Anevoioasă la început din cauza lipsei alineatelor şi a frazelor lungi, dar pe măsură ce avansezi cu lectura te obişnuieşti, mai ales că devine tot mai captivantă. Vinnie e un personaj fascinant care trăieşte într-o societate fascinantă. O povestire pe care nu o voi uita prea curând.

3. Daniel Timariu – Din pământ. O povestire care mi-a adus aminte de romanele lui de Serge Brussolo. Dacă totuşi personajul principal nu era nebun?

4. Ovidiu Petcu – Fantasma. Dacă ar fi fost un film, i-ar fi lipsit multe cadre. Este acel gen de povestire în care autorul îl invită pe cititor să umple golurile, încheierea confirmând sau nu că acesta din urmă a procedat “corect”. Se pare că am greşit pe undeva, căci am găsit textul ca fiind doar obositor.

5. Ambrose Bierce – Stăpânul lui Moxon (traducere de Lucian-Vasile Szabo). În sfârşit o povestire a autorului cu adevărat satisfăcătoare.

Ce povestiri am mai citit #71

February 2, 2016 2 comments

Helion SF nr. 57, noiembrie/decembrie 2015:

1. Sergiu Someșan – La plimbare cu Clara. Din motive obiective, a trebuit să mă opresc cam pe la jumătate – în timpul pauzei am realizat că așteptam să o reiau. E ceva timp de când o povestire m-a mai adus într-o asemenea stare.
Pe de altă parte, am întâlnit virgule în exces, iar unele fraze puteau fi comprimate, gen “- Ce vrei? l-am întrebat pe soldat şi trebuie să recunosc că nu aveam cea mai blândă voce din lume.”
vs “- Ce vrei? Trebuie să recunosc că nu aveam cea mai blândă voce din lume.”
Am înțeles că vine și un roman, e adevărat?

2. Liviu Surugiu – Regele spărgătorilor. “Lucrare distinsă cu premiul al III-lea, ex aequo, la Concursul Național de proză scurtă Helion, 2015”. Același (aparentă) dezordine narativă însoțită de multe semne de exclamare și puncte de suspensie – chestii pe care nu le agreez. Dar, cumva, ele își au mereu locul în povestirile autorului. Și aici, prima impresie e că nu trebuie să iei nimic în serios din ceea ce citești, însă, pe măsură ce lectura avansează, începi să vezi că e vorba doar de naturalețea cu care au fost așternute cuvintele, parcă în joacă, relaxat. De altfel, “râs” e prezent de nu mai puțin de 7 ori.
Că tot veni vorba, nu am putut accepta partea cu “nu știu să râd”.

3. Liviu Braicu – Proces de învățare. “Lucrare distinsă cu mențiune la Concursul Național de proză scurtă Helion 2015″. Banală, însă cu impact emoțional asupra celor care au copii.

4. Daniel Timariu – Alisee, o mașină cu toane. Recitirea am făcut-o cu zâmbetul pe buze, dar doar pentru că mi-am amintit unele dialoguri. Ea este o povestire serioasă care arată că acțiunea dintre om și IA poate căpăta trăsături comico-tragice. Sper totuși că IA nu va avea caracteristici antropomorfice de tipul celor prezent(at)e aici.

5. Ambrose Bierce – Halucinația lui Stanley Fleming (traducere de Lucian-Vasile Szabo). Un exemplu care arată căt de mult s-au îmbunătățit tehnicile literare în 100 de ani.

Ce povestiri am mai citit #69

January 19, 2016 2 comments

Helion SF nr. 55, septembrie/octombrie 2015:

1. Daniel Timariu – Victime colaterale. Atmosfera apăsătoare este dată de resemnarea personajelor în gânduri şi acţiuni. Un final potrivit.
Exista sinonime pentru “slabit”. “Pământul uscat nu se va lăsa pângărit de uneltele omului” – cum urma pământul să se împotrivească? Iar câteva formulări merg îmbunătăţite pentru claritate.

2. Lucian-Dragoş Bogdan – La marginea nebuniei, Yggdrasilul…. Cam aşa se face: idee destul de inedită, execuţie ireproşabilă, încheiere perfectă.

3. Alexandru Marinescu – De ce noaptea bate vântul astfel?. Prea multe semne de exclamare – numărul lor dă o tentă puerilă dialogurilor. Ultima propoziţie salvează aproape tot.

4. Ambrose Bierce – O noapte de vară (traducere de Lucian-Vasile Szabo). O povestire a autorului care a avut nu doar sens, ci şi punct culminant şi deznodământ.

Ce povestiri am mai citit #54

July 16, 2015 2 comments

Helion SF nr. 53, iunie/iulie 2015:

1. Cristi Vicol – Iluzia magicianului. O povestire muncită, cu atenţie la detalii. Mi-a plăcut cum se îmbină elemente de supranatural cu cele istorice (Christmas truce). Finalul e bun, păcat că există pe alocuri scăpări, de la repetiţii (“enigmatic”/“enigmatice”, “paltonului gros”) până la dezacorduri (“pe peronul Marii Gări din Paris sau a Gării Centrale din Londra”). Bonus: “futute-n cur de pifan”, “nu înainte de ai promite fetei” şi “fakir”.

2. Daniel Timariu – Palanca Mijlocie. Tristă şi frumoasă în acelaşi timp.

3. Ambrose Bierce – Calea lui Charles Ashmore (traducere de Lucian-Vasile Szabo). Şi din nou, acelaşi tip de povestire.

%d bloggers like this: