Archive

Posts Tagged ‘Ambrose Bierce’

Ce povestiri am mai citit #77

March 31, 2016 4 comments

Helion SF nr. 59, februarie/martie 2016:

1. Adrian Chifu – Culoarea roşie parţială. Umor forţat pe alocuri, dar finalul repară.

2. Daniel Timariu – În ochiul schimbării. Mi-a adus aminte de Oblivion cu Tom Cruise. La recitire e mai bună. Primele dialoguri între Steven şi Will scărţâie.

3. Florin Purlucă – Veşnic: regrete!. Lucrare distinsă cu premiul al III-lea, ex aequo la Concursul național de proză scurtă Helion 2015. Genul (meu) de povestire care reuşeşte în trei direcţii: atmosferă, acţiune şi deznodământ. Unde e continuarea/romanul? 🙂
Destule greşeli gramaticale, printre care şi “El devine nimic altceva decât o formă emaciată”. Că veni vorba, “altceva decât” apare de 10 ori, existând chiar şi un grup de 3 despărţit doar prin câteva rânduri.

4. Florin Purlucă – Urmărind-o pe Alice. Lucrare distinsă cu premiul al III-lea, ex aequo la Concursul național de proză scurtă Helion 2015. Încă o povestire care mi-a plăcut şi care cere o continuare/roman. Nu e originală, însă are câteva elemente care te fac să vrei mai mult.
Bonus: “Am îmbrâncit pe unul care-mi stătea în cale”.

5. Victor Anestin – La poarta raiului.. Decinu™.

6. Ambrose Bierce – O luptă crâncenă (traducere de Lucian-Vasile Szabo). Încă o povestire a acestui autor destul de satisfăcătoare. Traducerea şchioapătă.

Ce povestiri am mai citit #72

February 9, 2016 2 comments

Helion SF nr. 58, ianuarie/februarie 2016:

1. Lucian-Dragoş Bogdan – Doar atât: scriu. Lucrare distinsă cu premiul I la Concursului Național de proză scurtă Helion, 2015. O satiră mai mult decât digerabilă a cărei recitire a avut loc cu zâmbetul pe buze. Un titlu perfect, o naraţiune verosimilă şi o încheiere potrivită.
Şi da, multe aspecte înfăţişate aici vor deveni (o) realitate (obişnuită) la un moment dat.

2. Ion Mihai Felea – Adevărul ca un portar de harem. Lucrare distinsă cu premiul al III-lea, ex aequo, la Concursului Național de proză scurtă Helion, 2015. Anevoioasă la început din cauza lipsei alineatelor şi a frazelor lungi, dar pe măsură ce avansezi cu lectura te obişnuieşti, mai ales că devine tot mai captivantă. Vinnie e un personaj fascinant care trăieşte într-o societate fascinantă. O povestire pe care nu o voi uita prea curând.

3. Daniel Timariu – Din pământ. O povestire care mi-a adus aminte de romanele lui de Serge Brussolo. Dacă totuşi personajul principal nu era nebun?

4. Ovidiu Petcu – Fantasma. Dacă ar fi fost un film, i-ar fi lipsit multe cadre. Este acel gen de povestire în care autorul îl invită pe cititor să umple golurile, încheierea confirmând sau nu că acesta din urmă a procedat “corect”. Se pare că am greşit pe undeva, căci am găsit textul ca fiind doar obositor.

5. Ambrose Bierce – Stăpânul lui Moxon (traducere de Lucian-Vasile Szabo). În sfârşit o povestire a autorului cu adevărat satisfăcătoare.

Ce povestiri am mai citit #71

February 2, 2016 2 comments

Helion SF nr. 57, noiembrie/decembrie 2015:

1. Sergiu Someșan – La plimbare cu Clara. Din motive obiective, a trebuit să mă opresc cam pe la jumătate – în timpul pauzei am realizat că așteptam să o reiau. E ceva timp de când o povestire m-a mai adus într-o asemenea stare.
Pe de altă parte, am întâlnit virgule în exces, iar unele fraze puteau fi comprimate, gen “- Ce vrei? l-am întrebat pe soldat şi trebuie să recunosc că nu aveam cea mai blândă voce din lume.”
vs “- Ce vrei? Trebuie să recunosc că nu aveam cea mai blândă voce din lume.”
Am înțeles că vine și un roman, e adevărat?

2. Liviu Surugiu – Regele spărgătorilor. “Lucrare distinsă cu premiul al III-lea, ex aequo, la Concursul Național de proză scurtă Helion, 2015”. Același (aparentă) dezordine narativă însoțită de multe semne de exclamare și puncte de suspensie – chestii pe care nu le agreez. Dar, cumva, ele își au mereu locul în povestirile autorului. Și aici, prima impresie e că nu trebuie să iei nimic în serios din ceea ce citești, însă, pe măsură ce lectura avansează, începi să vezi că e vorba doar de naturalețea cu care au fost așternute cuvintele, parcă în joacă, relaxat. De altfel, “râs” e prezent de nu mai puțin de 7 ori.
Că tot veni vorba, nu am putut accepta partea cu “nu știu să râd”.

3. Liviu Braicu – Proces de învățare. “Lucrare distinsă cu mențiune la Concursul Național de proză scurtă Helion 2015″. Banală, însă cu impact emoțional asupra celor care au copii.

4. Daniel Timariu – Alisee, o mașină cu toane. Recitirea am făcut-o cu zâmbetul pe buze, dar doar pentru că mi-am amintit unele dialoguri. Ea este o povestire serioasă care arată că acțiunea dintre om și IA poate căpăta trăsături comico-tragice. Sper totuși că IA nu va avea caracteristici antropomorfice de tipul celor prezent(at)e aici.

5. Ambrose Bierce – Halucinația lui Stanley Fleming (traducere de Lucian-Vasile Szabo). Un exemplu care arată căt de mult s-au îmbunătățit tehnicile literare în 100 de ani.

Ce povestiri am mai citit #70

January 21, 2016 4 comments

Helion SF nr. 56, octombrie/noiembrie 2015:

1. Miloş Dumbraci – Fraţii-de-Plecat. Uşor surprins de ingeniozitatea unor concepte şi de relaţiile dintre ele. Cam lungă totuşi pentru sfârşitul pe care îl are, iar unele informaţii de fundal sunt introduse puţin forţat.

2. Corina-Lucia Costea – Dimineaţa devreme. “Lucrare distinsă cu premiul I la secţiunea FICŢIUNE a concursului TIMIŞOARA PESTE O SUTĂ DE ANI”. Textul nu este nimic altceva decât o înşiruire de referinţe.

3. Adriana Muscă – La ceas aniversar. “Lucrare distinsă cu premiul al II-lea la secţiunea FICŢIUNE a concursului TIMIŞOARA PESTE O SUTĂ DE ANI”. O lucrare (sâc) mai bună ca cea de sus – nici nu era prea greu, pentru că aici avem o minimă logică narativă, ba chiar şi un final potrivit. Pe de altă parte, am simţit disperarea de a bifa borne narative. La stângăcii mai intră abundenţa de semne de exclamare şi puncte de suspensie.

4. Ambrose Bierce – Un diagnostic de moarte (traducere de Lucian-Vasile Szabo). E greu să îmi aduc aminte de când nu mi-a mai plăcut cap-coadă o povestire a acestui autor.

Ce povestiri am mai citit #69

January 19, 2016 2 comments

Helion SF nr. 55, septembrie/octombrie 2015:

1. Daniel Timariu – Victime colaterale. Atmosfera apăsătoare este dată de resemnarea personajelor în gânduri şi acţiuni. Un final potrivit.
Exista sinonime pentru “slabit”. “Pământul uscat nu se va lăsa pângărit de uneltele omului” – cum urma pământul să se împotrivească? Iar câteva formulări merg îmbunătăţite pentru claritate.

2. Lucian-Dragoş Bogdan – La marginea nebuniei, Yggdrasilul…. Cam aşa se face: idee destul de inedită, execuţie ireproşabilă, încheiere perfectă.

3. Alexandru Marinescu – De ce noaptea bate vântul astfel?. Prea multe semne de exclamare – numărul lor dă o tentă puerilă dialogurilor. Ultima propoziţie salvează aproape tot.

4. Ambrose Bierce – O noapte de vară (traducere de Lucian-Vasile Szabo). O povestire a autorului care a avut nu doar sens, ci şi punct culminant şi deznodământ.

Ce povestiri am mai citit #60

September 1, 2015 18 comments

Helion SF nr. 54, august/septembrie 2015:

1. Miloş Dumbraci – Pieile de fier. Îndrăzneață și grandioasă, m-a dus cu gândul către diverse romane/serii fantasy scrise în cheie epică. Finalul este cel ce trebuie să fie.
Am fost puțin surprins de cadența și intensitatea conceptelor, dar înțeleg că e o povestire, nu un roman. Eu sunt obișnuit cu narațiuni mai molcome a căror lentoare este folosită și pentru a sublinia însemnătatea/rolul unor elemente de stil sau conținut.

2. Ciprian-Ionuț Baciu – Peștera cu sfinți. Cam lungă pentru ceea ce oferă, însă încheierea salvează tot, până și trăirile ușor feminine ale personajului principal.

3. Cristi Vicol – Pedeapsa lui Manitou. Mult mai bine întocmită decât Iluzia magicianului. Mi-a plăcut de la început până la sfârșit.

4. Ambrose Bierce – Cursă neterminată. Un text, nu o povestire.

Ce povestiri am mai citit #54

July 16, 2015 2 comments

Helion SF nr. 53, iunie/iulie 2015:

1. Cristi Vicol – Iluzia magicianului. O povestire muncită, cu atenţie la detalii. Mi-a plăcut cum se îmbină elemente de supranatural cu cele istorice (Christmas truce). Finalul e bun, păcat că există pe alocuri scăpări, de la repetiţii (“enigmatic”/“enigmatice”, “paltonului gros”) până la dezacorduri (“pe peronul Marii Gări din Paris sau a Gării Centrale din Londra”). Bonus: “futute-n cur de pifan”, “nu înainte de ai promite fetei” şi “fakir”.

2. Daniel Timariu – Palanca Mijlocie. Tristă şi frumoasă în acelaşi timp.

3. Ambrose Bierce – Calea lui Charles Ashmore (traducere de Lucian-Vasile Szabo). Şi din nou, acelaşi tip de povestire.

Ce povestiri am mai citit #50

July 2, 2015 5 comments

Helion SF nr. 52, mai/iunie 2015:

1. Miloş Dumbraci – Triţii de pe Jawdah. Fascinant subiect. Mi-a plăcut cum sunt strecurate subtil mici detalii de background. Una din cele mai bune povestiri citite de mine vreodată – am parcurs-o de câteva ori şi de fiecare dată m-a impresionat tot mai mult.

Câteva observaţii totuşi:
– de evitat folosirea ghilimelelor cand se atribuie noi sensuri cuvintelor.
“Ți-ar place aici”
– un paragraf descriptiv e lipit de o linie de dialog
– nu sunt explicate sensurile lui “muzili” şi “qutal”
– Hilmii mai făceau şi altceva decât să mănince (întreb dpdv al simetriei nisip/piatră)?.

2. Mircea Băduţ – Trei treimi. Stilul este impecabil, ideea bună şi execuţia aşiderea. Cred că “el sunt eu” ar fi trebuit înlocuit “el este eu”.

3. Liviu Braicu – Capătul imperiului. Nu mi-a plăcut de la prima citire, însă reţinerile au dispărut la a doua, când am surprins câteva detalii şi efortul creativ din spatele lor. Ritmul este alert şi te împinge să citeşti cât mai mult şi cât mai repede, ceea ce nu e lucru deloc rău în teorie, dar poate face scăpate diverse amănunte.

4. Ambrose Bierce – Dificultatea de a traversa câmpia (traducere de Lucian-Vasile Szabo). În primul paragraf întâlnim “păşune”, “păşune”, “păşune”, “câmp” şi “păşune” pentru “lawn”, “pasture”, “field”, “field” şi “pasture”. Un text în concordanţă perfectă cu majoritatea celorlalte scrise de autor.

Ce povestiri am mai citit #49

June 30, 2015 13 comments

Helion SF nr. 51, aprilie/mai 2015:

1. Daniel Timariu – Din lift. Încă nu m-am hotărât care din cele două părţi mi-a plăcut mai mult. Ambele conţin imagini care îmi vor stărui în minte ceva vreme, iar ideea, deşi nu e chiar originală, te face să citeşti până la capăt cu nerăbdare. Cu alte cuvinte, o povestire excelentă.
Totuşi, o nelămurire: dacă fiecare terasă avea o uşă, cum de personajul principal nu a putut-o găsi pe cea aferentă primei terase?

2. Adrian Mielcioiu – Şanţul. Cam aşa trebuie să arate o povestire ce îmbină elemente SF cu mitologie (autohtonă). Virgule lipsă, însă. Iar “daimon” nu cred că avea ce căuta aici.

3. António de Macedo – Gândacii mor pe spate (traducere de Claudia E. Stoian). Cam tehnică, dar nu de neînţeles. O idee deosebită transmisă într-un mod credibil.
Traducerea şchioapătă , nu am găsit în dicţionar “gâdilire” sau “unzi” – bonus: “Ai văzut pe slujitorul Meu Iov?”, “au perturbat pentru mult timp pe noii bizantini ai Școlii Vechi”, “a reunit, după o călătorie în telagog, pe toți miniștrii săi” şi “au insultat de manieră grosolană pe uimiții invitați”.

4. Ambrose Bierce – Apariţia de la Nolan (traducere de Lucian-Vasile Szabo). Binevenită această mică variaţie faţă de celălalte texte ale autorului. Mici greşeli în procesul de traducere.

Ce povestiri am mai citit #43

April 14, 2015 1 comment

Helion SF nr. 50, martie/aprilie 2015:

1. Cristi Vicol – Sfârșitul inocenței. Scrisă bine, dar finalul e sec.

2. Cătălin Lupu – Datoria. Mi-a plăcut și textul și ideea cu două finaluri.

3. Ambrose Bierce – Ceilalți locatari (traducere de Lucian-Vasile Szabo). Ăăăăă… oooooook…

%d bloggers like this: