Archive

Posts Tagged ‘Alexandru Dan’

Ce povestiri am mai citit #59

August 25, 2015 1 comment

Ficţiuni.ro nr. 2, noiembrie 2013:

1. Ştefana Czeller – Secretul brioşei cu lămâie. Scriitură excelentă şi un deznodământ neaşteptat.

2. Cezar Mazilu – Fapt divers. Încă o povestire bună cu final-surpriză.

3. Florin Purlucă – Eu, Laura. Debut? Tehnic e varză, iar unele pasaje creează imagini confuze.

4. Lucian Dragoş Bogdan – Cui îi trebuie o moarte?. Totul a fost credibil până în momentul în care Moartea se răzgândeşte. Astfel că am perceput restul textului ca pe o curgere lipsită de naturaleţe spre respectivul final.

5. Teodora Matei – Adelina. Mi-a adus aminte de Teddy, cel puţin din punct de vedere al atmosferei. Faptul că e scrisă bine o face să îţi rămână mai mult în suflet.

6. Adrian Avarvarei – O alternativa improbabilă. Merita un deznodământ mai în forţă.

7. Alexandru Dan – Eroul. Încă nu m-am obişnuit cu acest stil, aşa că şi acum nu sunt singur că i-am captat (întreg) înţelesul.

8. Narcisa Stoica – Silver Church. Deja o nuveletă, însă lectura nu e obositoare pentru că-ţi păstrează curiozitatea până la sfârşit.

9. Marian Truță – Linii frânte pentru Soledad. O continuare la Otravă pentru Soledad. Unele metafore impresionează, însă nu mă pot acomoda cu acest stil de scriere. Iar conceptul de fantome din text mă depăşeşte. În plus, cine dă din umeri zicând “Taci!” (sau invers)?

10. Dan Tudor Ninoiu – Cum ne-a salvat Vasile de la invazia extraterestră. Un titlu perfect pentru tonul şi conţinutul povestirii. Mi-a amintit de Invazie cu oaie cheală.

11. Ciprian Mitoceanu – Din inima mamei. Din nou o nuveletă. Prima impresie după ce ajungi la final e “o lectură atât de lungă pentru doar atâta lucru?”. Apoi realizezi că la fel de important este şi “cum”, nu doar “cine” şi “ce”. Scrisă superb.

12. Eugen Gomboş – Sens unic. Şi totuşi, povestea cu cea mai imprevizibilă încheiere e cea de faţă. Şi nu prin conţinut, ci prin modul în care este construită.

13. Ioana Vişan – Nu-mi călca pe Umbră, doar…. Chiar originală.

14. Danuţ Ivănescu – Până la un punct. Chiar că până la un punct. Decinu™.

15. Loredana Cristina Dascalu – Gânduri pentru tine. Oh, nu! Am citit atât ca să aflu că e un fragment dintr-un roman? De ce nu s-a specificat înainte de primele rânduri?

16. Edgar Allan Poe – Dracul în clopotniţă (traducere de I.L. Caragiale). Epilog total dezamăgitor.

17. Edgar Allan Poe – Motanul negru (traducere de Nicu Gecse). Pentru iubitorii de pisici.

Ce povestiri am mai citit #56

July 28, 2015 Leave a comment

Ficţiuni.ro nr. 1, octombrie 2013:

1. Victor Cilincă – Sigfried. O idee originală şi un sfârşit pe măsură.

2. Roxana Brinceanu – Regula jocului (KILL THE ALIX). Chiar dacă întrezăreşti rândurile de final, eşti pur şi simplu împins spre ele prin cadenţa creată de multe propoziţii scurte, de repetiţii bine alese şi de, paradoxal, virgulele în exces. Un autor desăvărşit.

3. Marian Truță – Otravă pentru Soledad. La a doua recitire mi-a plăcut mai mult, poate pentru că am găsit substanţă acolo unde nu credeam că e. Şi invers.

4. Alexandru Dan – Danse macabre. Extrem de ciudată poziţionarea rândurilor, însă cred că am prins înţelesul.

5. Adrian Buzdugan – Cum și-a pierdut Tijd Vaksürinen timpul. M-a dus cu gândul la In Time. Când aflăm de nebunia altora, parcă devenim mai îngăduitori cu a noastră.

6. Marian Coman – Lică. O relatare simplă cu mireasmă de copilărie.

6. Ovidiu Bufnilă – Waved Wonderful World!. Decinu™.

6. Eugen Gomboş – Scriitorul. Stranger Than Fiction la puterea a doua.

6. Norio Hasegawa – Păpuşa (traducere şi adaptare de Nicu Gecse). Putea fi chiar subtilă.

6. Ovidiu Petcu – Duel cu o cobră. Un deznodământ mediocru în comparaţie cu aşteptările create.

Ce povestiri am mai citit #30

December 9, 2014 Leave a comment

Gazeta SF nr. 44, noiembrie 2014:

1. Bianca Alexandra Horbovanu – Vis etern. O oarecare curiozitate m-a ținut până la sfârșit. Pe lângă faptul că, din dorința de a avea “acel” final, autoarea trece lejer peste regulile pe care ea însăși le-a impus de-a lungul povestirii, deznodământul e leșinat.

2. Cornelia Murariu – Mara. Decinu™.

3. Cătălin Lupu – Liniștea. Nimic memorabil. Multe virgule sunt plecate în vacanță.

4. Alexandru Dan – Întâlnirea. De ce am impresia că fiecare cuvânt a fost măsurat de mai multe ori? E acel gen de povestire care te “pocnește” de la prima citire doar dacă ești în starea de spirit potrivită.

5. Leonid Andreyev – Povestea șarpelui (traducere de Alexandru Ioan Despina). Prea lungă.

Scurte #283

October 28, 2014 2 comments

– Way of Kings de Brandon Sanderson apare în curând la editura Paladin cu o traducere de Ana-Veronica Mircea.

K.J. Parker va lansa The Invincible Sun în februarie 2015; e prima parte a unei noi trilogii fantasy. Chiar şi după atâţia autori fantasy citiţi, e greu să nu o pun pe K.J. Parker într-un top 10. Încă deţine recordul pentru cel mai tare final dintr-o carte fantasy (trilogia Scavenger).

Mihnea Columbeanu nu a fost reţinut doar pentru pornografie infantilă, ci şi pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de minori, viol şi agresiune sexuală în formă continuată. Reacţii aici.

citate marca Oscar Wilde.

– un eseu semnat Alexandru Dan despre gotic, fantastic şi realism în literatură apărut în revista Alternanţe (octombrie 2014).

Ce povestiri am mai citit #14

May 20, 2014 4 comments

Ficţiuni.ro nr. 7, aprilie 2014:

1. Lucian Dragos BogdanVânturile blânde ale verii (1, 2 şi 3) – autorul povestirii Moartea unei prinţese înaripate confirmă că este talentat şi astfel clasamentul meu personal (care, de altfel, nu are, deocamdată, o anumită ordine) se extinde din nou. Ca de fiecare dată când imi place o povestire, mă găndesc cât de bun ar fi un roman cu aceeaşi scriitură (eventual şi cu acelaşi fir narativ, fireşte extins). Ştiu, e posibil ca anumiţi autori să fie foarte buni doar atunci când scriu povestiri, însă eu văd romanul ca fiind un pas evolutiv faţă de povestiri.

2. Teodora Matei – Teddy – începutul e înşelător, povestea e superbă. Nu a fost o întâmplare că Greu de dezlegat mi s-a părut a fi cea mai bună povestire din Gazeta SF nr. 36.

3. Eugen Gomboş – Beronophon – mi-a plăcut mult; foarte asemănătoare cu o povestire despre (moartea lui) Socrate pe care am citit-o înainte de 1989 şi care se învârtea în jurului celebrului citat “Ştiu că nu ştiu nimic şi nici măcar asta nu ştiu”.

4. Maria-Laura Antohe – Poftă nestăvilită – sunt sătul de povestiri cu vampiri/zombies, dar ideile (oarecum) originale şi execuţiile lor încă pot surprinde uneori.

5. Victor Cilincă – Înlocuitorul – cea mai bună povestire a acestui număr.

Altele:

1. Alexandru Dan – Ochii Himerei – mmm, începe foarte bine (construcţia frazei, vocabular şi forţă descriptivă), dar pe parcurs apar unele pasaje pe care eu le-aş fi eliminat/condensat. Şi există un oarecare exces de virgule pe care eu îl interpretez că denotă meticulozitate, chiar şi în cadrul unor paragrafe mai expresive.

2. Ambrose Bierce – Beyond the Wall – puţin greoaie dpdv al sintaxei, însă mi-a plăcut atât morala, cât şi reacţia naratorului la final.

%d bloggers like this: