Home > Fantasy, Recenzii, Scriitori, SF > Ce povestiri am mai citit #104

Ce povestiri am mai citit #104

Galaxia 42, nr. 3:

1. Cezarina Anghilac – Să te gândești la Claudia. Un angajat nou, o anchetă pornită din prea mult entuziasm, elemente ce concură spre un final tulburător prin întrebările morale ce le ridică. Nu doar pentru o societate viitoare, ci, la fel de bine, și pentru noi, ce din prezent…
O scârțâială (scena din cazinou) și un final slăbuț – în rest, suspans, acțiune cu ritm, idee exploatată bine, iar infodump-ul este introdus elegant (rareori întâlnesc în cadrul acestei rubrici atâta naturalețe în expozițiune, detalii și eficiență stilistică).

2. Lucian-Dragoș Bogdan – Treaz. Muncim, iubim, visăm pentru o lume ideală, o utopie a belșugului, a echității sociale, a sănătății permanente. Dar dacă nu aceasta este fericirea?
Punctele de suspans din dialoguri arată că povestirea de față nu prea s-a luat în serios. La fel ca sus, un final ce ar fi meritat mai mult.

3. Florin Purlucă – Poltergeist spațial. În acest military science fiction atipic, Florin Purluca îmbină într-un mod original fantasticul cu știința viitorului.
Detalii ce se repetă (“Purta uniformă militară și o crestătură urâtă îi împodobea obrazul drept.”, “În fine, cum spuneam, tipa aia, de dincolo de birou, arăta ca naiba cu crestătura ei nasoală de pe falca dreaptă.”), confuzie privind măsurarea timpului (“În schimb, tot ce a făcut tipa aia a fost să se uite la mine lung. Câteva secunde bune, dacă nu ceva mai mult de un minut.”), mai multă confuzie (“Asta s-ar fi putut întâmplă dintr-un milion de motive. Însă cele cu adevărat importante erau vreo două duzini. Primul: eroare la deschiderea parașutei.[…]Asta era una din variante. Restul, simple variații pe aceeași temă.”, iar deciziile luate de personajul principal respectă doar dorința autorului de a bifa borne narative (“Și totuși, n-am putut să dau frâu liber gândului ucigaș. Era ceva care-mi spunea că nu era ceea ce trebuia să fac. Era o formă de respect camaraderesc? Sau ceva mai profund? Ceva ascuns? N-am putut să mă decid.”, “Cum spuneam, detaliul nu conta câtuși de puțin, dar asta nu însemna că nu am simțit un sentiment de teamă. Am fost la un pas să rostesc comanda vocală, dar un pitic dintr-un colț întunecat al minții mele mi-a spus să nu mă grăbesc. Uneori, câteva secunde pot să schimbe soarta unui război. Așa că mi-am oprit impulsul și am decis să risc și să aștept.”).
Și am înnebunit cu ochiul cel robotizat și cu “pliurdă”.

4. Rjurik Davidson – Crepuscul în Caeli-Amur (traducere de Miloș Dumbraci) În acest dark fantasy / new weird, un funcționar din Casa Arboria, plictisit de viața sa confortabilă și apăsat de regrete și vise, decide să-și schimbe viața în bine (sau rău, poate) – dar mai întâi să facă o plimbare nocturnă printre ruinele Forumului antic. Ce, sau pe cine, va întâlni acolo s-ar putea să-i schimbe viața… definitiv.
Te ține curios până la ultimele rânduri – deci ce, cine, cum?

5. Sergio Gaut vel Hartman – Cercul închis (traducere de Alexandru Lamba) Într-o seară, pe când traversa un parc în drum spre locuința sa, colonelul Iribarren are parte de o întâlnire stranie ce-i pare un coșmar. Toți oamenii uciși de-a lungul carierei sale îi ies în față pentru a-i cere socoteală. Va reuși oare colonelul să-și răscumpere greșelile sau va plăti pentru ele? Autorul argentinian Vel Hartman Sergio Gaut reușește să creeze, din câteva cuvinte, o atmosferă fantastică, tulburătoare.
Nu e chiar tulburătoare, dar nici rea. Informațiile se repetă în dialoguri. Dezodământ previzibil și potrivit.

6. Molly Gloss – Sezonul mieilor (traducere de Miloș Dumbraci) În acest SF de prim-contact, Delia, obișnuită cu singurătatea alături de mioarele sale, descoperă că cerul s-ar putea să ascundă mai multe decât munții, dar și că o prietenie se poate construi chiar și fără cuvinte… și se poate încheia la fel de surprinzător.
Foarte corectă.

7. Michael K. Iwoleit – Spirite (traducere de Miloș Dumbraci) În acest soft-SF filosofic, un savant se confruntă simultan cu cea mai mare provocare, moartea iminentă, cu o uriașă nouă descoperire în laborator și cu una sufletească, a ceva străvechi. Dar oare nu cumva noul și vechiul sunt același lucru?
Totul bine până la “explicația științifică”.

  1. March 9, 2021 at 8:37 pm

    👏👍🌷🌹

  1. No trackbacks yet.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: