Home > Fantasy, Recenzii, SF > Ce mai citesc (VI): J.V. Jones – The Barbed Coil

Ce mai citesc (VI): J.V. Jones – The Barbed Coil

When Izgard of Garizon put on the Coil and crowned himself King, he set in train a course of tumultuous events that would reverberate around the continent. For the Coil must have blood.
And the first blood to flow is that of Berick of Thorn, the legendary conqueror of Garizon. His son, Camron, wants revenge and knows that Izgard can only be stopped by force of arms. He seeks out the man who knows most about Izgard’s murderous hordes – Lord Ravis, a ruthless mercenary with a dark and secret past.
And Tessa McCamfrey is about to become caught up in this dangerous and exotic world – with the piratical Ravis, a beautifully patterned gold ring and a role to play in the momentous events that unfold.

Am aflat de J.V. Jones într-una din acele perioade în care căutam și alți autori de fantasy, preferabil sub formă de referințe. Originară din Liverpool, dar trăind în San Diego, Julie Victoria Jones a debutat fulminant cu trilogia The Book of Words, toate părțile (The Baker’s Boy, A Man Betrayed și Master and Fool) având recorduri de încasări. Seria este în prezent tradusă în Germania, Franța, Rusia, Polonia și Olanda.
A urmat The Barbed Coil, carte apreciată pentru o lume fantasy măiestrit înfățișată în doar 800 de pagini. Mai are o serie oprită în 2010 (A Cavern of Black Ice, A Fortress of Grey Ice, A Sword from Red Ice, Watcher of the Dead) ce va continua cu penultima parte, Endlords (nume provizoriu), probabil nu mai devreme de doi ani. Prin unele părți se spune că A Sword of Shadows reprezintă un salt uriaș față de trilogia-prequel la capitolele stilistică și caracterizarea personajelor.
Eu le-am cumpărat în versiunea Orbit (ediția britanică). Cum nu îmi place să încep serii neterminate (Janny Wurts…), alegerea logică a fost romanul.

Un conflict în care celui rău cu gânduri de cuceriri i se opun un mercenar, un prinț și o rezidentă a statului California, aterizată în mijlocul evenimentelor prin intermediul unui inel misterios. De-a lungul lecturii am comparat-o de multe ori cu Tigana. Chiar au încăput multe în aproape 700 de pagini: sistemul de magie, diversele culturi, precum și personajele suficient de puternice încât să stăpânească o poveste bine dozată. J.V. Jones îi este egală lui Guy Gavriel Kay în eficiență stilistică, dar îi este totuși inferioară scriitorului canadian în două privințe.
În primul rând, Guy Gavriel Kay este unic în tonul ușor liric imprimat chiar și celor mai tensionante scene de acțiune.
În al doilea rând, Brandin este personajul negativ ideal, cel pe care îl poți disprețui și cel puțin simpatiza în același timp. Relația cu Dianora este superioară celei dintre Izgard și Angeline – complexitate și motivații. În schimb, Izgard a rămas până la sfârșit cumva pe un plan secundar – putea fi mai puțin schematic, chiar cu prețul a sută de pagini în plus, ceea ce nu m-ar fi deranjat deloc.

Însă J.V. Jones oferă o altă perspectivă prin introducerea scribului Ederius, rezultând un triunghi cu o dinamică uneori imprevizibilă (legătura cu Angeline), dar cu momente în care relația sa cu Izgard are doar rolul de a arăta că acesta din urmă e doar un însetat de putere, fie el și psihopat.
Există și originalitate. Multe personaje au dizabilități fizice sau psihice, cu consecințe asupra felului în care percep și sunt percepute, de la cicatrici (Lord Ravis) și tinitus (Tessa McCamfrey) până la autism (Angelina) și inabilitatea de a simți gustul (Izgard); plus Emith specialul. Și am apreciat ca acțiunile lor se desfășoară după o logică ce nu sfidează bunul-simț.

Și am ajuns la sistemul de magie, bazat pe tipare desenate/pictate (patterns). Impactul a fost la fel de proaspăt ca cel din Warbreaker a lui Brandon Sanderson, doar că aici magia e prezentată mai meșteșugit. Sunt incredibil de bine construite scenele cu ajutorul cărora autoarea te face să crezi. Bogăția imaginilor, eleganța succesiunii lor și alternanța cel puțin corectă, dacă nu și artistică, a POV-urilor respectă reguli interne coerente și lesne de acceptat de către cititor.

J.V. Jones, ne vom mai întâlni.

 

Categories: Fantasy, Recenzii, SF Tags: ,
  1. No comments yet.
  1. No trackbacks yet.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: