Home > General > Ce mai citesc (I) – Dorothy Dunnett: The Game of Kings

Ce mai citesc (I) – Dorothy Dunnett: The Game of Kings

Dorothy Dunnett se numără printre cei mai bine cotați autori pe Goodreads; a fost poate prima informație pe care am aflat-o despre această autoare. Este cunoscută pentru două serii historical fiction de mare succes – Lymond Chronicles și The House of Niccolò, cicluri ce numără șase, respectiv opt romane.
Cărțile sunt scumpuțe, chiar și pe Book Depository, unde au reduceri rare și extrem de modeste (prețul mediu per volum este de 16€). Am avut norocul să găsesc toate cele paisprezece volume într-o librărie din Seattle – Mercer Street Books – librărie pe care am vizitat-o și în anul urmator (2017). De fiecare dată m-am întors cu două plase pline de bunătățuri.
Cărțile lui Dorothy Dunnett le-am luat la 7-8$ bucata și sunt într-o condiție foarte bună spre perfectă.

Mă cam chinuiam cu trilogia lui Chris Holm, așa că m-am gândit să fac ce n-am făcut decât de foarte puține ori: să mai încep o carte în paralel. Încerc să nu abandonez niciodată (și definitiv) vreo lectură – am eu fixul ăsta – iată de ce am încălcat altă regulă personală.
În ultima zi a anului trecut mi-au alunecat privirile pe raftul unde se află seriile Dunnett. Și de data asta m-am hotărât. “Așa, care e primul volum? Game of Kings? Game of Thrones într-o variantă istorică?”. Știam că Lymond Chronicles este o serie cu multe personaje (inventate sau nu) ce înfățișează evenimente istorice ce l-au inspirat și pe George R.R. Martin.
Game of Kings nu doar că are o copertă superbă (ambele serii sunt în ediția nouă (și de lux) de la Random House USA Inc, imprintul Vintage Books), dar are și prefață, glosar de personaje și o hartă. Așadar trei semne de carte.

Câteva pagini în prima seară. Mai multe în următoarea. “Glosarul putea fi structurat mai bine în ceea ce privește gruparea personajelor și relațiile dintre ele. Nu înțeleg, soțul văduvei are o fată al cărui băiat se va căsători cu verișoara lui, adică fata primului copil al văduvei al cărei fost-prim soț mai avea și o fată ilegitimă? Multe personaje, precum și multe locații înghesuite pe hartă.”
Iau o pauză de câteva zile. Încep să caut ceva ghiduri sau informații despre sensul unor paragrafe (scrise în scoțiana veche sau ceva de genul). Găsesc niște locuri populate de fani cu explicații, descrieri, cronologie și interpretări. Dau și de niște spoilere aproape majore, dar și de câteva observații privind stilul scriitoarei exemplificate cu detalii care îmi scăpaseră mai mult pentru că nu am considerat necesar să le țin minte.
Mă întorc la citit nițel mai pregătit și mai atent, dar tot nu reușesc să țin minte toate locurile și personajele sau conexiunile dintre ele. Și mă enervează să caut sensul unor cuvinte pe telefon (a trecut ceva timp de când n-am mai avut nevoie de ajutor) – nu îmi place să am telefonul în preajmă, mai ales când vreau să citesc cât mai mult.

Nu vreau să abandonez. Nu a doua oară în ultimii ani. Acum vreo doi ani îmi picaseră ochii pe Janny Wurts. Cum încă scrie The Wars of Light and Shadow (11 voume până acum, câte 700 de pagini scrise mărunt-mărunt), aleg din bibliotecă To Ride Hell’s Chasm, un roman standalone, lăudat pentru scriitură și capacitatea autoarei de a crea și înmagazina o lume complexă în aproape 700 de pagini.
Parcurg primele două file și adorm. A doua seară cam la fel. Nu vreau să folosesc telefonul drept dicționar, așa că sunt nevoit să extrag sensurile lipsă din context. Dar nu merge. Fraza e alambicată, îmi scapă detalii, nu țin minte caracterizările.
O fi de la somn? E a nuștiucâta seară când încep lectura foarte obosit. Abandonez, o pun a doua zi la loc cu gândul că voi reveni cândva asupra ei.

Revenind, nu vreau să se întâmple așa și cu Game of Kings. Am sentimentul că va fi o carte grozavă, mi-au plăcut anumite scene cu elemente specifice cărților de capă și spadă. Plus că povestea prinde mai multă viață când te răsplătește pentru atenția la detalii.
În concluzie, a trebuit să petrec ceva timp pe Wikipedia în principal, pentru a (re)învăța istorie medievală, mai precis conflictele dintre Scoția și Anglia. Am memorat înfățișări și date istorice, precum și genealogii – Dumneseule!, cum se amestecau dinastiile/famiile cu aspecte ce frizau incestul, câți copii mureau la naștere sau după câțiva ani.

M-am apucat a treia oară și totul e mult mai frumos, luminos și limpede.

(va urma)

  1. No comments yet.
  1. No trackbacks yet.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

<span>%d</span> bloggers like this: