Home > Recenzii, Scriitori, SF > Blogosfera SF&F: Adrian Mihălțianu – Apusul (Seria Terra XXI, partea a II-a)

Blogosfera SF&F: Adrian Mihălțianu – Apusul (Seria Terra XXI, partea a II-a)

Nimic nu prevedea furtuna din primavara lui 2058. Nanitii invinsesera cele mai crunte boli, omenirea ajunsese pe Marte, iar tumultul terorist de la inceputul secolului fusese dat uitarii.

Cei mai puternici oameni de pe planeta, membrii Societatii, incep sa se teama de mecanismele pe care ei insisi le-au pus in miscare: orasele circulare, IA-uri cu puterea a zeci de milioane de creiere umane, o retea secreta de tineri cu abilitati telepatice si, mai ales, diferentele ideologice despre cum sa faca lumea mai buna inainte de contactul cu o civilizatie extraterestra.

Semnele sfarsitului existau. Dar furtuna i-a prins pe toti, buni sau rai, oameni sau ciborgi, batrani sau tineri.
Cine va mai ramane dupa Ziua Judecatii?

Cartea poate fi cumpărată de aici.

Marea problema pe care a avut-o primul volum al acestei serii a fost dezvoltarea insuficientă a personajelor. Cauze? Viteza de derulare a evenimentelor, corelată cu lunga perioadă de timp în care ele au loc, precum și omniprezenta expozițiune. Care ar fi fost soluția? Probabil o dublare/triplare a numărului de pagini însoțită de o temporizare a acțiunii.

Sunt peste 600 de pagini în Apusul, așadar aproape dublu față de Epoca Inocenței care are 350 de pagini. Acțiunea, ce are loc la 12 ani de la întâmplările din prima parte, se desfășoară în câteva zile, astfel că personajele au mai mult timp să respire, să-și manifeste trăirile, să construiască sau să dezvolte relații narative. Expozițiunea este mult mai subtilă și nu se întâlnește aproape deloc în dialoguri (interioare sau nu). Mai mult, acțiunea, cu mici excepții, decurge mult mai rapid și la o scală mai mare.

În Epoca Inocenței mi-au plăcut cel mai mult luptele din capitolul Avanpostul 10 și porțiunile în care este prezentată cursa colonizării lui Marte. Ritm perfect, dramă, suspans la cote maxime și întorsături de situație. În Apusul, toată această combinație definește aproape fiecare pagină. Am citit aproape dintr-o suflare toată cartea; după primele capitole am renunțat să mai scriu notițe – știam că o voi reciti.
Miza a crescut cu fiecare capitol, cu fiecare atac, fentă sau trădare comise de președinți de țări, anturajul lor, IA-uri, oameni din umbră, militari, astronauți ori fanatici (religioși). Bine construit suspansul până la ceea ce eu am numit Marea Dezvăluire.
Cu ce nu prea m-am împăcat a fost modul în care a început să fie rezolvat deznodământul (p456, p464), din punct de vedere științific, nu literar. Pur și simplu, mi s-a părut trasă de păr soluția aleasă pentru realizarea finalului, de altfel potrivit și meritat. În schimb, am înghițit partea cu telepatia, cumva autorul a făcut-o credibilă, nici măcar nu a încercat să explice cum/de ce se întâmplă, pentru că nu era nevoie.

Bine, aici a fost și oarecum simplu, deoarece, repet, expozițiunea gen documentar aproape că lipsește, iar pe cea prin intermediul dialogurilor am întâlnit-o doar o dată (p26). Diverse amănunte sunt introduse subtil (Emaar Tower (p17), avioane cu propulsie electrică (p22), prioritate în trafic în functie de costul călătoriei (p27), destrămarea UK și UE (p30), mlaștinile din sudul Moldovei (p186), opt miliarde de oameni pe Terra (p411), USS Ares (194)); conceptele științifice sunt introduse elegant sau evoluează din cele din primul volum (Trelcogel (p16), hyperloop (p17), interfață Mint (p25)); există referințe culturale strecurate finuț (p193, 213), inclusiv legate de Disney/Star Wars (p9-11, 424, 585); informațiile de fundal apar elegant (p426-427, 432, 439, 561).
Bonus: la p558 am dat peste “prin intermediul unor breșe găsite în rețeaua de panouri fotovoltaice din Mongolia” – ce să vezi, ceva asemănător s-a întâmplat deja în realitate.

Ce am găsit insuficient explicat sau lipsit în bună de parte de credibilitate: încărcăturile imposibil de detectat din baza militară din Polonia (p23), detaliile privind nașterea și ascunderea existenței rețelei PSI (p140, p145), un scenariu de război neanticipat de Shen (p453), transformarea lui Adam Andrews (p456) sau existența “mecanismelor hormonale și electrochimice” (464). Greu de crezut și gradul de succes al infiltrărilor militare dintre cei patru mari rivali: SUA, Europa, Rusia și China.
La scăpări mai trec “- Băi rus împuțit” (p8), “care păreau că-și urmează propriile agende” (p105), “momentul care îl umplea de groază pe Duncan și pe acoliții din NAR” (p410), folosirea scării Celsius în loc de Fahrenheit (p158). Și aici sunt prea multe puncte de suspensie, folosite atât pentru ironii ori aluzii, cât și pentru sporirea suspansului (p266, 308, 316). Pănă și IA-ul le utilizează (p233)…
De asemenea, semnele de exclamație sunt fie în exces, fie aparțin naratorului (p248, 346).

Spre deosebire de Epoca Inocenței, în Apusul, IA-urile au un rol crucial. Numărul lor a crescut – pe lângă Genie X (varianta îmbunătățită a lui Genie din prima parte), roluri importante au și sus-menționatul PSI, Dukh, Ares, Eagle, Shen, Yinghuo sau Angela. Sunt IA-urile principalelor națiuni angrenate în războiul geopolitic și conflictul de pe Marte. Și nu doar raționează, ci și iau decizii tot mai importante, iar colaborarea cu oamenii care le controlează sau ar trebui să le controleze se modifică treptat (Ares – p226, 231, 233; Yinghuo – p462, 465; Shen – p450, 453-454, 505, 568, 596).
Multe capitole sunt fabuloase – de exemplu, în Waiting for the Night, interacțiunea dintre Edwards și IA-ul PSI este magistrală prin naturalețea dialogurilor dintre cei doi; în Tora! Tora! Tora!, acțiunea începe să capete proporții epice; Black Celebration este mai mult decât impresionant – au fost fascinante procesele de raționament ale lui Shen din spatele alegerilor morale pe care le face.

Aștept cu maxim interes următorul volum. Dacă va fi cel puțin la fel de bun, sunt aproape sigur că vom avea o serie SF/de anticipație autohtonă despre care se va vorbi ceva vreme. Muncă (imensă) de documentare, scriitură tot mai elegantă, acțiune furibundă cu impact (post)apocaliptic – ce să nu îți placă?
Felicitări!

Mai multe opinii pe:

Jurnalul unei cititoare
Iulia Albotă
Nantan Lupan

Recenziile fac parte din proiectul Blogosfera SF&F. În fiecare a doua miercuri a lunii, un grup de bloggeri publică simultan părerile lor despre o carte din sfera SF&F semnată de un autor român.
Aștept propuneri pe această pagină.

Advertisements
  1. No comments yet.
  1. October 31, 2018 at 9:08 am

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: