Home > Fantasy, Recenzii, Scriitori > Blogosfera SF&F: Livia Furia – Choice

Blogosfera SF&F: Livia Furia – Choice

Dispariția misterioasă a Darlei pune în gardă întregul oraș, organizandu-se astfel pentru a porni în căutarea acesteia.
Dary, protagonistul romanului CHOICE, este martorul unui accident monstru în care sunt implicate sora și nepoata lui. Lucrurile iau o întorsatură stranie din acel moment. În scenă intră alte două personaje importante, Sebastian și AR DaKan.
Dacă lumea știa mereu că există doar două teorii, cea evoluționistă și cea creaționistă, CHOICE ne aduce în fața celei de a treia, unde cunoaștem noi forme de viață inteligentă precum Reii, Ummi, Kimiko și un nou soi de diavoli : f’al’kerii și v’al’kerii.
Din cauza unui accident petrecut în trecut, despre care Dary refuză să vorbească, în lumea pe care o știm cu toții apare o anomalie care dă naștere monstruozităților ce amenință omenirea. Fără să vrea, Dary este obligat să plece într-o misiune alături de AR DaKan pentru a descoperi locul apariției anomaliei și pentru a o elimina.

Cartea poate fi cumpărată de aici.

Pe mine rezumatul de mai sus m-a făcut să zâmbesc. Amar. E adevărat, nu conține vreun spoiler cum s-a întâmplat prin alte părți. Dar citiți prima frază, acel verb la gerunziu creează o anomalie (sâc!) pe tărâmul minimei coerențe.
În carte e Choice, pe copertă și în rezumat e CHOICE. Așadar, un cuvânt important pentru intriga cărții. Nu neg că nu s-a dovedit a fi așa, însă preferam ca această evidențiere să fie doar rodul aprecierii mele, după parcurgerea celor două sute de pagini. Că veni vorba, subtilitatea alegerii (sâc!) respectivului nume pălește comparativ cu metafora copacului care a căpătat profunzime cu fiecare capitol citit.

Pe aceeași linie amatoricească, suntem atenționați că alte două personaje sunt importante… În plus, “noile forme de viață inteligentă” sunt schițate sumar, atunci când nu seamănă izbitor (și foarte convenabil) cu alte viețuitoare de pe planeta noastră. La reproșuri generale mai intră și folosirea aproape excesivă a verbelor la gerunziu – o caracteristică specifică autorilor cu puțină experiență. Am înțeles de la persoane avizate că este acceptabilă o oarecare cantitate de erori ce aparțin de redactare, cum ar fi dezacorduri, virgulă între subiect și predicat sau scrierea incorectă ori improprie a unor cuvinte, în acest caz “freack show” (p171), respectiv “oamenilor” (p151).

Dar nu am putut trece peste acel gen de greșeli care, prin repetabilitatea și gravitatea lor, au distrus orice urmă de potențial al acestui roman. Lor li se adaugă personaje în esență banale și o acțiune furibundă lăbărțată excesiv.

Vorbire directă amestecată cu vorbire indirectă:
“Doctorul a spus că ai nevoie de odihnă, a făcut o pauză și m-a privit printre ochii îngustați după care a continuat, tot nu înțeleg cum ai reușit să cazi de la fereastră.” (p19)
“Bărbatul care m-a invitat înăuntru se numea Sebastian Evelos și avea aproape cincizeci de ani”. (p28) O frază plasată exact în mijlocul dialogului introductiv dintre cele două personaje.
“Mâine trebuie să mă duc la doctor, să-mi desfacă bandajul, pe urmă trebuie să mă duc la poliție și să povestesc cum am avut halucinații de la medicamente, iar peste câteva zile trebuie să predau proiectul la care lucrez de câteva săptămâni bune, m-am îndreptat spre usă, vorbind în continuare, în timp ce gesticulam pentru a-mi demonstra părerea de rău că nu mai pot sta, după care am continuat, deși nu mi-a răspuns chiar la toate întrebările, ba chiar a ridicat alte câteva zeci în plus, discuția a fost interesantă și m-a făcut să înțeleg de ce toate relele mi se întâmplă numai mie” (p33). Pfiu, acum pot să respir. Dumneseule™, nu cred că am mai întâlnit vreodată o astfel de frază.
“Pentru că AR nu a reușit să aibă venituri care să-i permită să întemeieze o familie, a ridicat elegand din umeri, am rămas cu Furio, a urmat accidentul și… Nu mai contează”. (p122)
“Poate am să te învăț odată cum să dai cu pumnul ca un bărbat adevărat, privi trupul care începuse să băltească, topindu-se în binecunoscuta mocirlă neagră, uleioasă, apoi continuă: Am terminat aici, pentru moment”. (p131)
“Nu poți chema ajutoare? am sărit dincolo de poară, imediat după el. F’al’kerii par să-ți facă din ce în ce mai multe probleme, i-am făcut semn Biarrei că sunt în regulă, și femeia s-a apropiat de AR DaKan pentru o primă evaluare”. (p131)
“Puiule, satul va fi atacat în curând. Bătrânul Huro m-a însărcinat cu salvarea ta, i-am arătat o brățară formată din doisprezece zale metalice, fiecare zală protejând în mijloc câte o sferă goală, mi-a dat asta pentru tine, a găsit-o pe plajă acum câteva zile și i s-a arătat în vis că trebuie să o folosești”. (p152)

Construcții dubioase:
“Pârâiturii inconfundabile a țesăturii care se rupea i se alăturară mârâituri joase, împletite armonios cu gâfâieli puternice”. (p24)
“Să ne păstrăm calmul! spuse rapid, Sebastian, sărind în picioare când l-a văzut strângând pumnul, în timp ce mă fixa cu un rictus furios”. (p31)
“În tot acest timp, eu mă străduiam să scot din băltoacele argintii cablurile groase cât brațele voinicilor care mă înconjurau, efort zădărnicit de mișcarea șerpuitoare a acestora și de sutele de vinișoare care țâșneau de sub coajă”. (p197)

Timpuri verbale greșite:
“Când mi se termină toată suflarea, am renăscut printre crăpăturile adânci”. (p37)
“M-am trezit alergând printr-un coridor îngust, puțin luminat, cu tălpile goale lovind ritmic pământul rece, cu părul și umerii acoperiți de pulberea cenușie care se cerne din tavan”. (p154)
“Poate că nu ar fi trebuit să facem asta, a spus cu voce scăzută, privind apa purpurie care a invadat băltoacele, murdărindu-le”. (p197)
“O ploaie de sfere de toate culorile s-a abătut asupra corpului mătăhălosm când tentaculele subțiri au încercat să sfâșie realitatea pentru a forma punți spre Dincolo. Am zâmbit cu satisfacție la gândul că reii se deșteptară, în sfârșit”. (p207)

Mai avem folosirea eronată a unor cuvinte, gen “patetic” – în toate cele trei ipostaze (p37, p118 și p178), el are alt sens în limba română decât în limba engleză, precum și precizări inutile – de exemplu: “AR DaKan a ascuns piatra șlefuită în unul din buzunarele costumului pe care îl purta în acea zi, s-a întors pe călcâie și, fără a scoate o vorbă, a luat-o la fugă de-a lungul coridorului” (p76).

Într-o categorie specială intră sexualitatea personajului cel principal și important. Ori Dary e gay (în subconștient), ori autoarea habar nu are cum gândește un mascul (fie el chiar și beta):
“L-am putut admira în toată splendoarea lui, de la picioarele puternice, așezate de-o parte și de alta a brațelor mele, la pieptul lat și musculos[…] Avea o frumusețe sălbatică, atrăgătoare și am avut timp să mă gândesc că voi fi omorât de o bestie atât de reușită”. (p24) Pericol, pericol!, PERICOL!, iar Dary se comportă ca o virgină în călduri.
“L-am văzut cu ochii minții pe protectorul cercetării: brunet, tuns scurt, ochii de un verde incredibil, întunecat, strălucitor, mai scund cu două degete decât mine, zvelt, mlădios, cu un ten proaspăt, tineresc, de invidiat (…).” (p27) Cunoașteți vreun bărbat heterosexual cu trăiri similare?
“A ridicat capul spre noi, privindu-ne peste marginea ochelarilor cu ramă îngustă, cu ochi de un violet incredibil[…] AR DaKan sesizase corect că nu mai avea demult viață socială, dar mi-aș fi dorit o amintire cu frumusețea străină care stătea în fața mea”. (p80) Dacă verde și violet provoacă astfel de emoții, mă întreb cum ar fi reacționat Dary în fața unui purtător de ochi vișinii.

Desigur, există și posibilitatea ca autoarea să fi încercat să îl contureze pe Dary drept un reproducător uman din punct de vedere psihic, însă niciodată nu am întâlnit la AR DaKan un astfel de comportament. Mai mult, pe la jumătatea cărții apare Biarra, ființă de care personajul principal pare să se fi îndrăgostit (într-un mod care mie nu mi s-a părut credibil). Cum rolul ei este neimportant (sâc!) în derularea acțiunii, nu pot decât să trag concluzia că singura ei menire a fost cea de a-l pune pe Dary într-o relație sentimentală. Pentru că așa creezi un personaj complex, îl arunci în contexte pe care tu, ca autor, nu ești capabil să le gestionezi.

Remarcam în urmă cu două ediții că Livia Furia nu scrie rău – și aici sunt pagini întregi (35-42, 168-170) care m-au surprins plăcut prin cursivitate și forța imaginilor transmise. Iar umorul, atât cât a fost, nu a atins niciodată limitele ridicolului, așa cum am întâlnit în alte creații de gen autohtone.
Livia Furia are ceva ambiție de a scrie cu adevărat literatură (fantasy), iar printre soluțiile pe termen mediu ar fi înscrierea într-un atelier literar și abandonarea anturajului din care fac parte autoare submediocre, ratate și fudule.

DE ZaStru™

Mai multe opinii pe:

Cu mintea la SF
Everything and anything
Iulia Albotă
Jurnalul unei cititoare
Nantan Lupan
Reader’s Republic

Recenziile fac parte din proiectul Blogosfera SF&F. În fiecare a doua miercuri a lunii, un grup de bloggeri publică simultan părerile lor despre o carte din sfera SF&F semnată de un autor român.
Aștept propuneri pe această pagină.

Advertisements
  1. No comments yet.
  1. March 21, 2018 at 10:00 am
  2. March 21, 2018 at 10:01 am
  3. March 21, 2018 at 8:06 pm

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: