Home > Fantasy, Recenzii, Scriitori, SF > Blogosfera SF&F: Doina Roman – Prea mulți zei pentru un deșert

Blogosfera SF&F: Doina Roman – Prea mulți zei pentru un deșert

Ce ai face dacă ai afla că un lucru pe care îl foloseşti ca atare provine dintr-o fiinţă umană, ba mai mult, are conştiinţă şi simte, că ar putea fi un apropiat sau cineva despre care ai auzit, sau pur şi simplu te-ai îndrăgosti de el?

Cartea poate fi cumpărată de aici.

Am fost avertizat că este ciudată. Când am cerut explicații, mi s-a spus că nu există o cauză identificabilă, căci povestea (principala vinovată în astfel de situații) este aici inteligibilă. Această asigurare mi-a creat așteptări superioare celor avute pentru cartea din ediția trecută. Dar primele 30 de pagini au fost dezastru™, însă după aceea numărul celor cu probleme a scăzut spre un minim, ca apoi să crească ușor spre sfârșit.

Prima neplăcere: enumerațiile. Înțeleg că reprezintă o metodă facilă de a introduce infodump, dar folosirea lor în exces denotă fie lene, fie nepricepere. În plus, creează monștri, cum ar fi schimbul de replici dintre Maximus și tatăl său (p57-58).
De asemenea, am simțit nevoia unei hărți, deoarece nu am putut relaționa spațial locațiile menționate. Felul în care ele sunt introduse, apoi menționate, face dificilă o cronologie corectă a mișcărilor personajelor.
Nici glosarul de la final nu ajută cât ar trebui. Unele definiții nu conving, de genul “armă biologică autonomă cu interfață neurală osmotică”, iar altele puteau fi mai clare (și mai scurte). Nu am înțeles de ce respectivul glosar nu a fost așezat la început, ar fi ușurat partea de infodump. Nu e obligatoriu (mai ales când experiența este insuficientă) ca definițiile să facă lumină doar asupra acelor concepte a căror explicare ar crea infodumpuri măricele.
E păcat că satisfacția pe care o ai de a pune cap la cap toate informațiile apare atât de târziu. Aș fi preferat să crească spre final în paralel cu ritmul acțiunii.

Pasajele mele favorite au fost cele cu jurnalul lui Kronos. Odată scăpată de povara infodumpului, povestea autoarei devine chiar palpitantă. Începi să te simți mai aproape de (un) personaj, apar legături între conceptele narative și astfel întorci pagină după pagină.
Totodată, am apreciat și paragrafele de la p96 și p106 ce conțin “Știi că și stelele se iubesc?”, respectiv “Afară, o lumină gălbuie scălda lucrurile în culori amăgitoare”. Mi-a plăcut și modul în care au fost gândite, introduse și utilizate paralele religioase, referințe care nu sunt puține.

Pe de altă parte, relația de dragoste dintre Melia și Acron nu convinge. Nu are sens, nu are logică felul în care ea apare și evoluează. La rateuri privind relațiile sentimentale intră și umorul forțat și dialogurile de la p98 – aproape că le-au bătut pe cele din Al treilea solstițiu (Sandra Coroian).

Dar cele mai deranjante sunt deficiențele ce se repetă. Frecvența lor te scoate din acțiune, pentru că fie te străduiești să vezi de ce nu clară acea frază, fie te minunezi.
Am încercat să le grupez cât mai bine. A se observa că, în concordanță cu cele spuse mai sus, numărul lor scade (serios) în a doua jumătate a cărții.

Fără sens temporal:
“Reflex, izbi cu pantoful, care se umplu de terci pe talpă. Lavia o strivise, apoi se cutremură de o silă subțire și încleiată” (p18).  Decinu™.
“Și prima lacrimă îi străluci Meliei pe obraz când adormi; o linse cu vârful limbii. Era sărată și după ea se rostogoliră și restul. Le înghiți și își ascunse geamătul în pernă” (p45). Păi dormea sau nu?
“Privirea îi căzu imediat pe rotulă și ochii i se întunecară… Rotula dreaptă era ca un capac de conservă întredeschis, se mai ținea doar în firele albe ale tendoanelor. Leșină din nou de durere” (p56). Durerea izvorăște din acțiunea de a privi?

Expozițiune stângace (prin dialog/monolog):
“Vor să înnebunesc, să mă dau cu capul de podea, singura care nu se înroșește la atingerea mea” (p9). Știam asta deja de la p8: “putea să stea doar în centrul încăperii, unde, ciudat, temperatura era optimă și se putea întinde în voie”.
“Aha, numai dacă pun mâna te înroșești? Plită nenorocită, ia să vedem, dacă ating întâi cu degetul și apoi pun cârpa repede și fac asta repetat, când cu o mână, când cu cealaltă, te păcălesc?” (p10) Ce adult monologhează așa, ca un copil ce zice cu voce tare tot ce-i trece prin cap? De ce mi se spune (direct) și nu mi se arată?
“Cum se crăpa o bucată din poarta prin care am venit, cum o cârpeau cu miile de ace care ieșeau ca norii din bilele lor” (p15). Cine folosește astfel de metafore într-un discurs, dat fiind respectivul context? Tot pe aceeași pagină aflăm că ba nu se înțelegeau, ba că se înțelegeau urletele celor cocoțați pe stâlpi.
“Tatăl lui, generalul Ethan, l-a ținut după el tot timpul” și imediat mai jos “și asta până când tatăl lui, generalul Ethan din neamul Aslet” (p81).
“Da’ mai repede! zise Max, care era zgârcit la vorbă” (p224). La fel, de ce mi se transmite și nu mi se arată?
“O să îmi scot cuiele astea din genunchi, pe care mi le-ați bătut voi în rotulă după ce m-ați prins pe Fâșie că am plecat cu mielul și m-ați adus la nebuni!” (p233).
– monologul lui Konos (p241-242).

Detalii a căror dezvăluire nu are rost în respectivul context:
“și se întrezăreau umbre strecurate pe lângă pereții casei-tip, de pridvor, de la numărul 212 din Drigat” (p21).
“Primele le făcuse dintr-o suflare, în locul unde se născuse, aici în Drigat, orășel cu douăzeci de mii de suflete, întins pe două coline sterpe care aveau un pic de verdeață pe coamele de sus, cât să nu crezi că te-ai rătăcit aproape de Marea Barieră” (p24).
“Îi luă câteva secunde să o decupeze și apa să năvălească afară peste Dansatorii înalți, bine făcuți, rași pe cap și înarmați cu barde”, deasupra de “Șocul valului le dădu răgaz să-i pună la pământ pe mercenarii înarmați, care probabil îi urmăreau de mult” (p109).
E ca și cum eu aș scrie “Culoarea rochiei era cea a sângelui pe care îl vărsaseră supraviețuitorii luptei de la Mica Strâmtoare, acel loc despre care se spunea că e blestemat de Zâna Scorburilor, cea blondă și bătrână”.

Ieșiri din POV/scenă:
“Ar fi preferat să moară repede ca să nu știe nimic, dar era conștient că nu ne putem alege sfârșitul” (p9).
“Arăta obosit” (p10).
“dădu pe gât un păhărel de alcool “de calitate”, așa cum îi plăcea” (p16).
“Omul deschise ușa pregătit” (p17).
“Unii aduseseră lanțuri pe care le foloseau ca pe lasouri să oprească forțele de ordine, iar strigăte, mâini rupte…” (p20).
“Se vedea de departe că nu se simte prea bine, pentru că mergea clătinându-se și opintindu-se” (p222).

Formulări confuze:
“Uite, pentru asta ar fi ieșit și el să demonstreze, pentru drepturile și combaterea abuzării Femeilor-de-Lut” (p16).
“plescăind ca să simtă gustul de fructe din tărie și plimbând-o pe cerul gurii” (p16).
“Vru să deschidă ușa din tablă[…] și prinse bucata de tablă de containerul ruginit care ținea loc de usă” (222).

Sunt prea multe pentru a păstra limpede povestea, care chiar nu e rea (remarcabile părțile cu Femeile-de-Lut). Dacă vreți o carte cu idei “ca afară”, citiți-o, însă luați în considerare că în nepermis de multe pagini e scrisă cam “ca la noi”.

Mai multe opinii pe:

Everything and anything
Iulia Albotă
Jurnalul unei cititoare

Recenziile fac parte din proiectul Blogosfera SF&F. În fiecare a doua miercuri a lunii, un grup de bloggeri publică simultan părerile lor despre o carte din sfera SF&F semnată de un autor român.
Aștept propuneri pe această pagină.

Advertisements
  1. February 21, 2018 at 4:47 pm

    văd că vă tot împuținați, voi blogosferienii… Eu eram convins când ați pornit că o să ajungeți prea mulți, se pare că nu-s un bun oracol. Oricum, faceți o treabă și foarte bună și foarte importantă, sper să rămâneți pe metereze cei tot mai puțini mohicani care mai sunteți

  2. February 23, 2018 at 7:20 pm

    Unii mai iau pauză din când în când. Și eu am lipsit la o ediție.

    • February 24, 2018 at 3:01 pm

      spre rușinea mea, nu am observat la care 🙂

  3. February 25, 2018 at 11:38 am

    Câinii diavolului de Cătălina Fometici.

  4. Stefan
    February 25, 2018 at 6:44 pm

    <>

    Vezi ca aici gresesti, Asta e, dimpotriva, un plus pentru ca ia in considerare attention spanul target audienceului.

    • Stefan
      February 25, 2018 at 6:54 pm

      O, wow, te lasa sa scrii HTML in reply. Throwback to 2000 BBcode forums. Nu are setare de schimbat in markdown sau ceva?

      anyway, intre &lt si &gt era

      «“Vor să înnebunesc, să mă dau cu capul de podea, singura care nu se înroșește la atingerea mea” (p9). Știam asta deja de la p8: “putea să stea doar în centrul încăperii, unde, ciudat, temperatura era optimă și se putea întinde în voie”»

    • calin ne bunu'
      March 1, 2018 at 2:37 pm

      Interesantă romgleza… N-am știut că Spânul e în poveste.

  1. February 21, 2018 at 11:35 am

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: