Home > Recenzii, Scriitori, SF > Blogosfera SF&F: Florin Stanciu – Omnium

Blogosfera SF&F: Florin Stanciu – Omnium

În trecut, Pământul a fost distrus de un obiect necunoscut numit Spinul lui Dumnezeu. În prezent, pe Stația de Explorare a Portalului 2, Axxe Kaer e solicitat de PHIL, entitate superinteligența artificială și custodele stației, sa elucideze apariția unei capsule misterioase ieșite din portalul ce deschide o gaura de vierme. Deși călătoria ființelor vii printr-o gaură de vierme este imposibilă, capsula prezintă semne vitale.

Acest incident îi va schimba viața pentru totdeauna, iar povestea lui se va intersecta cu istoria antePământului, dar și cu cea a postPământului. Și însăși identitatea i se va confunda cu Ianus Trifrons și, în cele din urma, cu cea a data-cercetatorului Casian Titus.

Povestea singulară a lui Axxe Kaer se cere citită, căci destinul lui este cel care va putea salva omenirea de la distrugere sau o poate condamna definitiv.

Cartea poate fi cumpărată de aici.

Ca și în Epoca Inocenței (Adrian Mihălțianu), Omnium se remarcă prin strădania de a intui bucăți mai mari sau mai mici dintr-un posibil viitor al omenirii. Și aici, în aproape în fiecare pagină se simte munca (imensă) de documentare făcută de autor.
Florin Stanciu scrie pedant, limpede, fără puseuri filosofico-meditative din seria “sunt mai deștept ca tine, cititorule!”. Nu te smucește de mânecă, nu te ceartă și nu te insultă. Alunecă des spre genul documentar, cu multe informații legate de IA, biologie, genetică, istorie, geologie etc. Ca și în Epoca Inocenței, unele teme par a avea surse ce îmi sunt familiare. Cu multe am fost de acord, cu altele nu.

Dinamica discuțiilor dintre Axxe Kaer și PHIL mi-au adus aminte de cele dintre Mannie și HOLMES IV din Luna e o doamnă crudă (Robert A. Heinlein), doar că în Omnium lipsește umorul. Am apreciat că IA-ul este competentă – de la relatări până la întrebări și răspunsuri logice. Informațiile au acea rigoare științifică care la alți autori este înlocuită de introspecții neconvingătoare în raport cu ceea ce se înțelege sau înțeleg eu că ar fi IA-ul.
Însă și aici am găsit IA asociată cu “surprindere” (p99), “teamă” (p207) ori “sentimente” (p209). În al doilea rând, nu m-am împăcat cu prezența semnelor de exclamație și a punctelor de suspensie în paragrafele narate de IA (p98, 135, 160, 196, 207, 209 etc.). Și nu, nu cred în “mașini cu suflet” (p252).
Că veni vorba, nu poți despărți două replici ale aceluiași personaj cu puncte de suspensie venite de la interlocutor (p28, p98). Când nu vrei paragrafe succesive de dialog, pune un rând în care interlocutorul, dacă nu trebuie să deschidă gura, măcar cugetă ceva, face un gest, o mișcare.
Pe de altă parte, mi-a plăcut cum tipurile de AI au fost împărțite după nivelul de inteligență, parcă respectând clasificarea de aici.

În Omnium, ritmul în care se dezvăluie misterul e aproape perfect, cât să îți țină vie curiozitatea până spre sfărșit. Există și o întorsătură de situație ce pune într-o altă lumină evenimentele petrecute până în respectivul moment. Finalul, deși l-am intuit mai devreme decât probabil ar fi trebuit, este fabulos. Alfa și Omega.
Dar prea mult infodump. În toate formele: dialog, descriere și narațiune (la persoana a III-a). Deși are puține scene de acțiune, nu e scuzabil să fii nevoit să parcurgi pagini întregi care cred că puteau să lipsească sau să fie subțiate serios, cum ar fi expunerea celor șapte etape ale evoluției vieții pe Pământ. Apropo, nu am fost convins de explicațiile de la paginile 169 și p230.

Mai există și câteva dubioșenii, gen “În hiperspațiu, un mesaj parcurgea distanța dintre SEP2 și cel mai mare cuirasat spațial construit vreodată de om în câteva ore sep” (p25) sau folosirea verbelor la imperfect în loc de perfectul compus (și viceversa). Am întâlnit și “superexplicații” de genul “de la Everest, cel mai înalt vârf muntos, până la Groapa Marianelor, cel mai adânc punct de pe suprafața Pământului” (p248). Probabil dorința autorului de a face ca Omnium o lectură cât mai accesibilă.

Nu cred că mă încadrez perfect în publicul-țintă căruia i se adresează cartea de față. Pe lângă diferendele de ordin “ideologic”, am simțit deseori că Omnium este mai mult o relatare cu iz științific, că ei îi este subordonată latura narativă și nu invers. Cu alte cuvinte, impactul emoțional a fost moderat.

Mai multe opinii pe:

Catharsis Writing
Cu mintea… la SF
Everything and anything
Iulia Albotă
Jurnalul unei cititoare

Recenziile fac parte din proiectul Blogosfera SF&F. În fiecare a doua miercuri a lunii, un grup de bloggeri publică simultan părerile lor despre o carte din sfera SF&F semnată de un autor român.

Aștept propuneri pe această pagină.

Advertisements
  1. No comments yet.
  1. November 29, 2017 at 10:00 am
  2. November 29, 2017 at 10:37 am
  3. November 30, 2017 at 9:04 am

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: