Home > Recenzii, Scriitori, SF > Blogosfera SF&F: Ciprian Mitoceanu – Amendamentul Dawson

Blogosfera SF&F: Ciprian Mitoceanu – Amendamentul Dawson

Meritocratie, se mandreste Congresul american.
Fascism, susotesc rebelii.
Noua ordine mondiala, afirma un politician despre cea de-a doua lege care ii poarta numele.
Idee stralucita, considera marile puteri, disperate sa salveze lumea aflata la un pas distanta de extinctie.
Coruptie si incalcarea tuturor drepturilor omului, se revolta liderul oamenilor-sobolan – proscrisi refugiati in canalizari si ultim bastion al rezistentei.
Condamnare la moarte, gandeste un cetatean de categorie inferioara obligat sa se supuna unei legi absurde.
Mai multi bani decat poate visa cineva, isi pregatesc armele ranjind vanatorii de capete trimisi sa il captureze pe Barton, J., cetatean de nivel C+ si inamic al statului.
Peste tot in America viitorului apropiat se vorbeste numai despre cel de-al doilea Amendament Dawson, dar John Barton nu are prea mult timp sa stea la discutii. Vanat zi si noapte ca un animal, el este hotarat totusi sa nu cedeze fara lupta. In spatele cortinei, congresmanul Dawson controleaza intreg jocul, dar surprizele nu il ocolesc nici pe el…
In stilul alert care l-a consacrat ca scriitor de thriller, Ciprian Mitoceanu ne invita sa luam parte la o lupta pe viata si pe moarte intre Om si Sistem.

Cartea poate fi cumpărată de aici.

Mi s-au dat asigurări că romanul de față se citește repede. Și așa a fost – l-am parcurs în două reprize, una pe zi. Firul narativ este alert – tot timpul se întâmplă ceva, iar explicațiile oferite iscă alte întrebări.

Cartea are loc la câțiva ani de la evenimentele din trilogia Predestinare genetică compusă din În sângele tatălui, Insula Diavolului și Față în față. Nu am citit seria respectivă, dar am avut surpriza plăcută să descopăr că nici nu a fost nevoie: Amendamentul Dawson poate fi citit și ca un roman de sine stătător.
De asemenea, există și o povestire care a stat la baza cărții – ea se găsește aici, pe site-ul Nautilus, revistă ce conține și o versiune veche a romanului. Din ce văd, există pe alocuri reformulări, iar o bucată din final a fost modificată destul de serios, chiar dacă deznodământul a rămas același. Nici prima versiune nu mi-a displacut, chiar dacă e trasă de păr, prin prisma deciziilor luate de Scoubaday și John Barton.
Din ce știu, exact respectiva primă variantă a apărut și pe hârtie, la Millennium Books, în 2012.

Dar nici această a doua ediție, revizuită, de la Crux Publishing nu este perfectă. Există paragrafe întregi de expozițiune prin dialoguri – totuși acceptabil dacă se ia în considerare intenția autorului de a oferi cât mai multe într-un număr mic de pagini (250). Așa că nu își aveau rostul informații aruncate cu țârâita sau prezența așa-ziselor “cârlige”.
Eu nu am avut o problemă cu numărul, ci cu lungimea și oportunitatea lor. Fie ritmul acțiunii este fragmentat serios, fie s-a forțat prezența anumitor personaje de dragul expozițiunii.

Și logica internă a romanului are fisuri. Singurul mod în care oamenii puteau fi convinși de adoptarea celui de-al doilea Amendament ar fi fost un sistem bazat pe meritocrație, ori acesta implică o pendulare verticală în ierarhizarea valorică a societății, nu clase sociale înțepenite etern, în funcție de notele școlare. Ce se întâmplă, de exemplu, dacă într-o familie A+ copilul are performanțe la învățătură demne de B?
Cum de există presă liberă? Dacă e de stat (fascist), atunci avem o contradicție. Dacă e privată, atunci există firme deținute de cetățenii și în alte domenii. Aflăm că există corporații, dar cum poate avansa patronul pe scara socială atunci când înregistrează profit? Dar angajații când li se măresc salariile? Cum entitățile private exploatează resursele naturale într-o lume secătuită care le drămuiește?

Totodată, nu am înțeles cum de era îngăduită activitatea rebelilor. Bine, existența tunelurilor este explicată satisfăcător, însă de ce ele nu erau “epurate”, măcar periodic? Mai mult, folosirea oamenilor ar fi fost mai eficientă (și economic) față de soluția adoptată de a îndepărta persoane indezirabile sistemului utilizând mașinării. În plus, unele sunt construite sau funcționează absurd – nu are sens ca un robot să aibă o coadă dotată cu soluție tranchilizantă când acul respectiv, din motive evidente, putea fi pus pe partea frontală.
Nemulțumiri am și legate de aspecte tehnice. De la “refulată” în loc de “defulată” (p166) la dialogurile de la începutul celui de-al doilea capitol unde Leon devine Andy. Iar unele scene de acțiune sunt confuze: “Quinn urla într-una, iar asta îl împiedica pe Aldair să se concentreze la ceea ce avea de făcut. Malacul încercă să îi dea câțiva pumni în cap, dar acesta izbuti să pareze cu antebrațul loviturile ce ar fi putut pune jos și un taur (p41) ori poziția lui John care, deși stă cu spatele la Scoubaday, îi vede totuși zâmbetul acestuia (p233).
Iar personajele sunt complet subordonate acțiunii și nu invers. Au comportamente stupide sau contradictorii cu ceea ce autorul a construit până în momentele în care ele iau decizii. Ambiguitatea lor morală este anemică și niciodată exploatată suficient.

Dacă îl citești ca pe un thriller SF cu acțiune pură, Amendamentul Dawson este decent. Ca manifest (anti)politic sau distopie, romanul are deficiențe pe care nu le-am putut ignora. Iar o a treia ediție nu cred că ar rezolva multe, pentru că slăbiciunile sale sunt de ordin structural.

Mai multe opinii pe:

Cu mintea… la SF
Everything and anything
FanSF
Iulia Albotă
Jurnalul unei cititoare

Recenziile fac parte din proiectul Blogosfera SF&F. În fiecare a doua miercuri a lunii, un grup de bloggeri publică simultan părerile lor despre o carte din sfera SF&F semnată de un autor român.

Aștept propuneri pe această pagină.

Advertisements
  1. No comments yet.
  1. No trackbacks yet.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: