Home > Fantasy, Recenzii, Scriitori, SF > Recenzie: Lucian-Dragoş Bogdan – Vraciul de pe norul interior

Recenzie: Lucian-Dragoş Bogdan – Vraciul de pe norul interior

Locuitoarele unei planete îndepărtate îşi află numele abia când vine vremea să dea naştere unei urmaşe. Iar acest nume reprezintă misiunea pe care Lumea lor le-o încredinţează. Cea care devine Aducătoarea-Leacului va avea de îndeplinit o sarcină care i se pare peste puterile sale: să-şi părăsească viaţa pastorală şi să se aventureze în spaţiul împânzit cu tehnologii, fiinţe şi culturi care-i sunt complet străine. Şi toate astea pentru a găsi un leac care să-i permită propriei specii, ameninţate cu extincţia, să se perpetueze.

vraciul_de_pe_norul_interior Cartea poate fi cumpărată de aici.

Au trecut aproape trei ani de când am citit pentru prima dată o povestire semnată de Lucian-Dragoș Bogdan. Dincolo de ocazionale reproșuri minore, întotdeauna am apreciat eleganța scriiturii, indiferent de temă și mesaj. Încrederea în talentul autorului m-a determinat să încep volumul de față fără simți nevoia de a ști ceva despre conținutul ei.

Prima impresie a fost că lecturez o carte fantasy. Denumirile cu majusculă, descrierile și lumea personajului principal m-au dus cu gândul la Clopoțica lui Disney și Furnicile lui Bernard Werber. De aceea am găsit inițial nepotrivită folosirea cuvântului “sonar”. Iritarea s-a atenuat însă când am realizat că romanul este science fantasy, o categorie ce combină ambele genuri și cu care nu prea am avut contact, cel puțin în cazul scriitorilor români. E un subgen greu de stăpânit când vrei să nu suferi la credibilitate și logică internă, două caracteristici esențiale ce lipsesc scrierilor (sub)mediocre.

Călătoria personajului principal este metoda prin care Lucian-Dragoș Bogdan prezintă gradual și deloc invaziv diverse lumi, figuri exotice și dileme morale (o manifestare a acelei fineți de care spuneam mai sus). Da, e o metodă clasică pentru (o continuă) expozițiune, dar care merge de fiecare dată atunci când vrei să păstrezi o acțiune relativ simplă și un număr rezonabil de personaje.

Finalul e previzibil și autorul nu se ferește să ascundă asta. În schimb, îți oferă destul suspans și originalitate încât să îți dorești să citești și ultimele rânduri. Recunosc, au fost momente în care emoțional speram la un deznodământ diferit, deși rațiunea îmi spunea că astfel romanul ar fi devenit cel mult banal. Să-ți faci cititorii să se atașeze de personaje în doar 200 de pagini nu e la îndemâna oricui, mai ales când nu există clasica luptă între bine și rău.
Într-adevăr, firul narativ iese în evidență și prin absența personajelor negative. Există conflicte, însă majoritatea de natură interioară – reacții față de modurile în care diverse civilizații aleg să interacționeze sau chiar să conviețuiască.

Vraciul de pe norul interior este o opțiune solidă nu doar pentru cei ce vor să ia contact pentru prima data cu genul SF(F), ci și pentru împătimiții genului doritori de o poveste cu un amestec echilibrat de suspans, mister, aventură și neobișnuit.
Am găsit trei greșeli (de redactare). A doua nemulțumire privește coperta. Nu e rea, însă nu se potrivește deloc cu subiectul cărții.

Advertisements
  1. No comments yet.
  1. No trackbacks yet.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: