Home > Fantasy, Recenzii, Scriitori, SF > Blogosfera SF&F: Miloş Dumbraci – Hoțul de moarte

Blogosfera SF&F: Miloş Dumbraci – Hoțul de moarte

În februarie 2015, Miloș Dumbraci debuta cu Tristețe, un text scurt care mi-a atras atenția prin stil și priceperea de a formula un deznodământ cel puțin potrivit. Apoi a urmat o serie de povestiri în mai toate revistele de profil de la noi, povestiri care l-au așezat pe Dumbraci într-un clasament personal al autorilor români care scriu bine.

Cartea de față este o culegere de 14 povestiri, așa că am să vorbesc (câte puțin) despre fiecare în parte, cu mențiunea că mi-am exprimat deja o (primă) părere față de majoritatea lor pe blog. Am fost plăcut surprins că la începutul fiecărui text există un sumar care pune cititorul în temă, fără însă a divulga elemente narative importante. Cum nu obișnuiesc să povestesc acțiunea în sine, am să mă folosesc de respectivele rezumate, utile și pentru a arăta vastitea (sub)genurilor abordate de scriitor.

1. Hoțul de moarte.
Într-un cyberpunk sumbru desfășurat într-o Coree hipertehnologizată, unde mințile morților se vând pe piața neagră, iar sentimentele la bursă, un hacker și un android se trezesc prinși într-o vâltoare de minciuni care-i va forța să apeleze la un dragon virtual pentru a salva nici mai mult, nici mai puțin decât libertatea omenirii.
Este una din cele trei povestiri primite de la Miloș pe care le-am lecturat înainte de a fi publicate. Nu mai am la îndemână textul original, așa că nu pot spune câte deosebiri există între cele două versiuni. Ca și atunci, și acum l-am citit de două ori – este puțin greoi pentru că se folosesc multe concepte destul de inedite. Partea bună e că dacă aș coordona vreodată o antologie de povestiri românești, sigur m-aș gândi serios să o includ pe cea de față.
În loc de “emoticoane” aș fi preferat “emoțicoane” – nu din purism, ci pentru a sublinia mai mult legătura cu sentimentele.
Bonus: “știu că la mâncătorii de pește crud”.

2. Anchetă pe Terra.322.
În acest SF cu roboți, un militar este acuzat de crimă și sabotaj în lumea ordonată condusă de AI-uri; dar oare anchetatorii au ei dreptul să-l acuze sau sunt mai vinovați decât el? Și nu cumva, de fapt, vor să-l elimine pentru că a descoperit cel mai mare secret din galaxie?
Miloș are o problemă cu expoziția. Din dorința de a îngrămădi cât mai multe concepte, introducerea acestora se face uneori cu stângâcie – iar aici simți că povestea trebuie să bifeze borne.

3. Minți de diamant.
Într-un cyberpunk cu teroriști și apartheid, un polițist anchetează revolta sclavilor doar pentru a descoperi că a fost prins într-o conspirație, care este masca altei conspirații, la rândul său făcătura unei forțe misterioase, care de fapt nu e deloc ceaa ce pare și nici măcar ultima verigă dintr-un lanț al revelațiilor.
A doua povestire citită “în avans”, astfel că știam cum se va termina. Și totuși mi-a plăcut la fel de mult ca prima dată.

4. Suflet de arțar.
Pe Frontul de Est, misiunea unei patrule sovietice ia o turnură fantastică în străvechea pădure bielorusă, iar un șaman siberian are de făcut o alegere dureroasă între moarte și datoria față de trib.
Apărută după Tristețe, este prima povestire “de război”, așa cum am început eu să le denumesc. Și prima din seria Șamanul, altă denumire dată de mine.
Dacă în Tristețe se vedea o promisiune, aici apare o confirmare. Iar dacă îți place Sven Hassel, o să îți placă și acest text.

5. Șamanul și kurganul.
O povestire fantastică despre Stalingrad, unde nemții și rușii cuceresc pe rând o casă blestemată, doar pentru a dispărea fără urmă; oare un șaman să fie ceea ce le lipsește?
A doua parte din seria Șamanul în ordinea publicării, dar de fapt un prequel. Miloș a declarat că vor mai urma și alte povestiri cu respectivul personaj, poate și un roman – păcat că știu deja soarta Șamanului.

6. Cal mecanic la rege, șah.
Într-o crudă lume steampunk, în care totul gravitează în jurul Regelui-Soare, un grup de Rezistență încearcă să îl ucidă pe tiran, doar că acesta nu e tocmai ce credeau ei, așa cum nici eu nu sunt toți cine par a fi.
Dacă ar fi să o caracterizez cu un singur cuvânt, acela ar fi “originală”. Există și o nuvelă, Luizienii, pe care o voi citi în cel mai scurt timp posibil.

7. Jack și moartea ankylozaurului.
În acest SF cu salturi temporale, un comando cu misiune sinucigașă atacă viitorul, dar ajunge să se lupte cu niște inamici foarte, foarte asemănători cu ei înșiși, iar cei care plătesc prețul sunt niște nevinovați din trecutul extrem de îndepărtat.
Nici când a apărut online și nici acum nu m-am putut împăca cu conceptele de clone și călătorie în timp. Dar cumva curge și finalul nu dezamăgește.

8. Pieile de Fier.
Într-o frântură impetuoasă de epopee dark fantasy unde nu toți sunt ceea ce par la prima vedere, un grup de războinici de elită, vânătorii de zei ai Împăratului, trec printr-o bătălie cu barbarii, dar și una a sufletelor, fiind răsplătiți cu o nemurire deloc de invidiat.
Repet ce am spus inițial: îndrăzneață și grandioasă. Mi-a adus aminte de seria Malazan și sunt interesat de trilogia fantasy (aflată în lucru) care extinde această povestire, mai ales că nu cred că există la ora actuală un autor român capabil de o sagă epic fantasy. Deocamdată.

9. ZMB.
În URSS-ul post-apocaliptic, abaterile de la dreapta-credință a comunismului ortodox sunt cercetate de inchizitori, dar când unul dintre ei caută să afle ce s-a întâmplat cu un ofițer dispărut în Germania invadată de zembi, s-ar putea ca răspunsurile să fie mult mai surprinzătoare decât s-ar fi așteptat.
Prima din (sub)seria Iuri Marilov. Oricât de neverosimil pare sinopsisul de mai sus, textul chiar curge. Impecabil. Poate cea mai fascinantă povestire a autorului.

10. Molokan.
În Siberia post-apocaliptică, locuitorii unui sat din taiga dispărut de un veac sunt reîntrupați de o forță misterioasă; împreună cu Iuri Marilov, vom aduna indicii pentru a descoperi adevărul: să fie oare minune dumnezeiască sau ne grăiește altceva, străvechi?
A doua din (sub)seria Iuri Marilov și vreau să cred că nu ultima. Universul creat este atât de captivant și bizar încât sunt sigur că ar avea succes și “dincolo”. Pe când și un roman?

11. Dincolo, bezna.
În acest straniu horror despre războiul din Transnistria, un milițian încearcă să dea de urma unor dispăruți, dar se confruntă cu degradarea treptată a realității, monștri terifianți și cu un dușman îngrozitor, pe care numai el îl poate înfrânge.
Observ că a rămas fragmentul dubios pe care l-am semnalat în varianta online. Detaliile fac totul aici, iar finalul e adecvat, chiar dacă previzibil. A reușit să mă deprime, ceea ce nu e un lucru rău.

12. Poveste amară, de foc și pară.
Într-o legendă fantasy tristă, ultimul dragon de pe lume ne povestește cum a avut grijă de grădina lui și ce buruieni nerecunoscătoare a cultivat cu drag în ea, iar apoi vom vedea ce face un balaur atunci când nu mai există nicio speranță.
A treia (și ultima) povestire pe care am citit-o înainte de a fi publicată. Problema cu textele care conțin mult simbolism este că autorii lor, probabil din dorința de a epata, încearcă fie să înglobeze cât mai multe, fie să le prezinte cât mai clar. Ceea ce mă irită, deoarece simt că îmi este insultată capacitatea de a înțelege, de a face legături. Miloș a fost foarte aproape.

13. Expresul de Alabama.
În Alabama apocaliptică, bărbați curajoși caută să salveze pe ascuns de invazia sadicilor “brotaci” ce au mai de preț, copiii nenăscuți, viitorul pe care extratereștrii vor să ni-l confiște; dar oare sunt cuceritorii ceea ce par? Și vitejii din rezistență nu au cumva și alte scopuri?
Cea mai puțin apetisantă povestire din antologie. E o problemă de ritm, iar personajele anoste nu ajută.

14. Triiții de pe Jawdah.
O povestire în cel mai clasic stil SF “old-school”, în care exploratori spațiali contactează localnicii de pe o planetă nou descoperită, doar pentru a descoperi că subestimarea puterii credinței poate avea efecte miraculoase, dar mult prea scumpe.
O povestire care se trăiește la fel de intens, indiferent de numărul de recitiri. Ce ți-ai putea dori mai mult, ca cititor?

Creațiile lui Miloș Dumbraci acoperă o gamă întreagă de subgenuri, iar melanjul reușit constituie o raritate, cel puțin pentru literatura de profil autohtonă. Singurele reproșuri sunt antropomorfizarea (excesivă) a AI-urilor și divinităților, precum și neîndemânarea în introducerea unor elemente expoziționale. De aceea, sunt interesat de cum o sa arate primul roman al autorului – subtilitatea și eleganța nu ar trebui să fie o problemă, pentru că nu mai există constrângerile date de scurtimea textului. De asemenea, sunt curios dacă densitatea calitativă se va menține la aceleași cote.
Într-un top personal, pe primul loc s-ar situa Triiții de pe Jawdah, urmată de ZMB și Pieile de Fier (la egalitate cu Hoțul de moarte).

Din punct de vedere tehnic, am găsit cam opt greșeli (de redactare).

Mai multe opinii pe:

Cu mintea la… SF
FanSF
Nantan Lupan
Jurnalul unei cititoare

  1. December 7, 2016 at 10:54 am

    Mulțumesc pentru recenzie! La 1, agramatismul e voit, fiind un chinez care pretinde că vorbește prost coreeana. Fragmentul dubios mi-a scăpat deși am fost de acord cu observația, iar cele 8 typo îmi aparțin personal toate, mi le asum. De aceea acum sunt prins cu recitirea romanului pentru a nu repeta situația. Cu unele slăbiciuni de expoziție sunt de acord, dar cred că la poveștile mai recente nu se mai regăsesc, cel puțin așa incerc:)

  2. December 7, 2016 at 11:43 am

    Nu stiu de ce,dar nu-mi intra comentariile peste tot…

    Faina ideea. Felicitari celui care a avut-o primul !:) SI participantilor 😉

    Sunt unele carti romanesti ce chiar merita mai multa atentie din partea cititorilor.

  3. December 7, 2016 at 8:21 pm

    Și la Șamanul și la Marilov voi scrie câte o carte, dar nu romane, ci colecții de câte 10-12 povestiri cu ei . Când? Păi 1,5 ani îmi va lua trilogia (poate să apară prima carte în 2018), apoi 1 an la un roman SF cu Terra.322 (deci apare în 2019), după care câte 1 an fiecare serie de povestiri Șaman/Marilov (2020 și 2021). Toate decalate câte un an față de finalizarea de mine, văd că asta e alonja la apariție. În 2017 apare ”Hoțul de Moarte” romanul, terminat de mult, deci sper la un ritm de 1 carte/an.

  4. December 7, 2016 at 8:37 pm

    pentru moment cred ca un volum cu povestiri despre Samanul si Marilov sunt o idee inspirata 😉

  1. January 10, 2017 at 11:54 am

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: