Home > Fantasy, Recenzii, Scriitori, SF > Ce povestiri am mai citit #88

Ce povestiri am mai citit #88

Gazeta SF nr. 66, septembrie 2016:

1. Ana-Maria Anghelescu și Roșca Gheorghe-Octavian – Incertitudine în simțire. Dialoguri slabe – unul din motive este abundenţa semnelor de exclamare. Prea multă naraţiune în prima parte, iar în cea următoare POV-ul este confuz. Şi n-am înţeles ultima propoziţie din “Colonelul se îndreptă spre biroul său. Avea o întâlnire cu unul dintre operativi. De data aceasta era ceva grandios.”
Alt exemplu de POV care m-a zăpăcit: “Clarissa simții că acesta era momentul. Pentru ce, numai ea știa. Și, în curând, va afla și Djames.”

2. Lucian Dragos Bogdan – Improbabila bursă. Nu mi-a plăcut introducerea şi cred că putea să lipsească, caz în care semnele de exclamare puteau fi mult mai puţine.

3. Miloș Dumbraci – Omăt roșu în Kaperka. Lungă, însă doar privind retrospectiv – nici nu simţi cum se perindă rândurile. “Am avut în batalion, prin 43, un șaman.” – e acelaşi din Șamanul și kurganul/Suflet de arțar? Există o cronologie a tuturor acestor povestiri?
“Așa că-i spuse unde-i găsește, iar vânătorul îl legă de copac și uită de el, exact cum promisese.”“unde puteau fi găsiţi”? Şi prea mult “dar”.

  1. October 25, 2016 at 7:43 pm

    da, aluzia este la Șamanul din cealaltă povestire, dar nu există o legătură directă, a fost doar așa, pentru cunoscători🙂 Cronologia e subînțeleasă pt pasionații de ww2 (eu fiind unul) dar nu exprimată fățiș: Stalingrad a fost în 1942, deci ”..kurganul” e prima; ofensiva Bagration când au ajuns sovieticii înapoi în Bielorusia în 44, deci ”…arțar” a doua, în ”Omăt” spun la un moment dat ”după anii de prizonierat” deci minim 44 (noi am intrat în ww2 în 41), mai probabil 45-46. Și cert vor mai fi și alte povestiri în acest univers fantastic vag comun.
    Cu ”dar” de acord, cu ”găsește” eu cred că limba română e suficient de fluidă să nu fie o problemă (tu aplici aici regula engleză: ”told him where he could find them” corect; ”told him where he finds them” incorect) – părerea mea.
    Cât despre lungă, am avut mai mulți pași de derulat/lămurit fiind și pseudo-polițistă, nu prea o puteam înghesui mai tare. Sper totuși că ți-a plăcut🙂

  2. October 25, 2016 at 8:37 pm

    Nu e vorba de engleză – prezentul ala “găseşte” sună extrem de ciudat acolo:

    – distruge curgerea textului ca naraţiune ce e caracterizată de verbe la imperfect, perfectul compus, perfectul simplu etc.

    – depersonalizează POV-ul pe care eu l-am perceput ca fiind al lui Codreanu.

    Uite:
    “Abramov consideră că, date fiind împrejurările, erau niște idei nemaipomenite. Așa că-i spuse unde-i găsește, iar vânătorul îl legă de copac și uită de el, exact cum promisese.”
    – citeste “consideră” astfel încât să sune la prezent şi nu la perfectul simplu. Cum e?🙂

  1. No trackbacks yet.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: