Home > General > Când recenziile dor sau alină (VII)

Când recenziile dor sau alină (VII)

Nu credeam că această serie de articole va continua (așa curând), însă vreau să evidențiez diferența dintre o recenzie sinceră și reală. Sper că am ales corect termenii pentru că cele două atribute nu se suprapun întotdeauna. În primul caz, e vorba de părerea onestă a autorului recenziei, care trebuie să fie nealterată de obligații (morale) față de editură/scriitor (gen să nu fi primit cartea respectivă în dar). În al doilea caz, e vorba de o evaluare care să corespundă cu realitatea.

Cum granița dintre subiectivism și obiectivism e deseori neclară, termenul “realitatea” capătă două sensuri ce pot sau nu să coincidă: fie opinia majoritară a celorlalți cititori/critici, fie părerea celor care citesc recenzia. În ultimă instanță, al doilea înțeles are prioritate. De exemplu, e posibil ca recenzia să fie sinceră și reală pentru că se potrivește perfect cu punctul meu de vedere, chiar dacă majoritatea criticilor și cititorilor au altă părere.

Sistematizând:
– sinceră = reală = majoritară (toată lumea e fericită: autor/cititor/critic/editor etc.; pe lângă bani apare eventual și un premiu)
– sinceră = reală = minoritară (cititorul recenziei și autorul acesteia se situează într-o categorie de nișă; e posibil să îi unească o așa-zisă carte-cult)
– nesinceră = nereală = majoritară (o situație des întâlnită și în lumea fimelor și a jocurilor video; de cele mai multe ori, marketingul ia forme (agravante) de corupție morală/materială)
– nesinceră = nereală = minoritară (cea mai proastă ipostază în care se poate afla un autor de recenzii pentru că nu se poate justifica nici măcar prin părerea majorității; nu e neapărat corupție la mijloc, pot fi responsabile și slabele abilități ale autorului de a scrie o recenzie care să reflecte realitatea).

Încă un aspect de menționat. O recenzie trebuie să se adreseze celui care vrea să știe dacă respectivul produs e bun sau nu; particularizând, celui care dorește să afle dacă produsul merită suma de bani cerută. Dacă eu consider că o recenzie e reală (adică corespunde cu părerea mea), atunci consider e și sinceră. Reciproca nu e valabilă.

Categories: General
  1. August 10, 2015 at 2:51 pm

    Sincer, articolul ăsta nu-mi place. Dar realitatea e că are ceva miez…

  2. August 10, 2015 at 3:22 pm

    Nu e real și sincer?

  3. August 10, 2015 at 4:16 pm

    pana la urma important e ca recenzia sa fie sincera in sensul sa exprime exact ce crezi tu despre text. daca e real sau nu comparativ cu parerea majoritatii e mai putin relevant, pentru ca oricum publicul care te citeste s-a fidelizat prin a fi cam pe aceeasi nisa de gust cu tine; daca sunteti minoritari impreuna, cu atat mai bine. Important e sa fii constant, pt. ca altfel cititorii simt dicrepanta si-ti pierzi increderea lor.
    cat despre review-uri la jocuri…situatia criticilor e deja majoritar ridicola si se vede pe site-uri ca metacritic, unde e socant sa vezi cum un joc ca are peste 9 de la critici si 5 de la jucatori…really?

  4. August 10, 2015 at 4:43 pm

    Sunt și jucători care dau 1 și 0 doar din “ură” 🙂 Metacritic e un reper de neignorat, dar e extrem de relativ în unele situații.

  5. August 13, 2015 at 6:23 pm

    1. obiceiul e ca editurile (eventual autorii) să trimită cărți revistelor care publică recenzii. nimeni nu obligă cu nimic pe nimeni. eu nu m-am simțit niciodată obligat să scriu de bine despre o carte doar pentru că am primit-o.
    a suspecta criticul apriori că dacă a primit cartea atunci sigur e nesincer și scrie minciuni mi se pare ca și cum ai bănui pe oricine de orice năzdrăvănie.
    știu că au fost și cazuri în care s-a spus dacă-mi dai cărțile o să fie bine, dacă nu… ai să vezi tu. astea sînt excepțiile, cum excepții sînt toți oamenii necinstiți.
    2. “Dacă eu consider că o recenzie e reală (adică corespunde cu părerea mea), atunci consider e și sinceră.” asta e tare. adică dacă am aceeași părere cu tine, mă crezi. dacă nu, nu. chiar nu-ți trece nici o clupă priin cap că aș autea avea și eu dreptate, nu? nu-mi pare corect. eu accept ideea că e posobil ca alți oameni să aibă alte păreri despre o carte, fără ca asta să însemne că-i consider nesinceri etc.
    3. cînd citesc o recenzie nu o fac neapărat să văd dacă o carte e bună sau nu, ci ca să aflu părerea lui x despre carte. cînd scriu de bine despre o carte nu înseamnă că îi validez prețul, ci doar că părerea mea despre cartea respectivă e aia. dacă interesează pe cineva care e părerea mea, mă citește. dacă nu, nu. mai departe, dacă o va cumpăra sau nu, e treaba lui. sînt oameni cu care pic pe aceeași lungime de undă cînd e vorba de cărți. dacă le place lor o carte, 90% aș da banii pe ea. cu alții… dimpotrivă: dacă le place lor o carte, aproape sigur n-aș da banii pe ea.

  6. August 13, 2015 at 7:25 pm

    1. Eu am refuzat să îmi dau cu părerea despre cărți primite cadou de la edituri sau autori. Când plătești pentru achiziționarea unei cărți îți cresc șansele să scrii o recenzie obiectivă.
    E ca la filme și jocuri video. Când piratezi e mai ușor să arunci doar cu calificative de 1 și 10. Când intri în pielea celui care a plătit pentru produsul respectiv, parcă începi să cântărești mai bine niște lucruri.

    2. “Dacă eu consider că o recenzie e reală (adică corespunde cu părerea mea), atunci consider e și sinceră. Reciproca nu e valabilă.”
    Prin reciprocă m-am referit la “Dacă o recenzie e sinceră nu înseamnă neapărat că e și reală”. Nu am zis că “Dacă eu consider că o recenzie nu e reală (adică nu corespunde cu părerea mea), atunci consider că e nesinceră”

    Reformulez – “reală implică întotdeauna sinceră, sinceră nu implică întotdeauna reală.” Nu am spus “nereală implică nesinceră”.

    O recenzie nu poate fi reală și nesinceră – asta ar însemna că autorul ei, precum și cititorul acesteia se află într–un fel de bulă mincinoasă privind (non)valoarea cărții, ceea ce e un nonsens (dpdv comercial).

    3. Și eu am zis că uneori impulsul de a citi o recenzie e generat de notorietatea autorului ei și nu de produsul în cauză prezentat/analizat.

    “cînd scriu de bine despre o carte nu înseamnă că îi validez prețul, ci doar că părerea mea despre cartea respectivă e aia. dacă interesează pe cineva care e părerea mea, mă citește. dacă nu, nu. mai departe, dacă o va cumpăra sau nu, e treaba lui.”

    Orice părere invalidează sau nu valoarea/nonvaloarea cărții respective (bănuiesc că “prețul” are și sens de “valoare”).

  1. No trackbacks yet.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: