Home > Fantasy, Recenzii, Scriitori, SF > Ce povestiri am mai citit #39

Ce povestiri am mai citit #39

Gazeta SF nr. 46, ianuarie 2015

1. Avram Mihnea Ștefan – Iisus la vidfon. E frumos scrisă, dar tot vezi crăpături. “Mi-am ridicat gulerul cât mai sus” în loc de “Mi-am ridicat gulerul cât mai mult”, “aceiași voce”, “să intrii”, “sute de kilometrii”. Şi lipsesc câteva virgule. Merita un final mai puternic.

2. Bianca Ene – Zborul stelelor. “Eram un băiețel simplu care privise doar 10 înfloriri de piersic” – dacă ideea era că personajul respectiv are 10 ani, atunci sunt curios cum poţi privi înfloriri când eşti bebe; dacă ideea era că personajul respectiv are mai mult de 10 ani, atunci procedeul folosit nu e suficient şi naşte confuzii. Mergea un clasic “care a trăit 10 primăveri”. În plus, anumite construcţii stilistice puteau fi condensate. Dar este o povestire bună în care se vede talentul, aşa că aştept un nou text din partea autoarei.

3. Augusta Cristina Călin – Întâlnirea de joi. Unele dialoguri n-au sens şi pur şi simplu nu-mi pot imagina cum o persoană de genul lui Terence Hill povesteşte cuiva folosind fraze de genul “iar eu admiram frumuseţea peisajului stâncos al Arizonei, pe care şoseaua statală îl tăia şerpuindu-se” sau “Ne însoţea un soare prietenos de sfârşit de mai”. Se simte vocea autoarei care se aude identic şi în penultimul paragraf.

Apoi, “Cred că pentru prima dată în viaţă am simţit ce înseamnă cu adevărat să fii neputincios.” – de ce era neputincios? O întâmplare de genul celei din povestirea de faţă poate induce stări de şoc, groază, surprindere, curiozitate, panică, dar nu de frustrare ori neputinţă. Iar nedumeririle lui Terence Hill puteau fi aşezate în paragraful cu cina în compania lui Steven.
În plus, nu înţeleg de ce s-a insistat atât pe pasajul în care e descrisă vegetaţia ce înconjura casa lui Ruth Miller. Nu se reflectă deloc în acţiune sau în trăirile personajelor.
Dar mi-a plăcut subiectul (şi atmosfera).

4. Cătălin Lupu – Moștenirea. Cea mai bună din acest număr. Idee, stil, execuţie.

5. H. P. Lovecraft – Hypnos (traducere de Alexandru Ioan Despina). Uneori e bine să te reobişnuieşti cu fraze lungi şi dificile de urmărit.

Advertisements
  1. March 24, 2015 at 1:39 pm

    mulţumesc!

  2. Catalin Lupu
    March 24, 2015 at 4:33 pm

    Multumesc si eu pentru apreciere dar si pentru observatiile primite anterior la povestirea Linistea! Cele bune!

  3. Valmon
    March 24, 2015 at 5:59 pm

    Am citit doar Mostenirea, fiindca ai zis ca-i cea mai buna. Mi s-a parut proasta, ca idee. Un amestec de mitologie dacomana cu vampirism. Cum putea sa fie procuratorul financiar, functie ocupata de romani, nobil dac. Sotiile se bateau care sa fie sacrificata! M-a enervat cumplit. Poate fiindca sunt istoric la baza 😀

  4. March 24, 2015 at 6:04 pm

    Le-am văzut şi eu, deşi nu sunt istoric (şi mai sunt câteva chestiuţe la care se poate ridica o sprânceană).
    Dar e cea mai închegată povestire a numărului de faţă, e cea care mi-a stăruit cel mai mult în minte.

    • Valmon
      March 24, 2015 at 8:08 pm

      Eu n-am rabdarea ta, ma enervez si ma gandesc ca sunt atatea povestiri bune pe lume…

  5. March 24, 2015 at 8:19 pm

    Nu eşti primul care (mi-)o zice 🙂

  1. March 26, 2015 at 11:40 am

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: