Home > Fantasy, Recenzii, Scriitori, SF > Ce povestiri am mai citit #23

Ce povestiri am mai citit #23

Gazeta SF nr. 36-41, martie-august 2014

Luminița Dobrea – O plimbare până la capătul grădinii – I, II, III, IV, V și VI*)

Cind citesc povestiri atât de lungi, pretențiile-mi cresc în ceea ce privește finalul. Am mai zis-o, o povestire trebuie să aibă un deznodământ adecvat, altfel e (doar) un exercițiu stilistic. În cazul de față sunt relativ mulțumit. Se putea mai bine, simt că ar fi trebuit să mai existe cel puțin o parte care să lungească/detalieze cel puțin a doua jumătate a părții a VI-a.
Nu este un text în română, ci și unul românesc – de la nume și aluzii mai mult sau mai puțin subtile (“marele matematician Alexandru Mitru”, inginerul Valeriu Grăucean) până la exteriorizări de patriotism. Nu știu, poate sunt și sub povara timpurilor actuale, însă în anumite momente nu am fost convins că s-ar putea întâmpla “și așa”. În plus, există și mici scăpări gramaticale, dar și unele ceva mai serioase: “aproape am strigat în comunicator luând prin surprindere pe Ivan” sau “Avem de toate: spirite ce pedepsesc pe cei necuviincioşi”.

Mi-a plăcut că Laura a fost o persoană inteligentă care nu a amânat să dezvăluie cele ce i s-au întâmplat – dacă ar fi fost un text scris de un american, sigur ea ar fi tăcut până când ar fi dorit autorul. Sunt sătul de personaje care nu acționează/gândesc după logica sau/și bunul-simț cerute de cele arătate anterior cititorului.
Mi-a mai plăcut și partea tehnică, suficient de accesibilă celor neinițiați, dar în același timp și fără lipsuri în ochii cunoscătorilor.

* De ce linkul ultimei părți nu are același format cu celălalte?

  1. September 9, 2014 at 9:47 am

    Cel mai probabil pentru că respectivul fragment a fost salvat inițial ca un post fără titlu. Mulțumim pentru lectură și pentru sesizări!

    O zi excelentă!

  2. September 9, 2014 at 9:26 pm

    * Mea culpa! O chestie pur tehnica. Asa se intampla cand apesi butonul ” schedule” in wp inainte de a pune titlul articolului, link-ul e generat aleatoriu. Nu am observat asta decat dupa publicare.

    Iar, legat de greseli, e foarte stravezie granita dintre gresala propriuzisa si expresia voit paguboasa din gura unui personaj, atunci cand foloseste o expresie uzula, desi incorecta. Multumim foarte mult, inca o data, pentru atentie si indicatii!

    • September 10, 2014 at 8:47 am

      1. Și se repară? 🙂

      2. Cele două greșeli nu aparțin aceluiași personaj. Iar procedeele stilistice care se bazează pe astfel de greșeli sunt aproape întotdeauna păguboase, indiferent de efectul creat.
      Și metodele pentru a particulariza vocile personajelor nu sunt deloc puține (argou, regionalisme, bâlbâieli, ticuri vocale etc.).

      • September 10, 2014 at 9:30 am

        1. Nu se repara, ca mai mult se strica. A schimba link-ul inseamna a pierde toate trimiterile exterioare, comentariile , vizualizarile, etc. Practic ar trebui sters si reeditat articolul. Iar beneficiile nu sunt pe masura. Dar se tine cont pentru viitor.

        2. Luminita, ia aminte 🙂

        • September 13, 2014 at 10:56 am

          Alex, multumesc mult pentru sustinere si sfaturi. Assassin, voi medita la cele ce mi-ati semnalat chiar daca simt toate aceste reguli ca pe niste sfori ce imi limiteaza zborul.

  3. September 13, 2014 at 8:15 pm

    Trebăluind prin grădină am cugetat îndelung la cuvintele scrise pe această pagină. Mi-am făcut un milion de gânduri, dornică să pricep unde am greşit şi cum să procedez pe viitor. Chiar voiam să las baltă treburile gospodăriei şi să iau la puricat biblioteca în căutarea cărţilor din care am buchisit cândva grămătichia. Deh, fire analitică…

    O senzaţie acută acută de sufocare nu-mi dădea pace. Mă simţeam prinsă în cuşcă deşi eram în mijlocul câmpului, sub cerul liber şi puteam cuprinde cu privirea întregul orizont.

    Claustrofobie? În aer liber?

    DA!

    A fost momentul în care am realizat că vrând să fac pe plac unui nemulţumit ridicam ziduri groase în jurul sufletului meu.

    Aşa ajungem să ne îngropăm imaginaţia… în reguli şi ocări: „aşa nu e bine”, „aşa ceva nu se cuvine să scrii”, „vai, nu-i corect”, „vezi că ai uitat o virgulă”…

    Ce dacă unora li se pare că personajele ori cuvintele folosite sunt PĂGUBOASE?
    Sincer, nu prea îmi vine să scriu într-un stil PROFITABIL!

    Iertat să-mi fie, dar sufletul meu NU SIMTE GRAMATICAL, iar imaginaţia mea, cam zburdalnică din fire, nu a urmat înalte studii de literatură.
    Am încercat să-mi imaginez cum ar fi dacă toate cărţile ar descrie numai personaje scorţoase, teribil de profitabile, care discută, gândesc şi simt perfect gramatical.
    MI S-A STREPEZIT MINTEA!
    INSTANT!

    Şi care ar fi urmarea? Să facem dragoste GRAMATICAL? Să ajungem la iluminare GRAMATICAL?… poate chiar la transcendenţă …. dar musai să fie PERFECT GRAMATICAL că altfel îi bai mare şi ne trezim înfieraţi de un anume personaj ce se ascunde sub un pseudomin ucigaş.

    Oricum eu îi mulţumesc stimabilului Assassin pentru interesul manifestat faţă de încercarea mea literară şi îi doresc mult succes în cariera de critic literar.

    Acestea fiind spuse, vă doresc o seară ENERVANT DE … GRAMATICALĂ!

  4. September 13, 2014 at 11:36 pm

    Oh, dar de ce această reacție?

    1. Semnalarea unor greșeli ca cele evidențiate de mine mai sus n-are legătură cu îngrădirea actului de creație. Nu m-am legat de povestirea în sine, deci de unde iritarea?
    Și chiar de aș fi făcut-o, e dreptul meu să-mi exprim părerea. Deși, repet, menționarea greșelilor gramaticale nu intră în categoria opiniilor, ci la evidențierea realității.
    Bine, poate sunt mai rușinoase (la prima vedere) comparativ cu cele ce pot fi făcute în legătura cu structura narativă, construcția și evoluția personajelor etc., însă spre deosebire de cele din enumerare, erorile gramaticale se pot repara ușor, pentru că deseori se nasc din neatenție, neglijență sau necunoaștere. Celălalte pot deja defini un stil al autorului respectiv, caz în care nu prea mai pot fi îndreptate – în plus, interpretarea acestora poate fi extrem de subiectivă (“nu mi-a plăcut pentru că personajul X a murit la sfărșit”).

    2. Critica (exprimată civilizat) nu poate decât să facă bine. E un element indispensabil al procesului de evoluție ce trebuie să însoțească actul de creație. Și trebuie să ne o asumăm atunci când facem o creație publică. Da, uneori e nedreaptă (și ca fond, nu doar ca formă), însă și laudele sunt uneori fără temei, nu?
    Revenind la situația de față, eu nu cred că nu m-am exprimat civilizat sau că am arătat spre lucruri neadevărate.

    3. Atunci când scriem ne adresăm unui anumit tip de cititori. Această relație nu privește doar conținutul (scriem fantasy/SF pentru cei care apreciază fantasy/SF), ci și forma. Dacă nu ne asumăm greșelile gramaticale (care-s erori obiective, nu subiective), înseamnă că am greșit publicul/cititorii sau că el/ei a/au greșit autorul.
    Mai mult, dacă declarăm (țipăm chiar) că astfel de greșeli ne limitează imaginația, atunci e cazul să scriem în klingoniană, pentru publicul klingonian. Sau să scriem după orice altfel de reguli (fără linii de dialog, cu virgulă între subiect și predicat etc.), sigur vom găsi pe cineva care să ne înțeleagă.

    4. Nu sunt și nici nu îmi propun să fiu critic literar. Eu citesc texte (uneori ridicate la rangul de povestiri) și imi dau cu părerea. Și alții își pot exprima opiniile (aici pe blog) privind ceea ce scriu eu (aici pe blog).

  5. September 14, 2014 at 10:15 am

    Ei, aşa mai merge! În sfârşit aflu răspunsuri realiste la întrebările mele.

    E drept că impulsivitatea mea nu e foarte comodă. Asta sunt – le pun toate la suflet şi de curând am învăţat să le şi exteriorizez. Am fost crescută în perioada aceea despre care toţi spun că a fost nefastă şi mi-au luat ani mulţi să-mi dezleg baierele sufletului. De asta am reacţionat atât de violent. Departe de mine gândul de a-mi găsi scuză, vreau doar să fie limpede revolta ce-am simţit când am crezut că-mi este atacat un privilegiu pe care l-am câştigat cu trudă. Ticăloşia mea nu are limite, am stârnit furtuna fără să mă gândesc la consecinţe.

    Acum ştiu că intenţia ta e nobilă şi apreciez sfaturile, în special cele detaliate, aşa ca pentru mine…. pe înţeles. Mai mult chiar, sunt sigură că mai sunt şi alţii care au de învăţat din asta.

    Ai mare dreptate! Dacă vreau „să ies în lume” (cu ceea ce scriu) trebuie să mă port cuviincios şi să respect regulile. Mai greu va fi să-mi schimb stilul presărat cu acele cuvinte atât de dragi mie şi pe care le-am adunat din sutele de mii de pagini citite de-a lungul vieţii.

    Dacă gramatica mea e bolnăvioară, există leac – o duc la doctor şi o dreg. Mai grav ar fi să aflu că nu am nimic de-a face cu scrisul şi că ar trebui să-mi văd de IT ori, mai rău, să mă duc înapoi în grădină sau prin bucătărie pentru că acolo mi-ar fi locul. De aceea vreau de la tine o părere sinceră, fără ocoliş sau cosmetizare. Sunt conştientă că miile de cărţi tehnice pe care le-am îngurgitat de nevoie mi-au spălat creierul, sper totuşi că nu l-au şi distrus.

    Mă bucur că s-a ivit această oportunitate (nu că aş fi o profitoare) să-mi limpezesc acest aspect: a face sau a nu face public ceea ce scriu. De la prieteni sau cunoscuţi e greu să cer aşa ceva, vor fi prea blânzi… 😀

    Aşadar? E de bine sau de rău? Condei sau cratiţă?

    Încă o dată, îţi mulţumesc pentru timpul şi efortul tău.

    Toate urările de bine!

    PS: când m-am gândit la critic literar am avut în minte acel om capabil să îi determine pe autori să-şi afle şi să-şi depăşească limitele.

  6. September 14, 2014 at 12:35 pm

    Nu m-am simțit lezat în niciun fel, doar m-am mirat de virulența reacției 🙂

    Arta are nevoie de reguli privind mijloacele sale de comunicare. Dacă modul în care este transmisă nu este inteligibil, atunci cu atât mai mult mesajul/conținutul ei are șanse foarte mici să fie înțeles.

    Repet, erorile gramaticale, deși ies primele în evidență (oricât de mici ar fi), sunt cele mai ușor de îndreptat. Așa că e de bine (condei) 🙂

    • September 14, 2014 at 1:28 pm

      Bună treabă! Înapoi la şcoală cu mine! E mult de şlefuit la bolovanul meu până va căpăta o formă elegantă.
      Mă bucur că în mijlocul furtunii am descoperit un aliat de nădejde.
      Îţi mulţumesc!

  1. No trackbacks yet.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: