K.J. Parker – trilogia Scavenger

Personajul principal se trezeşte într-o baltă de noroi şi sînge şi în jurul său sînt cadavre. O bătălie a avut loc recent, iar el este singurul care a scăpat cu viaţă. Problema este că nu are nici cea mai mică idee cine este, ce caută acolo sau cine sînt cei ucişi. E un prinţ, un ţăran, un zeu sau un soldat de meserie? Cine sînt cei răi şi cei buni? Are o familie? Iubeşte şi/sau este iubit? Căutînd răspunsurile la aceste întrebări, odată cu scurgerea evenimentelor remarcă cu surprindere că el şi corbii par să aibă o relaţie neobişnuită şi profundă: diverse gînduri şi reflecţii, precum şi frînturi de comportament par să îşi găsească seva în deprinderile acestora. E o conexiune în care se împletesc în mod absurd dragostea şi ura faţă de corbi şi proiecţia lor socială, şi anume comunitatea din care află că face parte.

Amnezia personajului principal nu este o temă rar întîlnită în literatură. Însă foarte comună este ataşarea respectivei amnezii de un erou. Iar un erou, prin definiţie, a realizat, infăptuieşte ori este capabil de acte eroice. Adică cititorului îi sînt oferite încă de la început repere sociale şi morale care îi pot furniza indicii privind desfăşurarea acţiunii. În Scavenger însă, Poldarn (nume împrumutat după cel al unui zeu ce joacă un rol important într-o anumită profeţie) rămîne mult timp un anonim, ce-i drept cu oarece deprinderi în mînuirea sabiei. Asemeni cititorului, nici el nu ştie încotro se îndreaptă, iar valorile lui morale se reduc la a evita cît mai mult posibil orice fel de alegere, deoarece deciziile sale întotdeauna dau naştere sau scot la lumină necazuri mari.

Recenzia completa in Galileo.