Sarbatori fericite!
… si multa sanatate si fericire
Si cat mai multe carti citite
… si multa sanatate si fericire
Si cat mai multe carti citite
… maine, chiar de Ajun. Implineste cinci ani. Mai jos cateva selectiuni din primele luni de viata
De asemenea, există şi umor, de bun-gust şi bine dozat. Ilarul nu apare din situaţii absurde sau dintr-un comic vulgar, ci din replici şi acţiuni care emit naturaleţe şi definesc şi întregesc personajele respective. Nu am găsit dialogurile ca fiind forţate, ci fireşti, cu o singură excepţie legată de structura narativă a cărţii. În mare parte, Ysabel este scrisă din perspectiva personajului principal, Ned Marriner. Cum povestea nu este dezvăluită de la început, o mare parte din dialoguri este fără de înţeles şi furnizează cititorului informaţii parţiale pe care acesta trebuie să le memoreze şi să le aşeze la un moment dat în tabloul final. Astfel, unele schimburi de replici par a fi inutile sau par a avea roluri neînsemnate.
Articolu’ complet in Galileo Online.
Astazi a expirat termenul limita la concurs. Nu am primit nicio recenzie. Multumim pentru atentie.
Dragos Vicol – Si ploaia vine albă…
Si ploaia vine alba, densa, calda
Pe culmi, peste poieni, peste genuni
Stau arborii cu palmele intinse
Si-un fosnet larg prin cetinis rasuna.
Alunecind printre nervuri si aripi
Ploaia patrunde-n sufletul padurii -
Si ceturi albe se preling din piscuri
Si-n ceata, insetati, rotesc vulturii.
Si vine-un ceas când umbrele pasesc
Printre copaci, ca vulpile roscate -
Când peste ramuri ploua cu-nstelari
Si totul iese din singuratate -
Un ceas când muschiul fumega usor,
Când lemnul viu, lovit de stele, suna,
Când cerului îi este dor de munti,
Iar muntilor le este dor de luna…
Acum circa două luni, Justiţia ne invada cu toporul, sabia şi arbaleta în mână pentru a aduce izbăvire celor nenorociţi, nedreptăţiţi şi bătuţi de soartă. Indiferent că îşi pierduseră sacoşa de cartofi, erau certaţi cu nevasta, căutau „resturi” de inorog sau capete de măgari atomici, locuitorii unui tărâm fantasy aveau nevoie de DeathSpank. Iar după ce i-a ajutat pe toţi în stilu-i caracteristic, eroul eroilor, împărţitorul dreptăţii (Dispenser of Justice, da?), apărătorul celor slabi şi, mai ales, cel care bate moartea la funduleţ, a revenit în al doilea episod al aventurii sale.
Articolu’ complet aici.
Cum era de aşteptat pentru oricine a citit titlul înainte să intre în joc, adică toată lumea, Shattered Dimensions se ocupă cu alternarea între mai multe lumi în care Spider-Man arată, vorbeşte şi se comportă diferit. Se face că în universul Amazing – cel pe care îl ştim, noi, semidocţii, drept canon din benzile de pe la noi şi filmele lui Sam Raimi – cel mai lipsit de puteri dintre vrăjitori, Mysterio, fură un artefact numit sugestiv şi clişeistic Tablet of Chaos, nu înainte de a fi atacat cu vâscozităţi albe şi poante idioate de către păianjenul preferat al tuturor copiilor. În cursul încăierării, tableta este spartă în bucăţi care ajung în cele patru dimensiuni de care vorbeam mai sus: în lumea Noir, jazz-ul tipic punctează ritmul unor alergături prin umbre, în timp ce mecanica acoperă un stealth asemănător cu secvenţele de gen din Arkham Asylum. În Ultimate, costumul infectat de către microbul Venom îi acordă o bară de Rage lui Peter Parker, iar în viitor, skydiving-ul e la ordinea zilei şi încetinirea timpului se face la comandă.
Aici se gaseste intreaga recenzie.
Savarsitu-s-a! Chiar in ultima zi in care reducerea de 10% expira. 483 de euro pt. 68 de carti, adica o medie de 7 euro. La unele carti am prins niste preturi incredibil de mici
Poze pe masura ce vin prin posta.
Operatia a fost mult mai complicata si complexa decat credeam, asa ca joi, in loc sa plec la cinci minute dupa infaptuirea groaznicului™, a tre’sa fiu internat pana a doua zi, prilej cu care am citit Ysabel si am si inceput The Wizard Knight. Ysabel m-a dezamagit in prima treime – recenzia ar fi tre’sa fie gata azi, insa am avut si am f mult de lucru (zilele la spital tre’ recuperate). Asa cum se poa’ vedea si aici, The Wizard Knight e un TPC > 800 de pagini, adica o caramida (clasica chiar, luand in considerare si culoarea copertii).
Ca prima impresie, atat Guy Gavriel Kay, cat si Gene Wolfe sunt niste povestitori meseriasi, ambii putand fi suspectati de geniu.
Pe 15 expira promotia la BD si tre’sa imi fac timp neaparat pt. Marea Comanda II. Neaparat. E cadou’ meu de Craciun.
… azi, cel tarziu maine. Din considerente de spatiu-biblioteca, ezit sa imi iau restu’ cartilor scrise de Paul McAuley si Alastair Reynolds.
Recent Comments