Ca şi în Colours în the Steel, Bardas Loredan pare un erou clasic. Aproape tot ce cugetă şi înfăptuieşte se ghidează după un mănunchi (deseori rudimentar, ce-i drept) de principii morale. De exemplu, chiar dacă cei doi fraţi de la ferma părintească i-au cheltuit prosteşte şi nesăbuit munţii de bani cîştigaţi de el în Perimadeia riscîndu-şi viaţa aproape tot timpul, Bardas Loredan se oferă să îi ajute din nou, de această dată punînd la bătaie nealterata sa pricepere în ale vieţii de la ţară. Mai mult, în numele aceloraşi principii morale, regula “familia pe primul loc” este încălcată atunci cînd respinge dragostea frăţească (declarată mereu făţiş) a lui Gorgas Loredan, lucru de înţeles avînd în vedere faptele oribile săvîrşite de acesta în trecut: de la omorîrea tatălui lor şi încercarea nereuşită de a-i ucide pe Bardas şi Niessa, pînă la deschiderea din interior a porţilor oraşului Perimadeia în faţa răzbunării lui Temrai. În The Belly of the Bow, Bardas este pus pe acelaşi palier al importanţei cu Gorgas şi Niessa Loredan, intenţia lui K.J. Parker fiind de a scoate în evidenţă întreaga familie Loredan. Sub presiunea intereselor şi afecţiunii acestora, Bardas cedează. De aceea, ca motivaţie, acel gest al său şocant pare de neexplicat dacă este scos din contextul acestei cărţi şi limitat doar la evenimentele din Colours in the Steel.
Restu’ articolului aici.
Like this:
Be the first to like this post.
Primele două jocuri Gothic se răsucesc convulsiv în „mormântul” lor de pe etajeră, iar fanii seriei probabil că sunt deja abonaţi la asasini, vrăjitori voodoo şi ţigănci atotştiutoare pentru a scăpa lumea de cei care au făcut Gothic 4. Pardon, ArcaniA: Gothic 4, deşi nu o să înţeleg prea curând ce e cu A-ul ăla de final, sau de ce JoWood a renunţat la numele de ArcaniA – A Gothic Tale. Nu de alta, dar introducerea lui Gothic 4 în titlu n-a reuşit să scoată jocul din abisul unde a ajuns din dorinţa de a fi pe placul pieţei mainstream (fiindcă părţile precedente ale seriei nu au prins prea bine de partea cealaltă a Atlanticului).
Gothic e un produs nemţesc, iar băieţii blonzi au fost mereu ciudaţii Europei, mai ales la capitolul RPG-uri (vezi şi Drakensang). Dar am ajuns într-un moment în care, din nou, mi-e dor de primele două „gotice”. Aşa ciudate cum erau, cu o interfaţă să-i zicem funcţională, un sistem de luptă care-ţi cerea cunoştinţe de fizică atomică şi bug-uri câte puteau încăpea în universul lor insular. Gothic 3 a încercat să îmbunătăţească sistemul de luptă, dar s-au pierdut pe drum alte atribute esenţiale: povestea, misiunile interesante, personajele consistente, practic RPG-ul în sine. Bug-urile în schimb au rămas, nu-ţi fă griji.
Din păcate pentru ArcaniA, schimbarea studioului producător cu Spellbound (cei de la Pyranha Bytes şi-au luat jucărelele din curtea JoWood şi au dezvoltat Risen de capul lor) n-a ajutat cu nimic, ba chiar mai rău a făcut. Şi când mă gândesc ce speranţe îmi făcusem după ce am văzut primele prezentări de la Leipzig în 2008…
Articolu’ complet aici.
Like this:
Be the first to like this post.
THQ si Random House Publishing Group au anuntat ca John Milius (scenaristul filmelor Red Dawn si Apocalypse Now) si Raymond Benson (autor a catorva carti Metal Gear Solid si James Bond) vor scrie un roman inspirat din jocul video Homefront. Cartea va fi publicata sub egida Del Ray si va aparea in primele luni ale lui 2001.
Read more…
Like this:
Be the first to like this post.
A venit si Star’s End, a treia parte a trilogiei Starfishers din care mai fac parte Shadowline si Starfishers. Se observa ca cei de la Night Shade Books au ales un format unitar (ca marime si stil) pt cartile SF ale lui Glen Cook, exceptie facand Dragon Never Sleeps, un hibrid intre TPC si TPB.
In antiteza, cele mai recente reeditari fantasy ale lui Cook, indiferent de editura (Tor Books sau Night Shade Books), au coperti ilustrate de Raymond Swanland.
Like this:
Be the first to like this post.
Povestea din Lionheart: The King’s Crusade nu se abate de la adevǎrul istoric din jurul anului 1180, când statele europene, aflate într-un conflict veşnic cu lumea musulmană, au hotǎrât lansarea unei noi cruciade pentru cucerirea oraşului sfânt, Ierusalimul. Avem astfel douǎ tabere pe care le putem controla în acest conflict, pe de-o parte forţele creştinǎtǎţii, în frunte cu piosul Richard Inimă-de-Leu, în timp ce Saladin îi conduce pe sarazini, într-o perioadǎ când Islamul se afla la apogeul sǎu politic şi social.
Obiectivul ambelor tabere este cucerirea şi menţinerea cetǎţii Ierusalimului, precum şi îngenunchierea întregului Orient Mijlociu, din Turcia pânǎ la Bagdad, fie aşezati pe un covoraş persan, fie plecaţi în faţa unei cruci. Harta este astfel împǎrţitǎ în regiuni istorice, precum Arabia, Agra sau Egipt, cele două tabere începându-şi campania din colţuri opuse. Fiecare regiune poate fi cuceritǎ în urma unei bǎtǎlii aprige, moment în care şi cel mai naiv jucǎtor poate realiza asemǎnarea izbitoare a acestui titlu cu celelalte producţii Neocore.
Intregu’ articol aici.
Like this:
Be the first to like this post.
The Long Goodbye a lui Raymond Chandler, dezvaluita pe 1 octombrie, laolalta cu Playback si Farewell, my lovely, a fost imediat retrasa dupa ce a fost pusa pe site-u’ celor de la Nemira. Iata ca aceasta carte tocmai a fost anuntata oficial, fiind tradusa in romana ca Nu-i usor sa spui adio.
De remarcat ca si primele doua doua carti, Play-back si Adio, iubito, au acu’ copertile schimbate. Aici puteti vedea atat cum aratau copertile vechi, cat si o discutie legata de traducerea titlurilor lor.
Like this:
Be the first to like this post.
Saptamana asta au sosit cele doua omnibusuri ce contin cele patru carti ce alcatuiesc The Long Price Quartet. Toata seria scrisa de Daniel Abraham a aparut in Statele Unite in format HC, insa doar primele trei au fost publicate ulterior in format TPB, se pare ca din cauza vanzarilor slabe. Asa ca cei care le-au cumparat TPB au ramas cu seria incompleta. Urat, foarte urat. Noroc ca cei din UK le-au scos in doua omnibusuri maricele (si cu coperti decente): Shadow and Betrayal (contine A Shadow in Summer si A Betrayal in Winter) si Seasons of War (include An Autumn War si The Price of Spring). Recenziile pe care le-am citit au fost cel putin pozitive, iar ambele carti au costat 6, respectiv 6.6 euro. In plus, uneori nu prea am incredere in gusturile americanilor (a se vedea Elder Scrolls IV: Oblivion, Fallout 3 si ArcaniA: Gothic 4 vs Gothic 1, 2 & 3; sau copertile diferite pt. America de Nord si Europa pentru The Settlers 7: Paths to a Kingdom).
Revenind, cu ocazia asta am luat pre-comandat si The Dragon’s Path, prima parte din The Dagger and the Coin Quintet (dupa nume, pare o serie formata din cinci carti).
Pt. ca unele persoane sunt interesate, am pus si o poza ce arata a patra coperta.
Like this:
Be the first to like this post.
Deşi primul Medal of Honor a rămas în istorie ca un titlu de referinţă pentru shooter-le first-person, după lansarea lui Medal of Honor: Airborne seria ajunsese deja într-un punct în care trebuia să se reinventeze dacă avea de gând să supravieţuiască. Mai ales pe o piaţă unde Call of Duty şi, mai nou, Bad Company 2 fac legea.
Aşa că Electronic Arts a decis că un nou început este în regulă, ocazie cu care acţiunea s-a mutat din al Doilea Război Mondial în Afghanistan. Datorită acestui lucru, studiourile Danger Close (ex EA Los Angeles) au fost ajutate în dezvoltarea jocului de soldaţi ce sunt cunoscuţi colectiv drept Tier 1 Operators, luptători de elită trimişi de către Autoritatea Naţională de Comandă a Statelor Unite în cele mai dificile şi periculoase misiuni. Poate părea banală descrierea de mai sus, dar autenticitatea experienţei single-player chiar este unul dintre plusurile jocului.
Articolu’ complet aici.
Like this:
Be the first to like this post.
Şi dacă e să ne luăm după Dead Rising 2, un mall e mare cât vreo 3-4 stadioane alăturate. Nu ştiu însă dacă detaliul acesta e o parabolă/satiră la adresa consumerismului, fiindcă am fost prea ocupat să decapitez zombie folosind unelte de grădinărit, jucării, pubele şi lansatoare de rachete improvizate ca să caut un sens mai profund.
Cert e că sunt mulţi zombie. Şi multe unelte de grădinărit. Şi jucării. Atât de multe, încât Dead Rising 2 poate fi descris ca un brawler superficial cu un scenariu de banc tip „de câţi zombie e nevoie ca să…” . O singură menţiune – să nu te plictiseşti omorând chestii lente şi idioate şi alergând printr-un mall timp de şase ore jumătate per campanie.
Articolu’ intreg se gaseste aici.
Like this:
Be the first to like this post.
Ca si in cazu’ filmelor (cu ale lor trailere), si mijloacele de prezentare ale cartilor (anterioare sau ulterioare publicarii lor) contin spoilere – de la preview-uri si rezumate pe coperti pana la recenzii si impresii ale altor cititori. Cat de mult conteaza ele in achizitionarea unei carti? Preferati un spoiler pe coperta pt. a fi in cat mai cunostinta de cauza inainte de cartea respectiva? Sau retineti doar notele si calificativele recenziilor, numele autorului fiind o garantie a faptului ca veti avea parte de o lectura placuta, chiar daca nu stiti absolut nimic despre actiune si personaje?
Like this:
Be the first to like this post.
Recent Comments