K.J. Parker – Colours in the Steel

Dar K. J. Parker nu excelează doar în a crea personaje deosebit de cinice, ci şi în a le conferi ambiguitate morală în adevăratul sens al cuvîntului. Din punct de vedere al antitezei, Temrai este poate singurul personaj de calibrul lui Bardas, impresie întărită şi de partea în care acţiunile şi gîndurile lor se află într-o alternanţă perfect simetrică. Dar, la fel ca în Compania Neagră a lui Glen Cook, nu există în esenţă motivaţii şi scopuri rele, ci numai consideraţii practice, indiferent că sînt emoţionale, raţionale sau materiale. Prin prisma rolului avut, nu am putut găsi vreun personaj care să atragă antipatia mea, chiar dacă există un conflict, deci părţi antagonice.

Restu’ articolului aici.